46:29 Până aici, El Se reţinuse să le spună ceva cu privire la suferinţele şi moartea Sa. În convorbirea cu Nicodim, spusese: "După cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3,14.15). Dar ucenicii nu auziseră lucrul acesta şi, chiar dacă ar fi auzit, n-ar fi înţeles. Acum însă fuseseră cu Isus, ascultaseră cuvintele Lui, văzuseră faptele Lui până când, neţinând seama de împrejurările umile în care Se afla sau de împotrivirea preoţilor şi a poporului, s-au putut uni să mărturisească împreună cu Petru: "Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu". Venise timpul să fie tras vălul care acoperea viitorul. "De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învie."