32:25 Mulţimile erau uimite de această învăţătură, care se deosebea atât de mult de preceptele şi de purtarea fariseilor. Oamenii ajunseseră să creadă că fericirea constă în deţinerea de bunuri lumeşti şi că renumele şi onoarea oamenilor merită să fie dorite. Li se părea foarte plăcut să fie numiţi "rabi" şi să fie lăudaţi ca fiind înţelepţi şi evlavioşi, de aceea îşi înşirau virtuţile în faţa lumii. Acestea erau privite ca o încununare a fericirii. Dar, în faţa acestei mulţimi nenumărate, Isus a spus că bogăţiile şi onoarea lumească erau singura răsplată pe care aveau să o primească asemenea persoane. El vorbea cu siguranţă şi cuvintele Lui erau însoţite de o putere convingătoare. Oamenii au tăcut şi un simţământ de teamă i-a pătruns. Tulburaţi, au început să se privească unul pe altul. Care dintre ei putea să fie mântuit, dacă învăţăturile Omului acestuia erau adevărate? Mulţi dintre ei erau convinşi că Învăţătorul acesta atât de deosebit era mânat de Duhul lui Dumnezeu şi că ideile exprimate de El erau dumnezeieşti.