44:9 Femeia a cerut cu şi mai mare stăruinţă să fie ascultată, plecându-se la picioarele lui Hristos şi strigând: "Doamne, ajută-mă". Isus, făcându-Se că încă respinge rugămintea ei, aşa cum cerea prejudecata nemiloasă a iudeilor, a răspuns: "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei". Aceasta voia să spună că nu era drept să reverse binecuvântările aduse pentru poporul favorizat de Dumnezeu asupra celor îndepărtaţi şi străini de Israel. Răspunsul ar fi descurajat-o pe o persoană mai puţin hotărâtă. Dar femeia a văzut că şansa ei venise. Sub refuzul aparent al lui Isus, ea a văzut o milă pe care El n-a putut să o ascundă. "Da, Doamne", a răspuns ea, "dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor." În timp ce copiii stăpânului mănâncă la masa tatălui lor, căţeii nu rămân nici ei flămânzi. Ei au dreptul la firimiturile care cad de la masa îmbelşugată. Tot astfel, dacă lui Israel i s-au dat multe binecuvântări, nu se găsea o binecuvântare şi pentru ea? Ea era privită ca un câine, dar atunci nu putea să aibă pretenţie, ca şi un câine, să primească o fărâmă din belşugul Lui?