7:7 După cum, prin credinţă, Avraam a plecat la chemarea lui Dumnezeu, "fără să ştie unde se duce" (Evrei 11,8), după cum, prin credinţă, Israel a urmat stâlpul de nor către Ţara Făgăduită, tot aşa şi aceştia dintre neamuri au plecat să-L găsească pe Mântuitorul făgăduit. Orientul avea din abundenţă lucruri preţioase şi magii n-au pornit la drum cu mâna goală. Era obiceiul ca prinţilor sau altor personalităţi de seamă să li se ofere daruri, ca un act de omagiu, şi astfel cele mai valoroase daruri pe care acea ţară le putea oferi au fost aduse ca o jertfă de închinare înaintea Aceluia în care toate neamurile pământului aveau să fie binecuvântate. Era necesar să călătorească noaptea, pentru a nu pierde steaua din vedere; iar călătorii foloseau timpul repetând proorociile tradiţionale şi vestirile profetice cu privire la Acela pe care ei Îl căutau. La fiecare popas, cercetau profeţiile şi li se întărea convingerea că sunt conduşi de Dumnezeu. Pe lângă faptul că aveau steaua în faţa lor ca un semn exterior, aveau şi dovadă lăuntrică din partea Duhului Sfânt, care lucra asupra inimii lor şi le insufla speranţă. Călătoria, deşi lungă, era fericită pentru ei.