47:18 În timp ce încă admirau priveliştea aceea de pe munte, "iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: 'Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea; de El să ascultaţi!'" Privind norul acela plin de slavă, mai strălucitor decât acela care umblase înaintea seminţiilor lui Israel în pustie, şi auzind glasul lui Dumnezeu vorbind cu o măreţie grozavă, care a făcut muntele să se cutremure, ucenicii au căzut la pământ ca loviţi. Ei au rămas prosternaţi, cu faţa ascunsă, până când Isus a venit mai aproape şi i-a atins, alungându-le temerile cu glasul Lui binecunoscut: "Sculaţi-vă, nu vă temeţi". Îndrăznind să-şi ridice ochii, au văzut că slava cerească pierise, iar Moise şi Ilie nu mai erau acolo. Ei se aflau pe munte numai cu Isus.