45:14 Când, în zilele noastre, este prezentată solia adevărului, se găsesc mulţi care, asemenea iudeilor, strigă: "Arată-ne un semn! Fă o minune!" Hristos n-a săvârşit nici o minune la cererea fariseilor. El n-a făcut în pustie nici o minune, ca răspuns la insinuările lui Satana. Nici nouă nu ne dă putere pentru a ne răzbuna sau pentru a satisface cererile necredinţei sau ale mândriei. Dar Evanghelia nu e lipsită de semnul originii ei dumnezeieşti. Nu e o minune faptul că noi putem să ne smulgem din robia lui Satana? Vrăjmăşia împotriva lui Satana nu izvorăşte din inima omului, ci este sădită prin harul lui Dumnezeu. Când cineva, care a fost stăpânit de o voinţă încăpăţânată şi rătăcită, este eliberat şi se supune din toată inima atracţiei puterii lui Dumnezeu, se săvârşeşte o minune, ca atunci când cineva, care a fost într-o mare rătăcire, ajunge să înţeleagă adevărul moral. De fiecare dată când o persoană se converteşte şi învaţă să-L iubească pe Dumnezeu şi să ţină poruncile Lui, se împlineşte făgăduinţa lui Dumnezeu: "Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou" (Ezech. 36,26). Schimbarea în inima omului şi transformarea caracterului constituie o minune care descoperă un Mântuitor pururea viu, care lucrează pentru a mântui. O viaţă statornică în Hristos este o mare minune. În predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, semnul care trebuie să se dea pe faţă acum şi totdeauna este prezenţa Duhului Sfânt, care să facă din Cuvânt o putere de renaştere pentru aceia care îl aud. Aceasta este mărturia dată de Dumnezeu în faţa lumii despre misiunea dumnezeiască a Fiului Său.