42:60 Prezentând adevărul care avea să-i pună pe ucenici la probă şi să-i facă pe mulţi să-L părăsească, Isus ştia care va fi urmarea cuvintelor Sale, dar El avea de îndeplinit un plan al îndurării. El a prevăzut că, în ceasul ispitei, fiecare dintre ucenicii Săi iubiţi va fi greu încercat. Chinurile din Ghetsemani, trădarea şi răstignirea Lui urmau să fie o încercare grea pentru ei. Dacă nu ar fi existat această încercare mai înainte, mulţi care erau îndemnaţi doar de motive egoiste ar fi fost încă împreună cu El. Când Domnul lor a fost condamnat în sala de judecată, când oamenii care Îl proslăviseră ca împărat al lor fluierau după El şi-L batjocoreau, când gloata batjocoritoare striga: "Răstigneşte-L", când ambiţiile lor pământeşti erau înşelate, aceşti egoişti, renunţând la legătura lor cu Isus, ar fi adus asupra ucenicilor o întristare amară şi sfâşietoare de inimă, pe lângă durerea şi dezamăgirea lor produse de năruirea celor mai dulci speranţe. În ceasul acela întunecat, pilda celor care s-au îndepărtat de la El ar fi fost urmată şi de alţii. Dar Isus a provocat această criză în timp ce era încă alături de ei şi prezenţa Sa le putea întări credinţa urmaşilor Săi sinceri.