55:16 Îngerii cerului văd nenorocirea familiei lui Dumnezeu de pe pământ şi sunt gata să colaboreze cu oamenii, pentru a îndepărta suferinţa şi apăsarea. În providenţa Sa, Dumnezeu i-a adus pe preot şi pe levit pe această cale, unde zăcea omul rănit, ca ei să vadă nevoia lui de milă şi de ajutor. Tot cerul aştepta să vadă dacă inima acestor oameni va fi mişcată de milă faţă de suferinţa omenească. Mântuitorul era Acela care îi condusese pe evrei în pustie; prin stâlpul de nor şi de foc, El dăduse o învăţătură cu totul deosebită de aceea pe care o primeau oamenii acum de la preoţii şi învăţătorii lor. Măsurile pline de milă prevăzute de lege aveau în vedere până şi cele mai umile animale, care nu pot să exprime prin cuvinte nevoia şi suferinţa lor. În privinţa aceasta, se dăduseră îndrumări fiilor lui Israel prin Moise: "Dacă întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău, căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, şi să-i ajuţi să ia povara de pe măgar" (Exod 23,4.5). Dar, în omul rănit de tâlhari, Isus prezenta cazul unui frate în suferinţă. Cu cât mai mult ar fi trebuit să le fie milă de el decât de o vită de povară! Lor li se făcuse cunoscut prin Moise că Domnul Dumnezeul lor, "Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat", face "dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe străin". Şi El a poruncit: "Să iubiţi de aceea pe străin; să-l iubiţi ca pe voi înşivă" (Deut. 10,17-19; Lev. 19,34).