48:6 În timp ce ei aşteptau la piciorul muntelui, un tată adusese la ei pe fiul său, pentru a fi eliberat de un duh mut, care-l chinuia. Când Isus îi trimisese pe cei doisprezece să predice în Galilea, le dăduse puterea să scoată duhurile necurate. Cât fuseseră tari în credinţă, duhurile rele ascultaseră de cuvântul lor. Şi de astă dată porunciseră duhului chinuitor, în Numele lui Hristos, să părăsească victima; dar demonul îşi bătuse joc de ei, desfăşurându-şi din nou puterea. Ucenicii, nefiind în stare să-şi dea seama de înfrângerea lor, au simţit totuşi că prin aceasta aduc dezonoare atât asupra lor, cât şi asupra Domnului. În mulţime se aflau cărturari care încercaseră să folosească această ocazie cât mai mult pentru a-i umili. Înconjurându-i pe ucenici, i-au asaltat cu întrebări, căutând să arate că şi ei, şi Domnul lor erau nişte înşelători. Iată, strigau rabinii triumfători, aici e un duh rău, pe care nici ucenicii, nici Hristos Însuşi nu pot să-l biruie. Oamenii erau înclinaţi să ia partea cărturarilor şi în mulţime domnea un spirit de dispreţ şi batjocură.