Printable ModeHristos Lumina Lumii, 36
|
36:1 Cap. 35 - Taci, fii liniştită! 36:2 FUSESE O ZI PLINĂ de evenimente în viaţa lui Isus. Lângă lacul Galileii, El rostise primele Sale parabole, explicându-le oamenilor din nou, prin ilustraţii uşor de înţeles, natura Împărăţiei Sale şi felul în care ea avea să fie întemeiată. El a asemănat lucrarea Sa cu cea a semănătorului, dezvoltarea Împărăţiei Sale cu creşterea seminţei de muştar şi cu efectul aluatului în măsura de făină. Marea despărţire finală a celor neprihăniţi de cei nelegiuiţi fusese ilustrată prin parabola cu grâul şi neghina şi prin pilda cu năvodul. Valoarea nemărginită a adevărurilor vestite de El fusese ilustrată prin comoara ascunsă şi mărgăritarul de mare preţ, iar în parabola cu stăpânul casei, îi învăţase pe ucenici cum să lucreze ca reprezentanţi ai Săi. 36:3 Toată ziua învăţase şi vindecase; iar la venirea serii, gloatele încă se îmbulzeau în jurul Lui. Zi după zi lucrase pentru ei, abia luându-Şi timp pentru masă sau odihnă. Criticile răutăcioase şi răstălmăcite, cu care fariseii Îl urmăreau continuu, făceau ca lucrarea Lui să fie cu atât mai grea şi mai obositoare; acum sfârşitul zilei L-a găsit atât de obosit, încât S-a hotărât să caute adăpost într-un loc retras, dincolo de lac. 36:4 Ţărmul răsăritean al lacului Ghenezaret nu era nelocuit, deoarece se mai găseau câteva sate ici şi colo, pe lângă lac; dar era o regiune pustie 36:5 în comparaţie cu ţărmul apusean. Avea populaţie mai mult păgână decât iudaică şi avea legături puţine cu Galilea. În felul acesta, Îi oferea lui Isus adăpostul retras pe care-l căuta şi de aceea El i-a îndemnat pe ucenici să-L însoţească acolo. 36:6 După ce a dat drumul gloatei să plece, ei L-au luat în corabie, chiar "aşa cum era", şi au plecat cu grăbire. Dar nu aveau să plece singuri. Se mai aflau şi alte corăbii de pescari la ţărm şi acestea s-au umplut repede cu oamenii care Îl urmau pe Isus, doritori să-L vadă şi să-L asculte. 36:7 În cele din urmă, scăpat de îmbulzeala mulţimii şi frânt de oboseală şi foame, Mântuitorul S-a întins pe fundul bărcii şi a adormit repede. Seara fusese calmă şi plăcută şi liniştea domnea peste lac; dar deodată cerul s-a întunecat, vântul s-a prăvălit sălbatic prin trecătorile muntelui, de-a lungul ţărmului de răsărit, şi o furtună îngrozitoare a izbucnit pe lac. 36:8 Soarele coborâse la apus şi întunecimea nopţii se lăsase peste apa biciuită de furtună. Valurile, agitate cu furie de vântul sinistru, se aruncau cu îndrăzneală asupra bărcii ucenicilor şi ameninţau să o înghită. Pescarii aceştia oţeliţi îşi petrecuseră viaţa pe lac şi îşi conduseseră barca în siguranţă prin multe furtuni; de astă dată însă, tăria şi priceperea lor n-au ajutat la nimic. Ei erau neputincioşi în ghearele furtunii şi, când vedeau că barca li se umplea cu apă, nădejdea îi părăsea. 36:9 Absorbiţi de eforturile lor de a se salva singuri, uitaseră că Isus era cu ei în barcă. Acum, văzând că munca le este zadarnică şi că îi aşteaptă moartea, şi-au amintit cine le poruncise să traverseze marea. Singura lor speranţă era Isus. În slăbiciunea şi disperarea lor, au strigat: "Învăţătorule! Învăţătorule!" Dar întunericul cel des Îl ascundea din faţa lor. Glasurile lor au fost înghiţite de vuietul furtunii şi n-a venit nici un răspuns. Îndoiala şi temerea i-au cuprins. Oare să-i fi uitat Isus? El, care biruise boala, demonii şi chiar moartea, nu era în stare să-i ajute pe ucenicii Lui acum? Nu Se gândea oare că ei sunt într-o asemenea nenorocire? 36:10 Au strigat din nou, dar nu s-a auzit alt răspuns, decât urletul apei înfuriate. Barca aproape se scufunda. O clipă şi părea că vor fi înghiţiţi de valurile înfuriate. 36:11 Deodată, lumina unui fulger străbate întunericul şi ei Îl văd pe Isus dormind netulburat de zgomot. Cu uimire şi disperare, ei au strigat: "Învăţătorule, nu-Ţi pasă că noi pierim?" Cum se poate ca El să Se odihnească aşa de liniştit când ei sunt în primejdie şi se luptă cu moar-tea? 36:12 Strigătul lor Îl trezeşte pe Isus. La lumina fulgerului, ei văd pe faţa Lui o pace dumnezeiască; citesc în privirea Lui uitare de sine, iubire duioasă, iar inima lor, îndreptându-se către El, strigă: "Doamne, scapă-ne că pierim". 36:13 Niciodată nu a rostit un suflet strigătul acesta fără să fie luat în seamă. În timp ce ucenicii înalţă vâslele pentru a face o ultimă sforţare, Isus Se ridică. El stă în picioare în mijlocul ucenicilor, în timp ce furtuna urlă, valurile se sfărâmă peste ei, iar fulgerul Îi luminează faţa. Îşi ridică mâna, atât de des folosită în fapte de milă, şi spune mării înfuriate: "Taci, fii liniştită!" 36:14 Furtuna încetează. Valurile se liniştesc. Norii se retrag, se arată stelele. Corabia pluteşte lin pe apa liniştită. Întorcându-Se către ucenicii Săi, Isus îi întreabă cu tristeţe: "Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?" (Marcu 4,40). 36:15 O tăcere grea s-a lăsat asupra ucenicilor. Nici Petru nu îndrăznea să-şi exprime groaza care-i umplea inima. Corăbiile care porniseră să-L însoţească pe Isus fuseseră în aceeaşi primejdie ca aceea a ucenicilor. Teroarea şi disperarea stăpâniseră şi peste oamenii din ele, dar porunca lui Isus a adus liniştea asupra acelei scene îngrozitoare. Furia furtunii adunase corăbiile la un loc şi toţi cei care erau pe ele văzuseră minunea. În calmul care a urmat, temerea a fost uitată. Oamenii şopteau între ei: "Ce fel de om este acesta de-L ascultă până şi vânturile şi marea?" 36:16 Când a fost trezit pentru a întâmpina furtuna, Isus era perfect liniştit. Nu era nici urmă de teamă în cuvânt sau privire, pentru că în inima Lui nu era teamă. Dar El nu era liniştit pentru că puterea Sa era nemărginită. Nu ca un "Domn al cerului şi al pământului" stătea El aşa liniştit. El renunţase la puterea aceea, pentru că zice: "De la Mine Însumi nu pot face nimic" (Ioan 5,30). El Se încredea în puterea Tatălui. Isus Se sprijinea pe credinţă - credinţă în iubirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu - şi puterea acelui cuvânt care a liniştit furtuna era puterea lui Dumnezeu. 36:17 După cum Isus Se sprijinea prin credinţă pe purtarea de grijă a Tatălui, tot astfel şi noi trebuie să ne încredem în purtarea de grijă a Mântuitorului nostru. Dacă s-ar fi încrezut în El, ucenicii ar fi rămas liniştiţi. Teama lor în timpul primejdiei le-a descoperit necredinţa. În strădania lor de a se salva singuri, ei au uitat de Isus; şi numai atunci când, ajunşi la disperare, nu s-au mai încrezut în ei înşişi, ci s-au îndreptat către El, Isus a putut să le dea ajutor. 36:18 De câte ori nu avem şi noi aceeaşi experienţă ca ucenicii! Când se adună furtuna ispitelor, când fulgerele sălbatice strălucesc şi când valurile se prăvălesc peste noi, ne luptăm singuri cu furtuna, uitând că este Unul care ne poate ajuta. Ne încredem în propria putere, până când pierdem orice nădejde şi suntem aproape de pieire. Atunci ne aducem aminte de Isus şi, dacă-L strigăm să ne mântuiască, chemarea noastră nu va fi în zadar. Deşi, plin de întristare, El mustră necredinţa şi încrederea noastră în noi înşine, niciodată nu ne lasă fără ajutor când avem nevoie. Fie pe uscat, fie pe mare, dacă avem pe Mântuitorul în inima noastră, nu trebuie să ne temem. Credinţa vie în Răscumpărătorul va linişti marea vieţii şi El ne va scăpa din primejdie, cum ştie că este mai bine. 36:19 Mai e încă o învăţătură spirituală în această minune a liniştirii furtunii. Experienţa fiecărui om mărturiseşte în favoarea adevărului cuvintelor Scripturii: "Cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti... Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu" (Is. 57,20.21). Păcatul ne-a distrus pacea. Cât timp eul este nesupus, nu putem găsi odihnă. Patimile cele mai mari ale inimii nu pot fi stăpânite de nici o putere omenească. În privinţa aceasta, suntem la fel de fără putere ca ucenicii, care nu erau în stare să liniştească furtuna ce urla. Dar Acela care a liniştit valurile Mării Galileii prin Cuvântul Său are un cuvânt aducător de pace pentru orice om. Oricât de grozavă ar fi furtuna, aceia care se îndreaptă spre Isus cu strigătul: "Doamne, mântuieşte-ne" vor fi eliberaţi. Harul Lui, care împacă sufletul cu Dumnezeu, linişteşte frământarea patimilor omeneşti şi, în iubirea Lui, inima găseşte odihnă. "A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, 36:20 şi Domnul i-a dus în limanul dorit." (Ps. 107,29-30). "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos." "Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie" (Rom. 5,1; Is. 32,17). 36:21 În zorii zilei, Mântuitorul şi însoţitorii Lui au ajuns la ţărm şi lumina soarelui răsărind atingea apa şi uscatul ca o binecuvântare de pace. Dar de abia coborâseră pe ţărm şi au avut înaintea ochilor o privelişte mai cumplită decât furia furtunii. Dintr-un ascunziş aflat între morminte, s-au aruncat asupra lor, ca şi cum ar fi vrut să-i sfâşie, doi demonizaţi. De oamenii aceştia erau agăţate bucăţi din lanţurile pe care le sfărâmaseră când au scăpat din închisoare. Pe corp aveau răni care sângerau, acolo unde se tăiaseră cu pietre ascuţite. Ochii lor priveau rătăciţi prin părul lung şi murdar şi orice asemănare cu fiinţele omeneşti părea că fusese ştearsă de către demonii care îi stăpâneau; semănau mai mult a fiare decât a oameni. 36:22 Ucenicii şi însoţitorii lor au fugit cuprinşi de groază; dar deodată şi-au dat seama că Isus nu era cu ei şi s-au întors să-L caute. El era acolo unde Îl lăsaseră. El, care liniştise furtuna, care îl întâmpinase mai înainte pe Satana şi-l biruise, n-a fugit din faţa acestor demoni. Când, dezamăgiţi, scrâşnind din dinţi şi făcând spume la gură, aceşti oameni s-au apropiat de El, Isus a ridicat mâna care poruncise valurilor să se liniştească, şi ei nu s-au putut apropia mai mult. Urlau fără putere în faţa Lui. 36:23 Cu autoritate, El a poruncit duhurilor necurate să iasă din ei. Cuvintele Lui au pătruns în mintea întunecată a acelor nenorociţi. 36:24 Slab de tot, ei şi-au dat seama că aproape de ei se afla Cineva care putea să-i scape de sub stăpânirea chinuitoare a demonilor. Au căzut la picioarele Mântuitorului, să I se închine; dar, când au deschis gura să-I ceară milă, demonii au vorbit prin ei, strigând cu putere: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt?" Te rog nu mă chinui". 36:25 Isus a întrebat: "Care îţi este numele?" Şi răspunsul a fost: "Numele meu este 'Legiune', pentru că suntem mulţi". Folosindu-i pe aceşti nenorociţi ca mijloace de comunicare, ei L-au rugat pe Isus să nu-i alunge din regiunea aceea. Pe coasta muntelui, nu departe de acolo, păştea o turmă de porci. Demonii au cerut îngăduinţa să intre în ei şi Isus le-a îngăduit. Deodată turma a fost cuprinsă de panică. Porcii au alergat nebuneşte spre stânci şi, nefiind în stare să se oprească pe ţărm, s-au aruncat în apă şi au pierit. 36:26 Între timp, o schimbare minunată avusese loc cu demonizaţii. În mintea lor pătrunsese lumina. Ochii lor străluceau de inteligenţă. Faţa lor, atâta vreme deformată după chipul lui Satana, s-a îmblânzit deodată, mâinile pătate de sânge s-au liniştit şi, cu vocea veselă, oamenii preamăreau pe Dumnezeu pentru eliberare. 36:27 Din vârful stâncilor, păzitorii porcilor au văzut cele petrecute şi au alergat să ducă veştile acestea atât stăpânilor lor, cât şi celorlalţi oameni. Cu frică şi uimire, întreaga populaţie a alergat înaintea lui Isus. Cei doi demonizaţi fuseseră groaza ţinutului. Nimeni nu avea curaj să treacă pe unde se aflau ei, căci se puteau arunca oricând asupra trecătorilor cu furie diavolească. Acum, oamenii aceştia erau îmbrăcaţi şi cu mintea întreagă, stând la picioarele lui Isus, ascultând cuvintele Lui şi slăvind Numele Aceluia care îi vindecase. Însă oamenii care au văzut această scenă minunată nu s-au bucurat. Pierderea porcilor îi afecta mai mult decât eliberarea acestor captivi ai lui Satana. 36:28 Pentru binele stăpânilor acestor porci se îngăduise să vină asupra lor această pagubă. Ei erau absorbiţi de lucrurile pământeşti şi nu se îngrijeau de marile nevoi ale vieţii lor spirituale. Isus dorea să spulbere vraja nepăsării lor egoiste, ca ei să poată primi harul Său. 36:29 Dar regretul şi indignarea pentru pierderea trecătoare le-au orbit ochii, aşa că nu au mai văzut îndurarea Mântuitorului. 36:30 Manifestarea puterii supranaturale a stârnit prejudecăţile oamenilor şi a provocat temerile lor. Puteau să vină nenorociri şi mai mari, dacă Străinul acesta rămânea între ei. S-au temut de ruină materială şi s-au hotărât să se lipsească de prezenţa Lui. Cei care trecuseră lacul împreună cu Isus au povestit tot ce se întâmplase în noaptea trecută: despre primejdia din mijlocul furtunii şi despre felul în care au fost liniştite vântul şi marea. Dar cuvintele lor erau fără efect. Cu groază, oamenii s-au strâns în jurul lui Isus şi L-au rugat stăruitor să plece de la ei; şi El i-a ascultat, luând corabia îndată către ţărmul opus. 36:31 Oamenii din Gherghesa aveau în faţa lor dovada vie despre puterea şi îndurarea lui Hristos. Ei i-au văzut pe oamenii cărora le fusese redată puterea de judecată; dar se temeau aşa de mult să nu-şi primejduiască interesele pământeşti, încât Acela care biruise pe domnul întunericului în faţa lor era tratat ca un nepoftit şi Darul ceresc a fost alungat de la uşile lor. Noi nu avem ocazia să ne îndepărtăm de persoana lui Isus aşa cum au făcut cei din Gherghesa; sunt totuşi mulţi care refuză să asculte de cuvântul Lui, deoarece ascultarea ar însemna sacrificarea unor interese lumeşti. Pentru ca nu cumva prezenţa Lui să le pricinuiască vreo pierdere bănească, mulţi leapădă harul Lui şi îndepărtează Duhul Lui de la ei. 36:32 Dar cu totul altele au fost sentimentele demonizaţilor vindecaţi. Ei doreau să fie în tovărăşia Eliberatorului lor. În prezenţa Lui se simţeau la adăpost de puterea demonilor, care le chinuiseră viaţa şi le irosiseră puterile. Când Isus era gata să urce în corabie, s-au ţinut strâns de El, au îngenuncheat la picioarele Lui şi L-au rugat să-i ţină aproape, ca să poată asculta mereu cuvintele Lui. Dar Isus le-a poruncit să meargă acasă şi să vestească ce lucruri mari a făcut Domnul pentru ei. 36:33 Ei aveau ceva de lucru: să meargă acasă, între păgâni, şi să povestească despre binecuvântările primite de la Isus. Era greu pentru ei să se despartă de Mântuitorul lor. Cu siguranţă că urmau să aibă multe greutăţi în mijlocul concetăţenilor păgâni. Şi îndelunga lor despărţire de societate părea să-i fi făcut neînstare de lucrarea ce le era încredinţată. Dar, îndată ce Isus le-a arătat datoria, ei au fost gata să asculte. Ei nu numai că au povestit în familie şi între vecini despre Isus, ci au mers prin Decapole, vestind pretutindeni puterea Lui mântuitoare şi povestind cum au fost eliberaţi de demoni. Făcând lucrul acesta, ei primeau o 36:34 binecuvântare mai mare decât aceea pe care ar fi avut-o dacă ar fi rămas în prezenţa Lui. Atunci când lucrăm, pentru a duce mai departe vestea cea bună a mântuirii, suntem aduşi mai aproape de Mântuitorul. 36:35 Cei doi demonizaţi vindecaţi au fost cei dintâi misionari pe care i-a trimis Hristos să predice Evanghelia în regiunea Decapole. Oamenii aceştia avuseseră prilejul să asculte învăţăturile lui Hristos numai câteva clipe. Nu avuseseră niciodată ocazia să asculte o predică a Lui. Ei nu puteau să-i înveţe pe oameni ca ucenicii care fuseseră zilnic cu Hristos. Dar purtau în propria persoană dovada că Isus era Mesia. Ei puteau spune ceea ce ştiau, ce văzuseră, ce auziseră şi ce simţiseră singuri din puterea lui Hristos. Lucrul acesta îl poate face oricine a fost atins în inima lui de harul lui Dumnezeu. Ioan, ucenicul iubit, scria: "Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii... Ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă" (1 Ioan 1,1-3). Ca martori ai lui Hristos, trebuie să spunem ce ştim, ce am văzut, auzit şi simţit. Dacă L-am urmat pe Isus pas cu pas, vom avea ceva foarte precis de spus cu privire la felul în care El ne-a condus. Putem spune cum am pus la probă făgăduinţa Lui şi am văzut că este adevărată. Putem mărturisi ceea ce ştim despre harul lui Hristos. Aceasta e mărturisirea pe care o cere Domnul şi din lipsa căreia lumea piere. 36:36 Deşi oamenii din Gherghesa nu L-au primit pe Isus, El nu i-a lăsat în întunericul pe care îl aleseseră. Când L-au rugat să plece, încă nu auziseră cuvintele Lui. Nu ştiau ce resping. Din cauza aceasta, El le-a trimis din nou lumină, prin aceia pe care nu puteau refuza să-i asculte. 36:37 Făcând să piară porcii, Satana avea ca scop să-i îndepărteze pe oameni de la Mântuitorul şi să împiedice predicarea Evangheliei în ţi-nutul acela. Dar tocmai întâmplarea aceasta a trezit toată regiunea aceea, cum nimic altceva nu ar fi fost în stare s-o facă, şi a îndreptat atenţia tuturor către Hristos. Deşi Mântuitorul a plecat, oamenii pe care El îi vindecase au rămas ca martori ai puterii Lui. Aceia care fuseseră instrumentele domnului întunericului au devenit canale de lumină, trimişi ai Fiului lui Dumnezeu. Oamenii se minunau când ascultau aceste veşti nemaipomenite. În întreaga regiune s-a deschis o uşă pentru Evanghelie. Când Isus a revenit în Decapole, lumea s-a adunat în jurul Lui şi, timp de trei 36:38 zile, nu numai locuitorii unui oraş, ci mii de oameni din toate împrejurimile au ascultat solia mântuirii. Până şi puterea demonilor este sub stăpânirea Mântuitorului nostru şi lucrarea răului este întoarsă spre bine. 36:39 Întâlnirea cu demonizaţii din Gherghesa cuprindea o învăţătură pentru ucenici. Ea arăta adâncimea degradării în care caută Satana să târască întregul neam omenesc şi misiunea lui Hristos de a-i elibera pe oameni de sub puterea celui rău. Fiinţele acelea nenorocite, care locuiau printre morminte, posedate de demoni, robite de patimi nestăpânite şi de plăceri scârboase, ne arată ce ar fi ajuns omenirea, dacă ar fi fost lăsată sub stăpânirea lui Satana. Influenţa lui Satana se exercită necontenit asupra oamenilor, ca să tulbure simţurile, să stăpânească mintea pentru rău şi să aţâţe la violenţe şi crime. El slăbeşte corpul, întunecă inteligenţa şi înjoseşte sufletul. Ori de câte ori leapădă invitaţia Mântuitorului, oamenii se supun lui Satana. În toate domeniile vieţii, în familie, în afaceri şi chiar în biserică, mulţi oameni fac astăzi acelaşi lucru. Din cauza aceasta s-au răspândit pe pământ violenţa şi crima, iar întunericul moral, ca o mantie a morţii, învăluie casele oamenilor. Prin ispitele lui iscusite, Satana îi face pe oameni să se dedea la rele tot mai mari, până când ajung la decădere morală şi la ruină. Unica siguranţă împotriva puterii lui se află în prezenţa lui Isus. Înaintea oamenilor şi a îngerilor, Satana a fost descoperit ca vrăjmaş şi distrugător al omului; Hristos, ca prietenul şi eliberatorul omului. Spiritul Său va dezvolta în om ceea ce înnobilează caracterul şi umple de demnitate fiinţa sa. Va înălţa pe om pentru gloria lui Dumnezeu în corp, suflet şi spirit. "Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă" (2 Tim. 1,7). El ne-a chemat ca să căpătăm "slava" - caracterul - Domnului nostru Isus Hristos; ne-a chemat ca să fim "asemenea chipului Fiului Său" (2 Tes. 2,14; Rom. 8,29). 36:40 Iar oamenii care au fost înjosiţi până au ajuns instrumente ale lui Satana sunt şi acum transformaţi, prin puterea lui Hristos, în soli ai neprihănirii şi trimişi de Fiul lui Dumnezeu să spună "tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine". |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: