47:10 De pe muntele Pisga, cu cincisprezece veacuri mai înainte, Moise privise Ţara Făgăduinţei. Dar, din cauza păcatului de la Meriba, el nu avea să intre acolo. Nu el urma să primească bucuria de a conduce oştirile lui Israel la moştenirea părinţilor lor. Cuvintele lui disperate: "Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul" (Deut. 3,25) n-au fost ascultate. Nădejdea care, timp de patruzeci de ani, luminase întunericul rătăcirilor prin pustie avea să rămână neîmplinită. Capătul acelor ani de muncă şi grijă împovărătoare a fost un mormânt în pustie. Dar Acela care "poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi" (Efes.3,20) a răspuns la rugăciunea servului Său aşa cum El ştie să o facă. Moise a trecut sub puterea morţii, dar nu avea să rămână în mormânt. Hristos Însuşi l-a chemat la viaţă. Satana, ispititorul, pretinsese corpul lui Moise din pricina păcatului său; dar Hristos, Mântuitorul, l-a scos din mormânt (Iuda 9).