64:23 Lacrimile lui Isus nu curgeau din cauza suferinţei Sale viitoare. Chiar în faţa Sa se afla Ghetsemani, unde curând urma să-L acopere groaza unui mare întuneric. Se mai vedea de acolo şi poarta oilor, prin care fuseseră conduse timp de veacuri animalele pentru jertfe. În curând trebuia să se deschidă poarta aceasta pentru El, marele Antitip; către jertfa Lui pentru păcatele lumii ţintiseră toate aceste jertfe. Alături se afla Golgota, locul apropiatei Sale agonii. Şi totuşi Răscumpărătorul plângea şi suspina în chinuri sufleteşti nu pentru că acestea Îi aminteau de moartea Sa cruntă. Durerea Lui nu era egoistă. Gândul agoniei Sale nu intimida sufletul acela nobil şi gata să Se jertfească. Priveliştea Ierusalimului era aceea care a străpuns inima lui Isus - Ierusalimul care Îl lepădase pe Fiul lui Dumnezeu şi batjocorise iubirea Lui, care refuzase să fie convins de minunile Lui puternice şi se pregătea să-I ia viaţa. A văzut ce era cetatea aceasta în vinovăţia ei de a-L lepăda pe Răscumpărătorul şi ce ar fi putut să fie, dacă L-ar fi primit pe Acela care era singurul în stare să-i vindece rana. El venise să o mântuiască; cum putea să o părăsească?