64:24 Israeliţii fuseseră o naţiune privilegiată; Dumnezeu făcuse din templul lor locuinţa Sa; Sionul era "frumoasa înălţime, bucuria întregului pământ" (Ps. 48,2). Acolo se afla templul care de mai bine de o mie de ani stă-tea ca o dovadă a purtării de grijă şi a iubirii duioase a lui Hristos, care Se îngrijise de ei aşa cum se îngrijeşte un tată de singurul său copil. În templul acesta îşi rostiseră profeţii solemnele lor avertismente. Acolo, parfumul frumos mirositor al tămâiei se ridicase spre Dumnezeu din cădelniţele de aur, amestecându-se cu rugăciunile credincioşilor. Acolo cursese sângele animalelor ca un simbol al sângelui ispăşitor al lui Hristos. Acolo, deasupra capacului ispăşirii din Sfânta Sfintelor, se manifestase slava lui Dumnezeu. Acolo slujiseră preoţii şi, timp de secole, se perindase strălucirea simbolurilor şi ceremoniilor. Dar toate acestea trebuiau să se sfârşească.