66:23 Toate aceste cuvine şi fapte ale lui Isus erau de mare însemnătate şi influenţa lor urma să se simtă tot mai mult după răstignirea şi înălţarea Lui. Mulţi dintre cei care cu nerăbdare aşteptaseră rezultatul întrebării lui Isus aveau să devină, în cele din urmă, ucenici ai Săi şi ei fuseseră atraşi prima dată spre El de cuvintele Lui din ziua aceea plină de evenimente. Scena din curtea templului urma să nu se şteargă din mintea lor. Contrastul dintre Isus şi marele preot, când vorbeau, era puternic. Îngâmfatul slujbaş al templului era îmbrăcat în veşminte bogate şi scumpe. Pe capul lui era o mitră scânteietoare. Prezenţa lui era maiestuoasă, părul şi barba lungă erau argintate de vârstă. Înfăţişarea lui îi umplea de teamă pe privitori. În faţa acestei auguste persoane stătea Maiestatea cerului, fără podoabe şi fără strălucire. Veşmintele Sale erau pătate de mult umblet; faţa Sa palidă exprima tristeţe şi răbdare; dar înfăţişarea Lui inspira demnitate şi bunăvoinţă, care erau în surprinzător contrast cu aerul mânios, încrezut şi îngâmfat al marelui preot. Din momentul acela, mulţi dintre cei care au fost martori ai cuvintelor şi faptelor lui Isus în templu L-au preţuit în inima lor ca pe un profet al lui Dumnezeu. Dar, pe măsură ce sentimentele poporului se întorceau de partea Lui, ura preoţilor faţă de Isus creştea. Înţelepciunea, cu care scăpase din cursele întinse pentru picioarele Lui, fiind o nouă dovadă a dumnezeirii Lui, a aprins şi mai mult mânia lor.