46:14 Adevărul mărturisit de Petru este temelia credinţei credincioşilor. Hristos Însuşi a zis că în aceasta constă viaţa veşnică. Dar faptul că cineva avea această cunoştinţă nu era un motiv de proslăvire de sine. Petru nu primise această descoperire datorită înţelepciunii sau datorită bunătăţii sale. Niciodată natura omenească nu poate, de la sine, să ajungă să cunoască cele dumnezeieşti. "Cât cerurile-i de înaltă; ce poţi face? Mai adâncă decât locuinţa morţilor; ce poţi şti?" (Iov 11,8). Numai Duhul înfierii ne poate descoperi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, "pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit". "Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 2,9.10). "Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El" şi faptul că Petru a priceput slava lui Hristos era o dovadă că el fusese "învăţat de Dumnezeu" (Ps. 25,14; Ioan 6,45). Ah, cu adevărat, "ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta".