Printable ModeHristos Lumina Lumii, 54
|
54:1 Cap. 53 - Ultima călătorie din Galilea 54:2 CÂND SE APROPIA ÎNCHEIEREA LUCRĂRII SALE, Hristos a făcut o schimbare în felul Său de a lucra. Până aici, El căutase să evite agitaţia şi publicitatea. El refuzase omagiul oamenilor şi trecuse repede dintr-un loc în altul, atunci când entuziasmul poporului în favoarea Sa părea că trece dincolo de limita până la care putea să fie stăpânit. Deseori poruncise ca nimeni să nu spună că este Hristosul. 54:3 În timpul Sărbătorii Corturilor, venise la Ierusalim repede şi pe neobservate. Când a fost îndemnat de fraţii Săi să Se prezinte în public ca Mesia, El le-a răspuns: "Timpul Meu încă n-a sosit" (Ioan 7,6). A făcut drumul la Ierusalim pe neobservate şi a intrat în oraş neanunţat şi fără să fie onorat de mulţime. Dar nu tot aşa s-au petrecut lucrurile la ultima Sa călătorie. El părăsise Ierusalimul pentru câtva timp din cauza răutăţii preoţilor şi a rabinilor. Dar acum S-a hotărât să vină înapoi, călătorind cât se poate mai în văzul oamenilor, pe un drum mai lung şi anunţându-Şi pretutindeni sosirea, cum nu făcuse niciodată mai înainte. Se îndrepta către scena jertfei celei mari şi atenţia oamenilor trebuia să fie aţintită asupra acestui act. 54:4 "După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuia să fie înălţat şi Fiul omului" (Ioan 3,14). După cum întregul Israel şi-a îndreptat privirea către şarpele înălţat, simbolul vindecării lor, tot astfel ochii tuturor oamenilor trebuiau să fie atraşi către Hristos, jertfa care a adus mântuirea lumii pierdute. 54:5 Motivul care îi determinase pe fraţii Săi să-L îndemne să Se prezinte pe faţă la Sărbătoarea Corturilor era o greşită concepţie despre lucrarea lui Mesia şi o lipsă de credinţă 54:6 în caracterul divin al lui Isus. Acum, dintr-un spirit asemănător, ucenicii ar fi vrut să-L împiedice să facă această călătorie la Ierusalim. Ei îşi aduceau aminte de cuvintele prin care El arătase ce-L aştepta acolo, cunoşteau vrăjmăşia de moarte a conducătorilor religioşi şi cu bucurie L-ar fi sfătuit pe Domnul lor să nu meargă acolo. 54:7 Pentru inima lui Hristos era o povară grea aceea de a-Şi croi drum prin temerile, dezamăgirile şi necredinţa ucenicilor Săi iubiţi. Îi era greu să-i conducă spre groaza şi disperarea care-i aştepta la Ierusalim. Iar Satana se străduia să-L zdrobească pe Fiul omului sub ispitele sale. Pentru ce să meargă acum la Ierusalim, la o moarte sigură? Pretutindeni în jur erau suflete care flămânzeau după pâinea vieţii. Pretutindeni se aflau oameni suferinzi, care aşteptau cuvântul Său vindecător. Lucrarea care trebuia îndeplinită prin Evanghelia harului Său de abia începuse. Iar El era plin de vigoarea primei tinereţi. Pentru ce să nu meargă înainte, către câmpurile întinse ale lumii, ducând cuvintele de har şi atingerea puterii vindecătoare? Pentru ce să nu guste bucuria de a da lumină şi fericire acelor milioane de oameni care zăceau în întuneric şi necaz? Pentru ce să lase adunarea recoltei pe seama ucenicilor atât de slabi în credinţă, atât de greoi în înţelegere, atât de înceţi la lucru? Pentru ce să dea ochii cu moartea acum şi să lase lucrarea care era abia la început? Vrăjmaşul care dăduse piept cu Hristos în pustie Îl ataca acum cu ispite mari şi viclene. Dacă Isus ar fi cedat o singură clipă, dacă, pentru a-Şi salva viaţa, Şi-ar fi schimbat atitudinea în vreun amănunt, oricât de neînsemnat, agenţii lui Satana ar fi triumfat, iar lumea ar fi fost pierdută. 54:8 Dar Isus Şi-a "îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim". Singura lege a vieţii Sale era voinţa Tatălui. Cu ocazia vizitei făcute la templu în copilărie, El îi spusese Mariei: "Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?" (Luca 2,49). La Cana, când Maria dorise ca El să-Şi desfăşoare puterea făcătoare de minuni, răspunsul Lui a fost: "Ceasul Meu încă n-a sosit" (Ioan 2,4). Cu aceleaşi cuvinte le-a răspuns fraţilor Săi, când stăruiau ca El să meargă la sărbătoare. Dar în planul cel mare al lui Dumnezeu fusese precizat un timp anume, când El trebuia să Se jertfească pentru păcatele oamenilor, şi ceasul acela avea să sune curând. El nu voia să dea greş, nici să Se lase înfrânt. Paşii Lui erau îndreptaţi spre Ierusalim, unde vrăjmaşii Lui uneltiseră timp îndelungat să-I ia viaţa; acum El voia să o ofere, s-o dea de bunăvoie. Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la persecuţie, sacrificiu, lepădare din partea oamenilor, condamnare şi moarte. 54:9 "A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit." Dar 54:10 oamenii n-au vrut să-L primească, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim. Ei au interpretat lucrul acesta ca şi cum Hristos i-ar fi preferat pe iudei, pe care ei îi urau de moarte. Dacă El ar fi venit să refacă templul lor şi să Se închine pe Muntele Garizim, L-ar fi primit cu mare bucurie, dar El mergea către Ierusalim şi de aceea nu voiau să-L găzduiască. Nu şi-au dat seama că îndepărtează de la uşa lor cel mai bun dar al cerului. Isus i-a invitat pe oameni să-L primească, le-a cerut ajutorul, ca să Se poată apropia de ei şi să reverse asupra lor cele mai bogate binecuvântări. Pentru orice binefacere făcută faţă de El, dădea înapoi un dar mai scump. Dar, din cauza prejudecăţilor şi bigotismului lor, samaritenii au pierdut totul. 54:11 Iacov şi Ioan, trimişii lui Hristos, se simţeau adânc jigniţi de insulta adusă Domnului lor. Ei erau plini de indignare pentru faptul că El fusese tratat în felul acesta de către samaritenii pe care îi onora cu prezenţa Sa. Nu demult, aceşti ucenici fuseseră cu El pe muntele schimbării la faţă şi Îl văzuseră glorificat de Dumnezeu şi onorat de Moise şi Ilie. Şi acum considerau că această făţişă lipsă de respect din partea samaritenilor nu trebuia să rămână fără o pedeapsă exemplară. 54:12 Venind la Hristos, I-au raportat cuvintele oamenilor, spunându-I că aceştia n-au vrut să-L găzduiască nici măcar o noapte. Ei socoteau că I s-a făcut o mare nedreptate şi, văzând în depărtare Muntele Carmel, unde Ilie îi omorâse pe profeţii mincinoşi, au spus: "Vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?" Mare le-a fost mirarea văzând că pe Isus Îl dureau cuvintele lor şi uimirea lor a crescut şi mai mult la cuvintele de mustrare pe care le-au auzit: "Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască". Şi a mers într-alt sat. 54:13 Misiunea lui Hristos nu este aceea de a-i constrânge pe oameni să-L primească. Numai Satana şi oamenii stăpâniţi de duhul lui caută să forţeze conştiinţa. Sub pretenţia râvnei pentru neprihănire, oamenii se asociază cu îngerii răi ca să aducă suferinţă asupra semenilor lor, pentru a-i converti la ideile lor religioase, dar Hristos Se arată totdeauna plin de îndurare, căutând totdeauna să câştige inimile oamenilor prin descoperirea iubirii Sale. El nu poate să îngăduie un rival în suflet, nici să primească un serviciu făcut pe jumătate; El doreşte o slujire de bunăvoie a inimii, sub îndemnul iubirii. Nu poate exista o dovadă mai convingătoare că avem duhul lui Satana, decât tendinţa de a-i răni şi a-i distruge pe aceia care nu apreciază lucrarea noastră sau lucrează altfel decât considerăm noi că ar fi bine. 54:14 Orice făptură umană, cu trup, suflet şi spirit, este proprietatea lui Dumnezeu. Hristos a murit pentru a-i răscumpăra pe toţi oamenii. Nimic nu poate fi mai jignitor pentru Dumnezeu, decât atunci când oamenii îi fac pe cei răscumpăraţi prin sângele Mântuitorului să sufere din cauza bigotismului religios. 54:15 "Isus a plecat de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe" (Marcu 10,1). 54:16 Mare parte din lunile de la încheierea lucrării lui Hristos au fost petrecute în Perea, o provincie a Iudeii, care se afla "dincolo de Iordan". Aici mulţimea s-a adunat în jurul Său, ca în prima parte a lucrării Sale în Galilea, şi au fost repetate multe dintre învăţăturile Sale de mai înainte. 54:17 După cum îi trimisese pe cei doisprezece, tot astfel "a mai rânduit alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El" (Luca 10,1). Aceşti ucenici stătuseră câtva timp cu El şi se pregătiseră pentru această lucrare. Când au fost trimişi cei doisprezece în prima lor lucrare misionară separată, Isus a fost însoţit de alţi ucenici în călătoria Sa prin Galilea. În felul acesta, ei au avut privilegiul unei strânse legături cu El şi al unei învăţături personale directe. Acum, aceştia, mai mulţi la număr, trebuiau să meargă în lucrare. 54:18 Îndrumările date celor şaptezeci erau asemănătoare cu cele date celor doisprezece, dar porunca primită de cei doisprezece de a nu intra în vreun oraş al neamurilor sau al samaritenilor n-a fost dată şi celor şaptezeci. Deşi Hristos fusese de curând respins de samariteni, iubirea Lui faţă de ei nu se schimbase. Când au pornit în Numele Său, cei şaptezeci au vizitat în primul rând oraşele Samariei. 54:19 Însăşi vizita Mântuitorului în Samaria şi, mai târziu, aprecierea samariteanului milos şi marea bucurie a leprosului samaritean, care fusese singurul, dintre cei zece leproşi vindecaţi, care a venit să-I mulţumească lui Hristos, erau pline de însemnătate pentru ucenici. Învăţătura s-a înfipt adânc în inima lor. În însărcinarea pe care le-a dat-o chiar înainte în înălţare, Isus a menţionat Samaria, împreună cu Ierusalimul şi Iudea, ca locuri unde să predice în primul rând Evanghelia. Învăţătura Sa îi pregătise să îndeplinească această însărcinare. Când au mers în Numele Învăţătorului lor în Samaria, i-au găsit pe oameni gata să-i primească. Samaritenii auziseră cuvintele de laudă ale lui Hristos şi cunoşteau lucrările Sale pline de îndurare pentru oamenii din neamul lor. Ei au văzut că, fără a lua în seamă purtarea lor aspră faţă de El, Domnul avea numai gânduri de iubire faţă de ei şi inima lor a fost câştigată. După înălţare, ei i-au primit bine pe solii Mântuitorului, şi ucenicii au adunat o recoltă preţioasă dintre aceia care pe vremuri fuseseră cei mai aprigi vrăjmaşi ai lor. 54:20 "Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă nu-l stinge; va vesti judecata după adevăr." "Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." (Is. 42,3; Mat. 12,21) 54:21 Trimiţându-i pe cei şaptezeci, Isus le-a poruncit, ca şi celor doisprezece, să nu stăruie să rămână acolo unde nu erau bine primiţi. "În orice cetate veţi intra, şi nu vă vor primi", a zis El, " să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi: 'Scuturăm împotriva voastră chiar şi praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi'." Ei nu trebuiau să facă lucrul acesta din resentiment sau pentru că demnitatea lor fusese rănită, ci pentru a arăta cât de grav este să respingem solia Domnului sau pe solii Săi. Lepădarea slujitorilor Domnului înseamnă lepădarea lui Hristos. 54:22 "Vă spun", a adăugat Isus, "că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceasta." Apoi, gândul I s-a dus la oraşele din Galilea, unde săvârşise o mare parte din lucrarea Sa. Cu accente de adâncă întristare, El a exclamat: "Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi pogorât până în locuinţa morţilor". 54:23 Acelor oraşe aglomerate din jurul Mării Galileii li se oferiseră cele mai bogate binecuvântări ale cerului. Zi după zi, Domnul vieţii umblase prin mijlocul lor. Slava lui Dumnezeu, pe care profeţii şi împăraţii doriseră să o vadă, strălucise asupra mulţimilor care se adunau pe urmele Mântuitorului. Totuşi oamenii refuzaseră Darul ceresc. 54:24 Făcându-se că sunt foarte prevăzători, rabinii îi avertizaseră pe oameni să nu primească noile învăţături aduse de acest Învăţător, deoarece teoriile şi practicile Lui nu se potriveau cu învăţăturile din bătrâni. Oamenii au crezut ce au spus preoţii şi fariseii, în loc să caute să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. Ei îi onorau pe preoţi şi conducători, în loc să-L onoreze pe Dumnezeu, şi lepădau adevărul, ca să poată ţine propriile tradiţii. Mulţi fuseseră impresionaţi şi aproape convinşi, dar n-au lucrat după aceste convingeri şi n-au fost socotiţi ca fiind de partea lui Hristos. Satana le-a prezentat ispitele lui până când lumina a început să pară a fi întuneric. În felul acesta mulţi au lepădat adevărul, care s-ar fi dovedit a fi salvarea sufletului lor. 54:25 Martorul Credincios zice: "Iată, Eu stau la uşă şi bat" (Apoc. 3,20). Fiecare avertizare, fiecare mustrare şi fiecare îndemnare, care ni se dau prin Cuvântul lui Dumnezeu sau 54:26 prin trimişii Săi, reprezintă o bătaie la uşa inimii. Este glasul lui Isus, care cere să intre. Cu fiecare bătaie neluată în seamă, dispoziţia de a deschide slăbeşte. Dacă impresiile din partea Duhului Sfânt sunt dispreţuite astăzi, ele nu vor mai fi aşa de puternice mâine. Inima devine mai puţin sensibilă şi cade într-o inconştienţă primejdioasă cu privire la scurtimea vieţii şi la durata veşniciei. Condamnarea noastră la judecată nu se va datora faptului că am fost duşi în rătăcire, ci că am neglijat ocaziile trimise de cer pentru a cunoaşte adevărul. 54:27 Asemenea apostolilor, cei şaptezeci au primit puteri supranaturale, ca un sigiliu al misiunii lor. Când şi-au încheiat lucrarea, s-au întors cu bucurie, zicând: "Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău". Isus a zis: "Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer". 54:28 Lui Isus I-au venit în minte scenele trecutului şi ale viitorului. L-a văzut pe Lucifer când a fost aruncat din locurile cereşti. A privit apoi la scenele viitoare ale agoniei Sale, când caracterul înşelătorului trebuia să se descopere în faţa tuturor lumilor. A auzit strigătul: "S-a sfârşit" (Ioan 19,30), anunţând că mântuirea neamului omenesc era asigurată pentru veşnicie, că Cerul era asigurat pe vecie împotriva acuzaţiilor, amăgirilor şi pretenţiilor pe care le-ar fi născocit Satana. 54:29 Dincolo de crucea de pe Golgota, cu suferinţa şi ocara ei, Isus a privit la ziua finală, ziua cea mare, când prinţul puterii văzduhului va fi distrus o dată cu pământul, care a fost mutilat atâta vreme prin revolta lui. Isus a văzut lucrarea răului terminată pentru totdeauna şi pacea lui Dumnezeu umplând cerul şi pământul. 54:30 De aici înainte, urmaşii lui Hristos trebuiau să privească la Satana ca la un vrăjmaş înfrânt. Pe cruce, Isus urma să câştige biruinţa pentru ei; El dorea ca ei să primească biruinţa aceasta ca fiind a lor. "Iată", a zis El, "că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă poate vătăma." 54:31 Puterea nemărginită a Duhului Sfânt este apărarea oricărui suflet copleşit de greutăţi. Hristos nu va îngădui ca vreunul dintre cei care, prin pocăinţă şi credinţă, au cerut protecţia Sa să treacă sub puterea vrăjmaşului. Mântuitorul este alături de cei ispitiţi şi încercaţi. La El nu poate fi insucces, pierdere, imposibilitate sau înfrângere; noi putem totul prin Acela care ne întăreşte. Când vin ispitele şi încercările, 54:32 nu aştepta ca mai întâi să birui toate greutăţile, ci priveşte la Isus, ajutorul tău. 54:33 Există creştini care gândesc şi vorbesc prea mult despre puterea lui Satana. Ei se gândesc la vrăjmaşul lor, se roagă în privinţa lui, vorbesc despre el şi, în închipuirea lor, el creşte fără încetare. Este adevărat că Satana este o fiinţă puternică, dar, mulţumim lui Dumnezeu, avem un Mântuitor puternic, care l-a izgonit pe cel rău din cer. Satana simte plăcere când îi preamărim puterea. De ce să nu vorbim de Isus? De ce să nu preamărim puterea şi iubirea Lui? 54:34 Curcubeul făgăduinţei care înconjoară tronul de sus este o veşnică mărturie că "atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3,16). El mărturiseşte universului că Dumnezeu nu va părăsi niciodată pe poporul Său în lupta cu cel rău. Aceasta este pentru noi o asigurare că vom primi putere şi ocrotire atâta timp cât va dura stăpânirea Sa. 54:35 Isus a adăugat: "Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri". Nu vă bucuraţi că aveţi putere, ca să nu pierdeţi cumva din vedere dependenţa voastră de Dumnezeu. Fiţi cu băgare de seamă, ca să nu se apropie de voi mulţumirea de sine şi să ajungeţi să lucraţi în propria putere mai degrabă decât în spiritul şi tăria Domnului vostru. Eul este totdeauna gata să se laude dacă într-o măsură oarecare lucrarea are succes. Eul se îngâmfă şi se înalţă şi cei din jur rămân cu o impresie greşită şi nu înţeleg că Dumnezeu este totul în tot. Apostolul Pavel zice: "Când sunt slab, atunci sunt tare" (2 Cor. 12,10). Când ne dăm seama de slăbiciunea noastră, înţelegem că trebuie să ne sprijinim pe o putere care nu este în noi. Nimic nu poate să pună aşa de mult stăpânire pe inimă ca simţământul neclintit al răspunderii noastre faţă de Dumnezeu. Nimic nu pătrunde mai mult în profunzimea motivelor pur-tării noastre ca simţământul iubirii iertătoare a lui Hristos. Dacă avem părtăşie cu Dumnezeu, atunci suntem umpluţi cu Duhul Său cel Sfânt, care ne face în stare să avem părtăşie şi cu semenii noştri. Bucuraţi-vă atunci când, prin Hristos, aţi devenit legaţi cu Dumnezeu, membri ai familiei cereşti. Dacă priviţi totdeauna în sus, veţi avea simţământul continuu al slăbiciunii firii voastre omeneşti. Cu cât veţi cultiva mai puţin eul, cu atât veţi înţelege mai clar şi mai pe deplin măreţia Mântuitorului vostru. Cu cât vă veţi lega mai strâns de izvorul luminii şi al puterii, cu atât va străluci mai multă lumină asupra voastră şi cu atât veţi avea mai multă putere de a lucra pentru Dumnezeu. Bucuraţi-vă că sunteţi una cu Dumnezeu, una cu Hristos şi cu întreaga familie cerească. 54:36 Atunci când cei şaptezeci ascultau cuvintele lui Hristos, Duhul Sfânt imprima în mintea lor realităţile vii şi scria adevărul pe tablele inimii lor. Deşi erau înconjuraţi de o mulţime de oameni, li se părea că sunt singuri cu Dumnezeu. 54:37 Văzând că ei înţeleg spiritul învăţăturii date atunci, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: "Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl; nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere." 54:38 Oamenii onoraţi ai lumii, consideraţi oameni mari şi înţelepţi, cu toată înţelepciunea cu care se mândreau că o au, n-au putut să înţeleagă caracterul lui Hristos. Ei Îl judecau după înfăţişare, după umilinţa la care era supus ca fiinţă omenească. Dar pescarilor şi vameşilor le fusese dat să-L vadă pe Cel Nevăzut. Nici ucenicii nu ajunseseră să înţeleagă tot ce dorea Isus să le descopere, dar puţin câte puţin, atunci când se predau puterii Duhului Sfânt, mintea lor era luminată. Ei îşi dădeau seama că puternicul Dumnezeu, îmbrăcat în veşmântul trupului omenesc, Se afla între ei. Isus S-a bucurat că, deşi cei înţelepţi şi price-puţi nu aveau această cunoştinţă, ea fusese descoperită acestor oameni umili. Adesea, când prezentase textele Scripturilor Vechiul Testament şi arătase aplicaţia lor la Sine şi la lucrarea Sa de ispăşire, oamenii fuseseră treziţi de către Duhul Său cel Sfânt şi înălţaţi într-o atmosferă cerească. Ei înţelegeau adevărurile spirituale vorbite prin profeţi, mai bine chiar decât înşişi scriitorii lor. De aici înainte ei urmau să citească scrierile Vechiului Testament nu ca pe doctrinele cărturarilor şi fariseilor, nici ca pe nişte cuvinte ale unor oameni înţelepţi care muriseră, ci ca pe o nouă descoperire de la Dumnezeu. Ei au văzut pe Acela "pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi" (Ioan 14,17). 54:39 Singura cale prin care putem câştiga o cunoştinţă desăvârşită a adevărului este să ne păstrăm inima plină de iubire şi supusă faţă de Duhul lui Hristos. Inima trebuie să fie curăţită de îngâmfare şi mândrie şi eliberată de tot ce a ţinut-o în stăpânire, pentru ca Hristos să poată fi întronat în ea. Ştiinţa omenească este prea mărginită ca să înţeleagă lucrarea de ispăşire. Planul de Mântuire este aşa de larg cuprinzător, încât filozofia nu-l poate explica. Va 54:40 rămâne totdeauna o taină, pe care cugetarea cea mai adâncă nu o poate cuprinde. Ştiinţa mântuirii nu poate fi explicată, dar poate fi cunoscută prin experienţă. Numai acela care îşi vede păcătoşenia poate aprecia valoarea cea nemărginită a Mântuitorului. 54:41 Îndrumările date de Hristos, când Îşi croia drum încet din Galilea către Ierusalim, erau pline de învăţături. Oamenii ascultau cuvintele Sale cu multă atenţie. În Perea şi în Galilea, oamenii erau mai puţin sub stăpânirea bigotismului iudaic decât în Iudea, şi învăţăturile Sale au găsit un ecou în inimile lor. 54:42 În aceste ultime cuvinte ale lucrării Sale, au fost rostite multe dintre parabolele lui Hristos. Preoţii şi rabinii Îl urmăreau cu o ură mereu crescândă şi El a învăluit în simboluri avertizările pe care le dădea. Ei nu puteau înţelege greşit ce voia El să spună, însă nu puteau să găsească în cuvintele Lui nimic pe care să întemeieze o acuzaţie împotriva Lui. În parabola cu vameşul şi fariseul, rugăciunea arogantă: "Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni" era într-un contrast izbitor cu cererea pocăinţei: "Ai milă de mine, păcătosul" (Luca 18,11.13). În felul acesta, Hristos a mustrat făţărnicia iudeilor. Sub simbolul smochinului neroditor şi al cinei celei mari, El a prevestit nenorocirea care trebuia să cadă peste un popor nepocăit. Cei care lepădaseră în mod batjocoritor chemarea la praznicul Evangheliei au auzit cuvintele sale de avertizare: "Vă spun că nici unul dintre cei poftiţi nu va gusta din cina Mea" (Luca 14,24). 54:43 Învăţătura dată ucenicilor a fost foarte preţioasă. Parabola cu văduva stăruitoare şi prietenul care cerea pâine la miezul nopţii dădea o nouă putere cuvintelor Sale: "Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide" (Luca 11,9). Şi adesea, când credinţa lor se clătina, era întărită prin amintirea că Hristos spusese: "Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând" (Luca 18,7.8). 54:44 Hristos a repetat acea frumoasă parabolă cu oaia pierdută. El a dezvoltat mai departe învăţătura ei prin pilda cu banul de argint pierdut şi prin pilda fiului risipitor. Ucenicii nu puteau atunci să înţeleagă pe deplin aceste învăţături, dar, după revărsarea Duhului Sfânt, când au văzut cum vin neamurile la credinţă şi mânia aprinsă a iudeilor, au înţeles mai bine învăţătura despre fiul risipitor şi au putut pătrunde în bucuria cuvintelor lui Hristos: "Trebuie să ne veselim 54:45 şi să ne bucurăm; căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit" (Luca 15,32.24). Şi când au mers în Numele Domnului lor, dând piept cu vorbirile de rău, sărăcia şi persecuţia, adesea şi-au îmbărbătat inima, repetând cuvintele pe care le rostise. El în această ultimă călătorie: "Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră" (Luca 12,32-34). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: