Printable ModeHristos Lumina Lumii, 63
|
63:1 Cap. 62 - La ospăţul din casa lui Simon 63:2 SIMON DIN BETANIA era socotit ucenic al lui Isus. El era unul dintre puţinii farisei care se alăturaseră pe faţă urmaşilor lui Hristos. Îl recunoştea pe Isus ca învăţător şi spera că El ar putea fi Mesia, dar nu-L primise ca Mântuitor. Caracterul lui nu era transformat; principiile lui erau neschimbate. 63:3 Simon fusese vindecat de lepră şi tocmai lucrul acesta îl atrăsese spre Isus. El dorea să-şi arate recunoştinţa şi, când Isus a vizitat pentru ultima dată Betania, el a dat un ospăţ pentru Mântuitorul şi ucenicii Lui. La masa aceasta s-au strâns mulţi iudei. În vremea aceasta, la Ierusalim era multă frământare. Hristos şi lucrarea Lui atrăgeau atenţia tot mai mult. Aceia care veniseră la masă Îi urmăreau de aproape toate mişcările, iar unii dintre ei nu Îl priveau deloc prietenos. 63:4 Mântuitorul a ajuns la Betania numai cu şase zile înainte de Paşte şi, după obiceiul Său, a căutat odihnă în casa lui Lazăr. Călătorii care trecuseră mai departe, spre cetate, au răspândit vestea că El e pe drum spre Ierusalim şi avea să petreacă Sabatul la Betania. Printre oameni era un mare entuziasm. Mulţi se adunau la Betania, unii din simpatie pentru Isus, alţii din curiozitate - ca să vadă un om înviat din morţi. 63:5 Mulţi aşteptau să audă de la Lazăr o minunată descriere a scenelor văzute după moarte. Ei au fost surprinşi de faptul că nu le-a spus nimic. 63:6 El n-avea de povestit nimic de felul acesta. Inspiraţia declară: "Cei morţi nu ştiu nimic... Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au pierit" (Ecl. 9,5-6). Dar Lazăr avea de adus o minunată mărturie cu privire la lucrarea lui Isus. Chiar pentru scopul acesta fusese înviat din morţi. Cu siguranţă şi putere, el declara că Hristos era Fiul lui Dumnezeu. 63:7 Veştile duse la Ierusalim de vizitatorii din Betania au sporit şi mai mult agitaţia. Oamenii erau nerăbdători să-L vadă şi să-L audă pe Isus. Toţi se întrebau dacă nu cumva Lazăr Îl va însoţi la Ierusalim şi dacă proorocul avea să fie încoronat ca împărat cu ocazia sărbătorii Paştelui. Preoţii şi conducătorii vedeau că stăpânirea lor asupra poporului slăbeşte mereu şi mânia lor împotriva lui Isus devenea şi mai aprigă. Abia aşteptau o ocazie ca să-L poată îndepărta pentru totdeauna din calea lor. Deoarece timpul trecea, ei începeau să se teamă că până la urmă s-ar putea să nu vină la Ierusalim. Ei îşi aminteau de câte ori dejucase El planurile lor criminale şi se temeau că El ştia planurile pe care le făcuseră împotriva Lui şi că nu va veni. Cu greu puteau să-şi ascundă neliniştea şi se întrebau unul pe altul: "Ce credeţi, n-are să vină la praznic?" 63:8 S-a convocat o întrunire a preoţilor şi fariseilor. De când cu învierea lui Lazăr, simpatia poporului faţă de Hristos era atât de mare, încât ar fi fost foarte dificil să pună mâna pe El în văzul tuturor. Aşa că autorităţile au luat hotărârea să-L prindă în ascuns şi să ţină judecata cât se poate de tainic. Ei sperau că, atunci când vor face cunoscută condamnarea Lui, valul capricios al opiniei publice va trece de partea lor. 63:9 Astfel, ei au hotărât să-L nimicească pe Isus. Dar, câtă vreme trăia Lazăr, preoţii şi rabinii ştiau că nu sunt în siguranţă. Existenţa unui om care fusese patru zile în mormânt şi care fusese înviat printr-un cuvânt rostit de Isus putea mai curând sau mai târziu să dea naştere la împotriviri. Oamenii s-ar fi răzbunat pe conducătorii lor pentru faptul că au luat viaţa Aceluia care a putut face o asemenea minune. De aceea, Sinedriul a hotărât ca şi Lazăr să moară. Atât de departe îi duceau invidia şi prejudecata pe aceia care se lăsau stăpâniţi de ele. Ura şi necredinţa conducătorilor iudei crescuseră până acolo, încât ei ar fi vrut să ia viaţa aceluia pe care Puterea nemărginită îl ridicase din mormânt. 63:10 În timp ce uneltirile acestea aveau loc la Ierusalim, Isus şi prietenii Săi erau invitaţi la ospăţul lui Simon. La masă, Mântuitorul avea de o parte pe Simon, pe care-l vindecase de o boală dezgustătoare, şi în cealaltă parte pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Marta servea la masă, în timp ce Maria asculta cu râvnă fiecare cuvânt ce pornea de pe buzele lui 63:11 Isus. În mila Sa, Isus îi iertase păcatele, îl ridicase la viaţă pe fratele ei iubit şi inima Mariei era plină de recunoştinţă. Ea Îl auzise pe Isus vorbind despre moartea Lui apropiată şi, în iubirea şi întristarea ei adâncă, dorise să-L onoreze. Cu mari sacrificii personale, cumpărase un vas de alabastru "cu mir de nard de mare preţ", cu care să-I ungă corpul. Dar acum mulţi spuneau că în curând El avea să fie încoronat ca rege. Durerea ei s-a preschimbat în bucurie şi era nerăbdătoare să fie ea cea dintâi care să dea onoare Domnului ei. Spărgând vasul cu mir, ea a vărsat conţinutul pe capul şi picioarele lui Isus; apoi, a îngenuncheat plângând, a umezit picioarele Lui cu lacrimile ei şi le-a şters cu părul ei lung şi despletit. 63:12 Ea căutase să rămână neobservată şi mişcările ei poate nu ar fi fost luate în seamă, dar mirosul nardului a umplut casa şi a făcut cunoscută fapta ei tuturor celor de faţă. Iuda a privit cu foarte multă neplăcere lucrul acesta. În loc să aştepte să audă ce va zice Hristos, el a început să şoptească celor din jur nemulţumirile sale, acuzându-L pe Hristos că îngăduie o asemenea risipă. Cu şiretenie, a strecurat cuvinte care puteau să producă nemulţumire. 63:13 Iuda era casierul ucenicilor şi din puţinul lor el lua pe ascuns bani pentru propriul folos, reducând astfel mijloacele lor până aproape nu mai rămânea nimic din ele. El stăruia să pună în pungă tot ce putea obţine. Din sumele acestea, se lua deseori pentru a-i ajuta pe săraci; şi, când se cumpăra vreun lucru despre care gândea că nu ar fi de mare folos, Iuda obişnuia să spună: "Pentru ce se face risipa aceasta? Pentru ce n-au fost puşi banii aceştia în punga pentru săraci pe care o port eu?" Dar fapta aceasta a Mariei era într-un contrast atât de izbitor cu egoismul lui, încât a fost dat de ruşine; şi, după obiceiul său, a căutat să-şi argumenteze împotrivirea faţă de darul ei printr-un motiv serios. Întorcându-se către ucenici, zise: "De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor? Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea". Iuda n-avea inimă pentru săraci. Dacă nardul Mariei s-ar fi vândut şi preţul ar fi căzut pe mâinile lui, săracii n-ar fi avut de aici nici un folos. 63:14 Iuda avea o părere înaltă despre spiritul său practic. Ca om de afaceri, se considera cu mult mai presus decât ceilalţi ucenici şi îi făcuse şi pe ei să-l privească în aceeaşi lumină. El le câştigase încrederea şi avea o puternică influenţă asupra lor. Pretinsa lui simpatie pentru săraci îi înşelase, iar insinuările lui şirete îi făcuseră să privească 63:15 neîncrezători la devoţiunea Mariei. Murmurul acesta a făcut înconjurul casei: "Ce rost are risipa aceasta? Nardul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, iar banii să se dea săracilor". 63:16 Maria a auzit cuvintele de critică. Inima îi tremura în piept. Ea se temea că sora ei o va certa că a făcut lucruri extravagante. Şi Învăţătorul putea să creadă despre ea că este nechibzuită. Fără să se apere sau să se scuze, era să se retragă, când se auzi glasul Domnului ei: "Lăsaţi-o în pace, de ce îi faceţi supărare?" El văzuse că era încurcată şi tulburată. Ştia că în actul acesta de servire ea îşi arătase recunoştinţa pentru iertarea păcatelor şi El i-a liniştit temerile. Ridicându-Şi glasul mai presus de murmurul criticii, El a zis: "Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai înainte, pentru îngropare". 63:17 Darul frumos mirositor, pe care Maria se gândise să-l împrăştie pe trupul mort al Mântuitorului, a fost turnat pe trupul Lui viu. La înmormântare, dulceaţa parfumului I-ar fi umplut numai mormântul; acum, Îi înveselea inima, asigurându-L de credinţa şi iubirea ei. Iosif din Arimatea şi Nicodim n-au adus darul lor de iubire lui Isus cât a fost în viaţă. Cu lacrimi amare, ei au adus miresmele şi mirurile lor costisitoare pentru trupul Lui rece, inconştient. Femeile care au adus balsamuri la mormânt au făcut drumul zadarnic, deoarece El înviase. Dar Maria, revărsându-şi iubirea asupra Mântuitorului în timp ce El era conştient de devoţiunea ei, L-a uns pentru înmormântare. Şi când a pătruns în întunericul marii Lui încercări, El a luat cu Sine amintirea acelei fapte, o arvună din iubirea pe care urma să o aibă pentru veşnicie de la cei mântuiţi ai Lui. 63:18 Mulţi oameni aduc morţilor daruri preţioase. Când se află lângă trupul rece şi tăcut, spun multe cuvinte de iubire. Duioşie, apreciere, devotament, totul se dă cu belşug aceluia care nici nu vede, nici nu aude. Dacă aceste cuvinte s-ar fi spus atunci când spiritul obosit avea nevoie de ele, când urechea putea să audă, iar inima putea să simtă, cât de preţioasă ar fi fost mireasma lor! 63:19 Maria nu cunoştea deplina însemnătate a faptei ei de iubire. Ea nu putea să răspundă acuzatorilor ei. Nu putea să explice pentru ce alesese împrejurarea aceasta spre a-L unge pe Isus. Duhul Sfânt făcuse planul şi ea ascultase de îndemnurile Lui. Inspiraţia nu se pleacă să dea lămuriri. Ca o prezenţă nevăzută, vorbeşte minţii şi sufletului şi mişcă inima la lucru. Ea se explică singură. 63:20 Hristos i-a explicat Mariei însemnătatea faptei ei şi, prin aceasta, i-a dat 63:21 mai mult decât primise. "Mi-a uns trupul mai dinainte", a zis El, "pentru îngropare." După cum vasul de alabastru fusese spart şi umpluse întreaga casă cu parfumul lui, tot aşa şi Hristos avea să moară, trupul Său avea să fie zdrobit; dar urma să învie din mormânt şi parfumul vieţii Sale să umple tot pământul. Hristos "ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu" (Efes. 5,2). 63:22 "Adevărat vă spun", a declarat Hristos, "că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei." Privind în viitor, Mântuitorul a vorbit cu siguranţă despre Evanghelia Sa. Ea trebuia să fie propovăduită în toată lumea. Şi până acolo unde avea să ajungă Evanghelia, darul Mariei urma să-şi răspândească parfumul şi inimile să fie binecuvântate prin fapta ei spontană. Împărăţii urmau să se ridice şi să cadă; numele monarhilor şi cuceritorilor aveau să fie uitate; dar fapta acestei femei urma să fie imortalizată pe paginile istoriei sacre. Până la sfârşitul timpului, vasul de alabastru sfărâmat va spune povestea iubirii ne-mărginite a lui Dumnezeu pentru un neam căzut. 63:23 Fapta Mariei era în puternic contrast cu ceea ce Iuda era aproape să facă. Ce tăioasă învăţătură ar fi putut să dea Hristos aceluia care aruncase sămânţa criticii şi a gândurilor rele în mintea ucenicilor! Cu câtă dreptate ar fi putut să fie acuzat acuzatorul! Acela care citeşte motivele fiecărei inimi şi înţelege fiecare faptă ar fi putut să descopere înaintea celor de la masă capitole întunecate din viaţa lui Iuda. Pretenţia deşartă, pe care Iuda îşi întemeia cuvintele, putea să fie demascată; deoarece, în loc de a simpatiza cu săracii, el îi jefuia de sumele destinate spre a fi ajutaţi, ar fi putut să stârnească indignarea oamenilor împotriva lui pentru faptul că înşela văduva, orfanul şi străinul. Dar, dacă Hristos l-ar fi demascat pe Iuda, acesta ar fi putut fi considerat ca un motiv pentru trădarea lui. Şi cu toate că ar fi fost acuzat de hoţie, Iuda ar fi găsit simpatie chiar şi între ucenici. Mântuitorul nu l-a mustrat şi în felul acesta nu-i dădea nici o scuză pentru trădare. 63:24 Dar privirea pe care Isus a îndreptat-o spre Iuda l-a convins că Mântuitorul îi pătrunsese făţărnicia şi-i citise caracterul josnic şi vrednic de dispreţ. Prin aprecierea faptei Mariei, care fusese atât de aspru condamnată, Hristos îl mustrase pe Iuda. Niciodată mai înainte nu-l mustrase direct. Mustrarea aceasta i-a înveninat inima. S-a hotărât să se răzbune. De la cină a mers direct la 63:25 palatul marelui preot, unde a găsit consiliul întrunit, şi s-a oferit să le dea în mâini pe Isus. 63:26 Preoţii nu mai puteau de bucurie. Aceşti conducători ai lui Israel avuseseră privilegiul să-L primească pe Hristos ca Mântuitor al lor, fără bani şi fără plată. Dar refuzaseră darul preţios ce li se oferise în spiritul cel mai duios şi cu iubire constrângătoare. Au refuzat să primească acea mântuire, care era mai valoroasă decât aurul, şi L-au cumpărat pe Domnul lor cu treizeci de arginţi. 63:27 Iuda se lăsase stăpânit de avariţie, până când aceasta ajunsese să domine orice trăsătură bună a caracterului său. El era invidios pentru darul adus lui Isus. Inima lui ardea de invidie pentru că Mântuitorul putea să primească un dar potrivit pentru monarhii pământului. El L-a trădat pe Domnul său pentru o sumă mult mai mică decât vasul de nard. 63:28 Ucenicii nu se asemănau cu Iuda. Ei Îl iubeau pe Mântuitorul, dar nu apreciau corect înaltul Său caracter. Dacă şi-ar fi dat seama ce a făcut El pentru ei, ar fi înţeles că nimic din ce era folosit pentru El nu era risipit. Magii din Răsărit, care cunoşteau atât de puţin despre Isus, au dovedit o mai dreaptă apreciere a onoarei care I se cuvenea. Ei I-au adus Mântuitorului daruri preţioase şi s-au plecat cu respect înaintea Lui, pe când El era doar un prunc înfăşat, într-o iesle. 63:29 Hristos apreciază faptele de amabilitate făcute din toată inima. De câte ori cineva Îi făcea un serviciu, El îl binecuvânta pe făcător cu generozitate cerească. El nu refuza nici cea mai simplă floare culeasă de mâna unui copil şi oferită Lui din iubire. Primea darurile copiilor şi îi binecuvânta pe dătători, scriindu-le numele în cartea vieţii. În Scripturi se aminteşte că Maria L-a uns cu mir pe Isus, şi această menţiune o deosebeşte de celelalte Marii. Faptele de iubire şi respect pentru Isus sunt o dovadă a credinţei în El ca Fiu al lui Dumnezeu. Iar Duhul Sfânt menţionează între dovezile credincioşiei unei femei faţă de Hristos: "Să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună" (1 Tim. 5,10). 63:30 Hristos a fost încântat văzând dorinţa plină de râvnă a Mariei de a împlini voinţa Domnului ei. El a primit bogăţia afecţiunii curate, pe care ucenicii Săi nu o înţelegeau şi nici nu voiau s-o înţeleagă. Dorinţa Mariei de a face acest serviciu Domnului ei era mai valoroasă pentru Hristos decât toate balsamurile preţioase din lume, deoarece exprima aprecierea ei faţă de Răscumpărătorul lumii. Iubirea lui Hristos era cea care o constrângea. Frumuseţea neîntrecută a caracterului lui Hristos îi umplea sufletul. Ungerea aceasta era un simbol al inimii dăruitorului. Era arătarea în afară a unei iubiri hrănite de izvoare cereşti până a ajuns să se reverse. 63:31 Lucrarea Mariei era tocmai învăţătura de care aveau nevoie ucenicii, pentru a înţelege că exprimarea iubirii lor faţă de El ar fi plăcut lui Hristos. El fusese totul pentru ei, şi ei nu-şi dădeau seama că în curând aveau să fie lipsiţi de prezenţa Lui, că în curând nu mai puteau să-I arate nici un semn al recunoştinţei lor pentru iubirea Sa cea mare. Singurătatea lui Hristos, care era despărţit de curţile cereşti, trăind viaţa de om, n-a fost niciodată înţeleasă sau apreciată de ucenici aşa cum trebuia. Deseori, El era mâhnit pentru că ucenicii Săi nu-I dădeau ceea ce ar fi trebuit să primească de la ei. El ştia că, dacă ei ar fi fost sub influenţa îngerilor cereşti care Îl însoţeau, ar fi considerat că nici un dar nu este suficient pentru a mărturisi afecţiunea inimii spirituale. 63:32 Abia mai târziu şi-au dat seama cu adevărat de multe lucruri pe care le-ar fi putut face pentru Isus, ca expresie a iubirii şi recunoştinţei inimii lor, atunci când erau cu El. Când Isus n-a mai fost cu ei şi s-au simţit cu adevărat ca nişte oi fără păstor, au început să vadă cum ar fi putut să-I arate atenţii care ar fi adus bucurie inimii Lui. Nu o mai judecau pe Maria, ci se judecau pe ei înşişi. O, dacă şi-ar fi putut lua înapoi mustrările şi faptul că îi consideraseră pe săraci ca fiind mai vrednici de darul acesta decât Hristos! Mustrarea aceasta au simţit-o foarte tare atunci când au luat de pe cruce trupul zdrobit al Domnului lor. 63:33 Această lipsă se vede şi în lumea noastră de astăzi. Dar puţini apreciază ce înseamnă Hristos pentru ei. Dacă ei ar aprecia, s-ar da pe faţă iubirea cea mare a Mariei şi nardul ar fi revărsat cu îmbelşugare. Nardul preţios n-ar fi socotit o risipă. Nimic nu ar fi socotit ca fiind prea preţios spre a fi dat pentru Hristos, nici o lepădare de sine, nici un sacrificiu de sine nu ar fi prea mare pentru a fi suportat pentru Numele Lui. 63:34 Cuvintele spuse cu indignare: "Ce rost are risipa aceasta?" au adus cu putere în faţa lui Hristos sacrificiul cel mare care s-a făcut vreodată - darul Său personal ca ispăşire pentru o lume pierdută. Domnul voia să fie atât de darnic faţă de familia omenească, încât să nu se poată spune că El putea face mai mult. Dăruindu-L pe Isus, Dumnezeu a dat tot cerul. Din punct de vedere omenesc, o jertfă ca aceasta era o risipă fără rost. Pentru felul omenesc de a judeca, întregul Plan de Mântuire este o risipă de milă şi de mijloace. Lepădarea de sine şi jertfa din toată inima ne întâmpină pretutindeni. Pe drept cuvânt, oştirea cerească priveşte cu uimire la familia omenească, ce refuză să fie înălţată şi îmbogăţită prin iubirea fără margini arătată în Hristos. Pe bună dreptate ei ar putea să strige: "Ce rost are această risipă?" 63:35 Dar ispăşirea pentru o lume pierdută trebuie să fie totală, îmbelşugată şi 63:36 desăvârşită. Dăruirea lui Hristos era îndestulătoare ca să ajungă la fiecare fiinţă creată de Dumnezeu. Ea nu putea fi restrânsă, aşa ca să nu întreacă numărul acelor care urmau să primească Darul cel mare. Nu toţi oamenii sunt mântuiţi; cu toate acestea, Planul de Mântuire nu este o risipă, din cauză că nu săvârşeşte tot ce a fost plănuit cu dărnicie la iniţierea lui. Trebuia să fie îndeajuns şi încă să mai rămână. 63:37 Simon, gazda, fusese influenţat de critica lui Iuda cu privire la darul Mariei şi era surprins de purtarea lui Isus. Mândria lui fariseică a fost ofensată. El ştia că mulţi dintre oaspeţii lui priveau la Hristos cu neîncredere şi neplăcere. Simon a zis în inima sa: "Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceea care se atinge de El: că este o păcătoasă". 63:38 Vindecându-l pe Simon de lepră, Hristos îl salvase de la o moarte lentă. Dar acum Simon se îndoia că Mântuitorul este profet. Pentru că Hristos îi îngăduise acestei femei să se apropie de El, pentru că El nu o îndepărtase indignat cu piciorul, ca pe una ale cărei păcate erau prea mari ca să fie iertate, pentru că El nu arăta că-Şi dă seama de decăderea ei, Simon era ispitit să creadă că El nu era profet. Isus nu ştia nimic despre femeia aceasta care e aşa de îndrăzneaţă în manifestările ei, gândea el, căci altfel nu i-ar îngădui să-L atingă. 63:39 Dar tocmai neştiinţa l-a făcut pe Simon să gândească astfel cu privire la Dumnezeu şi la Hristos. El nu şi-a dat seama că Fiul lui Dumnezeu trebuie să Se poarte ca Dumnezeu, cu milă, duioşie şi îndurare. Cât despre Simon, el nu lua seama la gestul de pocăinţă al Mariei. Faptul că Maria a sărutat picioarele lui Hristos şi le-a uns cu nard era exasperant pentru inima lui împietrită. El credea că, dacă ar fi profet, Hristos i-ar recunoaşte pe cei care sunt păcătoşi şi i-ar mustra. 63:40 Gândul acesta nu a fost exprimat, dar Mântuitorul i-a răspuns: "'Simone, am să-ţi spun ceva... Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?' Simon a răspuns: 'Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult'. Isus i-a zis: 'Drept ai judecat'". 63:41 Aşa cum a făcut Natan cu David, Hristos a ascuns acuzaţia Sa sub vălul unei parabole. El a lăsat în seama gazdei Sale răspunderea de a-şi pronunţa singur sentinţa. Simon o amăgise la păcat pe femeia pe care o dispreţuia acum. El îi făcuse mult rău. Cei doi datornici din parabolă reprezentau pe Simon şi pe femeie. Isus nu voia să dea învăţătura că cele două persoane trebuiau să simtă grade diferite de obligaţie, 63:42 deoarece fiecare datora o recunoştinţă pe care niciodată nu o putea plăti. Dar Simon se credea mai drept decât Maria şi Isus dorea ca el să vadă într-adevăr cât de mare era vinovăţia lui. El voia să-i arate că păcatul lui era mai mare ca al ei, după cum datoria de cinci sute de lei o întrecea pe aceea de cincizeci de lei. 63:43 Simon a început să se vadă acum într-o nouă lumină. A văzut cum era privită Maria de Acela care era mai mult decât un prooroc. A văzut că Hristos, cu pătrunzători ochi profetici, citise inima ei plină de iubire şi devoţiune. L-a cuprins ruşinea şi el şi-a dat seama că se află înaintea Unuia mai mare ca el. 63:44 "Am intrat în casa ta", a zis Hristos mai departe, "şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele"; dar cu lacrimi de pocăinţă, pornite din iubire, Maria Mi-a spălat picioarele şi le-a şters cu părul capului ei. "Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea", pe care tu o dispreţuieşti, "de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele". Hristos a enumerat ocaziile pe care le avusese Simon de a-şi arăta iubirea pentru Domnul său şi aprecierea faţă de ceea ce făcuse pentru el. Limpede, dar cu delicată amabilitate, Mântuitorul le-a arătat ucenicilor că inima Lui este rănită atunci când copiii Săi neglijează să-I arate recunoştinţă prin cuvinte şi fapte pornite din iubire. 63:45 Cercetătorul inimilor citise motivele care o îndemnaseră pe Maria la acest gest şi a văzut de asemenea spiritul care insuflase cuvintele lui Simon. "Vezi tu pe femeia aceasta?" i-a zis El. Ea este o păcătoasă. "Îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin." 63:46 Răceala şi neglijenţa lui Simon faţă de Mântuitorul arătaseră cât de puţin apreciase el harul pe care-l primise. Socotise că Îl onora îndeajuns pe Isus invitându-L acasă. Acum s-a văzut aşa cum era într-adevăr. El credea că citeşte în inima Oaspetelui său, dar Oaspetele îi citise inima. Şi-a dat seama cât de adevărată era judecata lui Hristos despre el. Religia sa fusese o haină de fariseism. El dispreţuise compătimirea lui Isus. Nu-L recunoscuse ca reprezentant al lui Dumnezeu. Pe când Maria era o păcătoasă iertată, el era un păcătos neiertat. Legea aspră a dreptăţii, pe care dorise să o impună faţă de ea, îl condamna. 63:47 Simon era mişcat de bunătatea lui Isus, care nu l-a mustrat pe faţă înaintea oaspeţilor. El nu fusese tratat aşa cum dorise să fie tratată Maria. El a văzut că Isus nu dorea să expună în faţa altora vinovăţia sa, ci a căutat ca, printr-o dreaptă expunere a cazului, să-i convingă mintea şi, prin milă şi bunătate, să-i înmoaie inima. O denunţare aspră l-ar fi înăsprit pe Simon, împiedicându-l să se pocăiască, dar un avertisment plin de răbdare l-a convins 63:48 de greşeală. A văzut mărimea datoriei pe care o avea faţă de Domnul său. Mândria i-a fost umilită, s-a pocăit, şi mândrul fariseu a devenit un ucenic umil, gata de sacrificiu. 63:49 Maria fusese privită ca o mare păcătoasă, dar Isus cunoştea împrejurările care îi influenţaseră viaţa. Ar fi putut stinge orice scânteie de nădejde din sufletul ei, dar n-a făcut aşa. El a fost Acela care a ridicat-o din ruină şi disperare. De şapte ori L-a auzit ea cum a certat demonii care îi stăpâniseră inima şi mintea. Ea auzise strigătele Sale puternice către Tatăl pentru binele ei. Ştia cât de dezgustător este păcatul pentru curăţia Lui nepătată şi, în puterea Lui, biruise. 63:50 În timp ce pentru ochiul omenesc cazul părea fără nădejde, Hristos a văzut în Maria capacitatea de a face binele. A văzut părţile bune ale caracterului ei. Prin Planul de Mântuire, se rânduiseră omenirii mari posibilităţi şi în Maria acestea aveau să fie realizate. Prin harul Său, ea a devenit părtaşă la natura divină. Aceea care fusese decăzută şi a cărei minte fusese o locuinţă a demonilor ajunsese foarte aproape de Mântuitorul prin comuniune şi slujire. Maria stătea la picioarele lui Isus şi învăţa de la El. Maria fusese aceea care turnase pe capul Lui mirul de mare preţ şi Îi spălase picioarele cu lacrimile ei. Maria a stat alături de cruce şi L-a urmat la mormânt. Maria a fost prima la mormânt, după înviere. Maria a fost prima care a adus vestea despre Mântuitorul înviat. 63:51 Isus cunoaşte cazul fiecărui om. Tu poate zici: "Sunt păcătos, foarte păcătos". Se poate să fie aşa; dar cu cât eşti mai rău, cu atât ai mai mare nevoie de Isus. El nu-i izgoneşte pe cei care plâng sau sunt întristaţi. El nu spune nimănui despre tainele inimii tale care vrei să rămână ascunse, ci invită pe fiecare suflet tremurând să prindă curaj. El iartă din toată inima pe toţi aceia care vin la El, căutând iertare şi îndreptare. 63:52 Hristos ar putea să dea însărcinare îngerilor cerului să reverse cupele mâniei Sale asupra lumii noastre, pentru a-i distruge pe aceia care Îl urăsc pe Dumnezeu. El ar putea să şteargă punctul acesta negru din universul Său. Dar nu face aceasta. El stă astăzi la altarul tămâierii, prezentând înaintea lui Dumnezeu rugăciunile acelora care doresc ajutorul Său. 63:53 Aceia care caută scăpare la El sunt înălţaţi de Isus mai presus de acuzaţiile şi de vorbirile de rău ale oamenilor. Nici oamenii, nici îngerii nu pot să-i acuze. Hristos îi face părtaşi de natura Sa dumnezeiască şi umană. Ei stau alături de marele Purtător de păcate, în lumina care străluceşte de la tronul lui Dumnezeu. "Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit. Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi" (Rom. 8,33.34). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: