71:1 Cap. 70 - "Aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai mei"
71:2 "CÂND VA VENI FIUL OMULUI în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii." În felul acesta, Hristos, aflat pe Muntele Măslinilor, le-a zugrăvit ucenicilor scena din ziua cea mare a judecăţii. El a spus că hotărârea ce se va lua atunci va depinde de un singur lucru. Când popoarele vor fi adunate înaintea Lui, vor fi acolo numai două clase şi viitorul lor în veşnicie va fi hotărât de ceea ce au făcut sau au neglijat să facă pentru El, în persoana celor săraci şi suferinzi.
71:3 În ziua aceea, în loc să prezinte marea lucrare pe care El a făcut-o, dându-Şi viaţa pentru mântuirea oamenilor, Hristos le va arăta lucrarea plină de credinţă pe care ei au făcut-o pentru El. Celor pe care îi va aşeza la dreapta Sa, le va zice: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine". Dar aceia pe care Hristos îi laudă nu vor şti că I-au servit Lui. La întrebările lor neliniştite, El va răspunde: "Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut".
71:4 Isus le-a spus ucenicilor că aveau să fie urâţi de toţi oamenii, persecutaţi şi chinuiţi. Mulţi urmau să fie izgoniţi din casele lor şi aduşi la sărăcie. Mulţi aveau să fie în suferinţă din cauza bolii şi
71:5 a lipsurilor. Mulţi aveau să fie aruncaţi în închisoare. Tuturor acelora care părăseau prieteni şi familii pentru Numele Lui, le-a făgăduit însutit în viaţa aceasta. Acum i-a asigurat de o binecuvântare deosebită pe toţi cei care aveau să le slujească fraţilor lor. În toţi aceia care suferă pentru Numele Meu, a zis Isus, trebuie să Mă recunoaşteţi pe Mine. După cum Mi-aţi slujit Mie, aşa să le slujiţi şi lor. Aceasta este dovada că voi sunteţi ucenicii Mei.
71:6 Toţi aceia care, prin naşterea din nou, au intrat în familia cerească sunt în mod special fraţi ai Domnului. Iubirea lui Hristos îi leagă pe membrii familiei Sale şi oriunde se manifestă această iubire, se descoperă şi înrudirea aceasta dumnezeiască. "Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu" (1 Ioan 4,7).
71:7 Cei pe care Hristos îi va lăuda la judecată au cunoscut poate puţină teologie, dar au cultivat principiile Lui. Prin influenţa Duhului Sfânt, ei au fost o binecuvântare pentru cei din jurul lor. Chiar şi printre păgâni sunt unii care au cultivat spiritul bunătăţii; înainte să fi ajuns cuvintele vieţii la urechile lor, ei s-au purtat prieteneşte cu misionarii şi i-au ajutat chiar cu riscul vieţii. Printre păgâni există unii care se închină lui Dumnezeu, în neştiinţa lor, cărora nu le-a fost adusă niciodată lumina prin vreun mijloc omenesc, dar care nu vor pieri. Cu toate că nu cunosc legea scrisă a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le prin natură şi au făcut lucrurile cerute de lege. Faptele lor dau dovadă că Duhul Sfânt le-a atins inima şi sunt recunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu.
71:8 Cât de surprinşi şi bucuroşi vor fi cei umili, dintre neamuri şi păgâni, când vor auzi de pe buzele Mântuitorului: "Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut!" Cât de fericită va fi inima Iubirii Infinite când urmaşii Lui vor asculta cu surprindere şi bucurie cuvintele de aprobare!
71:9 Dar iubirea lui Hristos nu este restrânsă la o anumită clasă de oameni. El Se identifică astfel cu fiecare copil al omenirii. El a devenit membru al familiei pământeşti, pentru ca noi să putem deveni membri ai familiei cereşti. El este Fiul omului şi, în felul acesta, frate cu fiecare copil al lui Adam. Urmaşii Lui nu trebuie să se simtă despărţiţi de lumea care piere în jurul lor. Ei sunt o parte din uriaşa ţesătură a omenirii, iar Cerul îi consideră fraţi cu păcătoşii şi cu sfinţii. Iubirea lui Hristos îmbrăţişează pe cel decăzut, rătăcit şi păcătos; şi fiecare faptă de bunătate îndeplinită pentru înălţarea unui suflet căzut, fiecare faptă de milă este primită ca fiind făcută pentru El.
71:10 Îngerii cerului sunt trimişi să slujească acelora care vor moşteni mântuirea. Noi nu ştim cine sunt ei; până acum nu s-a descoperit cine va birui şi va avea parte de moştenirea sfinţilor în lumină; dar îngerii cerului trec de-a lungul şi de-a latul pământului, căutând să mângâie pe cei întristaţi, să apere pe cei aflaţi în primejdie, să câştige inima oamenilor pentru Hristos. Nimeni nu este neglijat sau trecut cu vederea. Dumnezeu nu face deosebire între oameni şi are aceeaşi grijă pentru toate fiinţele pe care le-a creat.
71:11 Când deschizi uşa pentru cei nevoiaşi şi suferinzi ai lui Hristos, primeşti îngeri nevăzuţi. Primeşti astfel tovărăşia fiinţelor cereşti. Ele aduc o atmosferă sfântă de bucurie şi pace. Vin cu laude pe buze şi în ceruri se aude ecoul laudelor. Fiecare faptă de milă făcută aici jos, pe pământ, are efectul unei muzici minunate sus, în cer. De pe tronul Său, Tatăl consideră lucrătorii neegoistă ca fiind cea mai preţioasă comoară.
71:12 Cei de la stânga lui Hristos, cei care L-au neglijat în persoana celor săraci şi suferinzi, nu şi-au dat seama de vinovăţia lor. Satana i-a orbit; ei nu au înţeles ce le datorau fraţilor lor. Ei au fost absorbiţi de eul lor şi nu s-au îngrijit de nevoile altora.
71:13 Dumnezeu le-a dat bogăţie celor bogaţi ca să-i ajute şi să-i mângâie pe copiii Lui aflaţi în suferinţă; dar, prea adesea, ei sunt nepăsători faţă de nevoile altora. Se cred superiori fraţilor lor săraci. Nu se aşează în locul omului sărac. Ei nu înţeleg ispitele şi luptele celui sărac şi mila piere din inima lor. În locuinţe costisitoare şi biserici fastuoase, cei bogaţi se despart de săraci; mijloacele materiale, pe care Dumnezeu li le-a dat pentru a-i binecuvânta pe cei nevoiaşi, sunt cheltuite pentru a hrăni mândria şi egoismul. Zilnic, săracii sunt jefuiţi de învăţătura pe care ar trebui să o primească despre mila fără margini a lui Dumnezeu; căci El a luat suficiente măsuri pentru ca ei să fie mângâiaţi în lipsurile vieţii. Ei sunt nevoiţi să simtă sărăcia care le limitează viaţa şi sunt deseori ispitiţi să devină invidioşi, geloşi şi plini de bănuieli rele. Aceia care n-au simţit povara lipsurilor îi tratează prea adesea pe cei săraci în chip dispreţuitor şi îi fac să simtă că sunt priviţi ca oameni săraci.
71:14 Dar Hristos vede toate acestea şi zice: Eu am fost flămând şi însetat. Am fost străin. Am fost bolnav. Am fost închis. În timp ce voi petreceaţi la mesele voastre îmbelşugate, Eu flămânzeam prin colibe sau pe uliţe pustii. În timp ce voi mâncaţi în casele voastre luxoase, Eu nu aveam unde să-Mi plec capul. În timp ce
71:15 voi vă adunaţi haine bogate, Eu eram gol. În timp ce voi vă ţineaţi de distracţii, Eu zăceam în închisoare.
71:16 Când aţi drămuit pâinea pentru săracii care flămânzesc, când aţi dat hainele cele uzate ca să-i feriţi de gerul muşcător, v-aţi amintit voi că le dădeaţi Domnului măririi? În toate zilele vieţii voastre, am fost aproape de voi în persoana celor suferinzi, dar voi nu M-aţi căutat. N-aţi vrut să fiţi în tovărăşia Mea. Nu vă cunosc.
71:17 Mulţi cred că ar fi un mare privilegiu să viziteze locurile unde a trăit Hristos pe pământ, să-şi poarte paşii pe unde a mers El şi să privească lacul pe malul căruia Îl plăcea să înveţe, dealurile şi văile asupra cărora adesea I se odihneau privirile. Dar nu este nevoie să mergem la Nazaret, Capernaum sau Betania ca să umblăm pe urmele lui Isus. Putem găsi urmele Lui lângă patul celui bolnav, în colibele sărăciei, pe străzile prea aglomerate ale marilor oraşe şi în tot locul unde inima omului are nevoie de mângâiere. Făcând aşa cum a făcut Isus când era pe pământ, vom merge pe urmele Lui.
71:18 Toţi pot găsi ceva de făcut. "Pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi" (Ioan 12,8), a zis Isus, şi nimeni nu trebuie să creadă că nu se găseşte loc unde să poată lucra pentru El. Milioane şi milioane de suflete gata să piară, legate în lanţurile neştiinţei şi păcatului, n-au auzit niciodată despre iubirea lui Isus pentru ele. Dacă am fi în situaţia lor, ce am dori să facă pentru noi? Atât cât stă în puterea noastră, avem obligaţia imperioasă să facem totul pentru aceşti oameni. Regula de viaţă a lui Hristos, în faţa căreia, în ziua judecăţii, fiecare va sta sau va cădea, este aceasta: "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (Mat. 7,12).
71:19 Mântuitorul Şi-a dat viaţa preţioasă ca să întemeieze o biserică în stare să îngrijească de sufletele întristate şi ispitite. O grupă de credincioşi poate fi săracă, needucată şi necunoscută; dar, în Numele lui Hristos, ea poate face, în familie, între vecini, în biserică şi chiar în locurile mai depărtate, o lucrare ale cărei urmări să ţină cât veşnicia.
71:20 Tocmai din pricină că lucrarea aceasta este neglijată, mulţi ucenici tineri nu depăşesc abc-ul experienţei creştine. Ei ar fi putut să ţină aprinsă lumina care a strălucit în inimile lor atunci când Isus le-a spus: "Iertate îţi sunt păcatele", dacă ar fi oferit ajutor celor lipsiţi. Energia neobosită, care este adesea un izvor de primejdie pentru tineri, poate fi îndrumată pe căi din care ar
71:21 curge râuri de binecuvântări. Eul ar fi uitat în lucrarea plină de râvnă de a face bine altora.
71:22 Marele Păstor va sluji celor care slujesc altora. Ei vor bea din apa vie şi vor fi mulţumiţi. Nu vor umbla după plăceri aţâţătoare sau după schimbări în viaţă. Marele subiect care-i va interesa va fi cum să salveze sufletele care sunt gata să piară. Legăturile sociale vor fi folositoare. Iubirea Răscumpărătorului va uni toate inimile.
71:23 Când ne vom da seama că suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, făgăduinţele Lui nu vor fi rostite cu nepăsare. Ele ne vor mistui inima şi ne vor arde buzele. Când Moise a fost chemat să lucreze pentru un popor ignorant, nedisciplinat şi răzvrătit, Dumnezeu i-a dat făgăduinţa: "Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă". Şi El a zis: "Eu voi fi negreşit cu tine" (Exod 33,14; 3,12). Făgăduinţa aceasta este pentru toţi cei care lucrează în locul lui Hristos pentru cei suferinzi şi întristaţi.
71:24 Iubirea pentru om este manifestarea pe pământ a iubirii lui Dumnezeu. Tocmai pentru a sădi această iubire în noi, pentru a ne face copii ai unei singure familii, Împăratul slavei S-a făcut una cu noi. Şi când vor fi împlinite cuvintele Lui de despărţire: "Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu" (Ioan 15,12), când noi vom iubi lumea aşa cum a iubit-o El, atunci, în ceea ce ne priveşte, misiunea Lui este împlinită. Suntem pregătiţi pentru cer, deoarece avem cerul în inimă.
71:25 "Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie junghiaţi. Dacă zici: 'Ah! N-am ştiut!'... Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?" (Prov. 24,11.12). În ziua cea mare a judecăţii, cei care n-au lucrat pentru Hristos, cei care au lenevit, gândindu-se numai la ei şi îngrijindu-se doar de ei, vor fi puşi de Judecătorul a tot pământul împreună cu cei care au făcut răul. Ei primesc aceeaşi condamnare.
71:26 Fiecărui suflet i s-a dat o însărcinare. Pe fiecare îl va întreba Marele Păstor: "Unde este turma care-ţi fusese dată, turma ta frumoasă?" Şi "ce vei zice când te va pedepsi?" (Ier. 13,20.21).