62:6 pe care ei o dispreţuiau şi care pentru ei era totuna cu nedreptatea şi silnicia. Cu toate acestea, vameşul bogat nu era un om lumesc, cu totul împietrit, cum părea. Sub aparenţa de trufie şi iubire de lume, se ascundea o inimă sensibilă la îndemnurile dumnezeieşti. Zacheu auzise de Isus. Vestea despre Acela care Se purta cu amabilitate şi bunăvoinţă faţă de clasele neluate în seamă se răspândise în toate părţile. În acest mai mare al vameşilor s-a trezit dorinţa după o viaţă mai bună. Numai la câţiva kilometri de Ierihon, Ioan Botezătorul predicase la Iordan şi Zacheu auzise chemarea la pocăinţă. Învăţătura dată vameşilor: "Să nu cereţi nimic peste ce v-a fost poruncit să luaţi" (Luca 3,13), deşi aparent neluată în seamă, făcuse impresie asupra minţii lui. El cunoştea Scripturile şi era convins că faptele lui erau nedrepte. Acum, auzind cuvintele care se spunea că erau rostite de Marele Învăţător, şi-a dat seama că înaintea lui Dumnezeu el era un păcătos. Şi cu toate acestea, ceea ce auzise despre Isus i-a aprins nădejdea în inimă. Pocăinţa şi schimbarea vieţii erau cu putinţă şi pentru el; nu era vameş chiar unul dintre cei mai de încredere ucenici ai noului Învăţător? Zacheu a început îndată să se conformeze convingerilor care puseseră stăpânire asupra lui şi să dea înapoi acelora pe care îi nedreptăţise.