26:13 Afară de mulţimea de pe ţărmurile Ghenezaretului, Isus mai avea în minte, când ţinea predica la mare, şi pe alţi ascultători. Privind de-a lungul veacurilor, i-a văzut pe cei credincioşi ai Lui duşi la închisoare şi la judecată, în singurătate, în ispită şi în suferinţă. Fiecare scenă de bucurie, de luptă sau de disperare era deschisă de El. În cuvintele pe care le rostea celor adunaţi, El spunea şi celorlalte suflete cuvinte potrivite, care aveau să fie solie de mângâiere în întristare, de speranţă în încercare, de lumină cerească în întuneric. Prin Duhul Sfânt, glasul acela care vorbea din corabia pescarului pe Marea Galileii urma să fie auzit rostind pace inimii omeneşti din timpul sfârşitului.