40:7 În cele din urmă, ucenicii au venit la El şi au stăruit, spunând că este spre binele oamenilor să fie trimişi acasă. Mulţi veniseră de departe şi nu mâncaseră nimic de dimineaţă. În oraşele şi satele învecinate puteau să cumpere hrană. Dar Isus a zis: "Daţi-le voi să mănânce" şi, întorcându-se către Filip, a întrebat: "De unde avem să cumpărăm pâine ca să mănânce oamenii aceştia?" A spus lucrul acesta ca să încerce credinţa acestui ucenic. Filip a privit spre marea aceea de capete şi s-a gândit că era cu neputinţă să se procure hrană pentru a împlini nevoile unei asemenea mulţimi. El a răspuns că pâinile care s-ar fi putut lua cu două sute de dinari nici n-ar ajunge să împartă la fiecare câte puţin. Isus a întrebat ce s-ar fi putut găsi de mâncare la oameni. "Este aici un băieţel", a zis Andrei, "care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?" Isus a cerut să fie aduse la El. Apoi le-a poruncit ucenicilor să aşeze oamenii pe iarbă în cete de câte cincizeci sau o sută, pentru a ţine ordine şi pentru ca toţi să fie martori la ceea ce voia să facă. O dată împlinit lucrul acesta, Isus a luat hrana "şi, ridicându-Şi ochii spre cer, a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri şi cu ce mai rămăsese din peşti".