40:17 Minunea cu pâinile ne învaţă lecţia dependenţei de Dumnezeu. Când Hristos a hrănit pe cei cinci mii, hrana nu se găsea la îndemână. În mod evident, Hristos nu avea la dispoziţie cele necesare. Iată-L în pustie cu cinci mii de oameni, afară de femei şi copii. El nu-i invitase să vină după El; veniseră acolo fără să fi fost chemaţi sau obligaţi; dar El ştia că, după ce ascultaseră atâta timp învăţăturile Lui, oamenii erau flămânzi şi obosiţi, deoarece şi El, asemenea lor, avea nevoie de hrană. Erau departe de casă şi noaptea se apropia. Mulţi dintre ei nu aveau mijloace ca să-şi cumpere hrană. El, care pentru binele lor postise patruzeci de zile în pustie, nu voia ca ei să se întoarcă flămânzi la casele lor. Providenţa lui Dumnezeu Îl aşezase pe Isus acolo unde Se afla, şi El era dependent de Tatăl Său ceresc pentru mijloacele care urmau să împlinească nevoile lor.