25:41 Dacă Hristos ar fi îndreptat atenţia către farisei şi ar fi lăudat învăţă-tura şi evlavia lor, ei L-ar fi proslăvit cu mare bucurie. Dar când vorbea despre împărăţia cerurilor ca despre un aşezământ de îndurare pentru toată omenirea, El înfăţişa un aspect al religiei pe care ei nu voiau să îl îngăduie. Pilda şi învăţătura lor nu făceau de dorit slujirea lui Dumnezeu. Când L-au văzut pe Isus dând atenţie tocmai acelora pe care îi urau şi-i respingeau, s-au deşteptat în ei cele mai rele patimi ale inimilor lor îngâmfate. În ciuda lăudăroşeniei lor că, sub "Leul din seminţia lui Iuda" (Apoc. 5,5), Israel avea să fie înălţat deasupra tuturor popoarelor, ei preferau să sufere dezamăgirea pentru neîmplinirea speranţelor lor ambiţioase decât mustrările lui Hristos pentru păcatele lor şi condamnarea pe care o simţeau chiar prin faptul că se găseau în faţa curăţiei Sale.