41:12 Necredinţa punea stăpânire pe mintea şi pe inima lor. Dorul după onoare îi orbise. Ştiau că Isus era urât de farisei şi erau nerăbdători să-L vadă înălţat acolo unde socoteau că trebuie să fie. Să fie în strânsă legătură cu un Învăţător care putea săvârşi minuni puternice şi totuşi să fie insultaţi ca nişte înşelători era o încercare pe care cu greu o puteau suporta. Urmau să fie mereu priviţi ca fiind urmaşii unui profet mincinos? Nu-Şi va lua Hristos niciodată autoritatea de împărat? De ce El, care avea o putere atât de mare, nu Îşi descoperea adevărata identitate, ca să le facă viaţa mai puţin chinuită? Pentru ce nu l-a scăpat El pe Ioan Botezătorul de la moarte năprasnică? Astfel au vorbit între ei ucenicii, până au adunat în jurul lor o mare întunecime spirituală. Se întrebau chiar dacă nu cumva Hristos ar fi un înşelător, cum pretindeau fariseii.