28:33 Aceşti demnitari n-au schimbat între ei nici un cuvânt, dar, privind unii la alţii, au citit acelaşi gând, şi anume că trebuie făcut ceva pentru a opri valul simţămintelor. Isus declarase că păcatele slăbănogului erau iertate. Fariseii au considerat aceste cuvinte ca o hulă şi au plănuit să prezinte lucrurile acestea ca un păcat vrednic de moarte. Ei şi-au zis în inima lor: "Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?" (Marcu 2,7).