33:9 arătaseră cât de departe erau de spiritul Evangheliei. Nici ei nu re-cunoşteau că marea noastră nevoie este aceea de a ne încrede doar în harul lui Dumnezeu. În îndreptăţirea lor de sine, ei îl recomandau pe sutaş pentru binele pe care îl făcuse "poporului nostru". Dar sutaşul a spus despre sine: "Nu sunt vrednic". Inima lui fusese atinsă de harul lui Hristos. Şi-a văzut nevrednicia; totuşi s-a temut să rămână fără ajutor. Nu s-a încrezut în propria bunătate; argumentul era nevoia lui cea mare. Credinţa lui s-a prins de Hristos şi de caracterul adevărat. N-a crezut în El doar ca într-un făcător de minuni, ci ca într-un Prieten şi un Mântuitor al omenirii.