38:16 "Iată", a zis Isus, "Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii." Hristos Însuşi n-a lăsat nerostit nici un singur cuvânt din adevăr, dar a vorbit totdeauna cu iubire. El a dat pe faţă cel mai mare tact şi o atenţie deosebită şi plină de bunătate în legăturile Lui cu oamenii. El n-a fost niciodată aspru, niciodată n-a rostit un cuvânt sever dacă nu era nevoie, niciodată n-a provocat unei inimi sensibile o suferinţă care să nu fie necesară. El n-a mustrat cu asprime slăbiciunea omenească. Fără teamă a demascat făţărnicia, necredinţa şi nedreptatea, dar în glasul Lui erau lacrimi când rostea mustrările Sale usturătoare. A plâns pentru Ierusalim, cetatea iubită de El care a refuzat să primească pe Acela care era calea, adevărul şi viaţa. Oamenii L-au lepădat pe Mântuitorul, dar El i-a privit cu duioşie milostivă şi cu întristare aşa de mare, că I se sfâşia inima. Fiecare fiinţă era preţioasă în ochii Lui. Deşi totdeauna S-a purtat cu demnitate dumnezeiască, El S-a plecat cu cea mai duioasă purtare de grijă asupra fiecărui membru al familiei lui Dumnezeu. În toţi, El vedea oameni căzuţi, pe care avea misiunea să îi salveze.