34:27 În legile date lui Israel, este o frumoasă ilustraţie cu privire la legăturile dintre Hristos şi poporul Lui. Când un evreu era silit, din cauza sărăciei, să se despartă de moştenirea lui şi să se vândă chiar pe sine ca rob, datoria de a-l răscumpăra pe el şi averea lui îi revenea celei mai apropiate rude (vezi Lev. 25,25.47-49; Rut 2,20). Tot aşa, lucrarea răscumpărării noastre şi a moştenirii noastre pierdute prin păcat a căzut asupra Lui, care este ruda noastră cea mai apropiată. El a devenit ruda noastră pentru a ne putea mântui. Mai aproape decât tata, mama, fratele, prietenul sau cel ce ne iubeşte, este Domnul şi Mântuitorul nostru. "Nu te teme", zice El, căci "Eu te izbăvesc, te chem pe nume, eşti al Meu". "De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta" (Is. 43,1.4).