42:15 Ilustraţia aceasta pe care o folosise Isus era cunoscută de iudei. Moise spusese prin inspiraţia Duhului Sfânt: "Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului". Iar proorocul a scris: "Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele" (Deut. 8,3; Ier. 15,16). Rabinii înşişi aveau obiceiul să spună că mâncau pâine; în înţeles spiritual, însemna studierea legii şi practicarea faptelor bune; şi se spunea adesea că, la venirea lui Mesia, tot Israelul avea să fie hrănit. Învăţătura profeţilor lămurea lecţia spirituală profundă din minunea cu pâinile. Isus căuta să facă înţeleasă această lecţie pentru ascultătorii Săi în sinagogă. Dacă ei ar fi înţeles Scripturile, ar fi înţeles şi cuvintele Lui, când zicea: "Eu sunt Pâinea vieţii". Numai cu o zi înainte, mulţimea, slăbită şi obosită, fusese hrănită cu pâinea pe care El o dăduse. După cum primiseră din pâinea aceea putere şi reînviorare fizică, tot aşa puteau primi de la Hristos putere spirituală pentru viaţa veşnică. "Cine vine la Mine", a zis El, "nu va flămânzi niciodată şi cine nu crede în Mine nu va înseta niciodată". Dar a adăugat: "Voi M-aţi văzut şi tot nu credeţi".