24:1 Cap. 23 - "Împărăţia lui Dumnezeu este aproape"
24:2 "ISUS A VENIT ÎN GALILEA şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: 'S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu, este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie'." (Marcu 1,14.15)
24:3 Venirea lui Mesia se vestise mai întâi în Iudea. În Templul din Ierusalim, naşterea înainte-mergătorului îi fusese prevestită lui Zaharia, pe când slujea în faţa altarului. Pe dealurile Betleemului, îngerii au vestit naşterea lui Isus. La Ierusalim, magii au venit să-L caute. În templu, Ana şi Simeon au mărturisit despre dumnezeirea Lui. "Ierusalimul şi toată Iudea" ascultaseră predicarea lui Ioan Botezătorul, iar delegaţia trimisă de Sinedriu împreună cu toată mulţimea auziseră mărturia lui despre Isus. În Iudea, Hristos îi primise pe cei dintâi ucenici ai Săi. Aici petrecuse El o mare parte din timp, la începutul lucrării Sale. Străfulgerarea dumnezeirii Sale la curăţirea templului, minunile Sale de vindecare şi învăţăturile pline de adevăr dumnezeiesc ce porneau de pe buzele Sale, toate proclamau ceea ce declarase El în faţa Sinedriului, după vindecarea săvârşită la Betesda, că era Fiul Celui Veşnic.
24:4 Dacă L-ar fi primit, Hristos i-ar fi onorat pe conducătorii lui Israel ca soli ai Săi, care să ducă lumii Evanghelia. Lor li s-a dat întâi ocazia de a deveni vestitori ai împărăţiei şi ai harului
24:5 lui Dumnezeu. Dar Israel n-a cunoscut timpul cercetării lui. Gelozia şi neîncrederea conducătorilor iudei se transformaseră într-o ură făţişă şi inima poporului a fost îndepărtată de Isus.
24:6 Sinedriul lepădase solia lui Hristos şi era hotărât să-L omoare; de aceea, Isus S-a îndepărtat de Ierusalim şi de preoţi, de templu, de conducătorii religioşi, de poporul care fusese învăţat în ale legii şi S-a îndreptat către o altă clasă de oameni, pentru a le vesti solia şi pentru a-i aduna pe aceia care urmau să vestească Evanghelia la toate naţiunile.
24:7 După cum Hristos, lumina şi viaţa oamenilor, a fost lepădat de autorităţile ecleziastice în zilele Lui, la fel a fost lepădat şi în generaţiile următoare. Iarăşi şi iarăşi s-a repetat istoria retragerii lui Hristos din Iudea. Atunci când au predicat Cuvântul lui Dumnezeu, reformatorii nu se gândiseră să se despartă de biserica existentă; dar conducătorii religioşi n-au vrut să tolereze lumina, iar aceia care o purtau au fost siliţi să caute pe alţii care tânjeau după adevăr. În zilele noastre, puţini dintre cei care susţin că sunt urmaşii reformatorilor sunt mânaţi de spiritul lor. Puţini ascultă de glasul lui Dumnezeu şi sunt gata să primească adevărul fără să ţină seama de modul în care el poate fi prezentat. Adesea, aceia care merg pe urmele reformatorilor sunt obligaţi să se îndepărteze de bisericile pe care le iubesc, pentru ca să poată vesti învăţătura lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu. Şi, de multe ori, aceia care caută lumina sunt obligaţi de către aceeaşi învăţătură să părăsească biserica părinţilor lor, ca să-i poată da ascultare.
24:8 Locuitorii Galileii erau dispreţuiţi de rabinii din Ierusalim ca fiind oameni grosolani şi neînvăţaţi, dar, cu toate acestea, ofereau un câmp mai favorabil pentru lucrarea Mântuitorului. Ei erau mai zeloşi şi mai sinceri; fiind mai puţin stăpâniţi de bigotism, mintea lor era mai primitoare pentru adevăr. Mergând în Galilea, Isus nu a căutat singurătatea sau izolarea. Pe vremea aceea, provincia era plină de locuitori şi amestecul de naţionalităţi era mai mare decât în Iudea.
24:9 Când Isus a călătorit în Galilea, învăţând şi vindecând, mulţimile au alergat la El din oraşe şi din sate. Mulţi au venit chiar şi din Iudea şi din provinciile învecinate. Adesea, era obligat să Se ascundă de oameni. Entuziasmul era atât de mare, încât era nevoie să se ia măsuri de prevedere, ca nu cumva autorităţile romane să se teamă de răscoală. Niciodată nu mai fusese un timp ca acesta pentru lume. Cerul se coborâse pe pământ. Sufletele flămânde şi însetate, care aşteptaseră multă vreme mântuirea lui Israel, se ospătau acum din harul unui Mântuitor milostiv.
24:10 Tema predicării lui Hristos era: "S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie". În felul acesta, solia Evangheliei, aşa cum era prezentată de Mântuitorul Însuşi, se întemeia pe profeţii. "Timpul" despre care El spunea că s-a împlinit era perioada făcută cunoscută lui Daniel de către îngerul Gabriel. "Şaptezeci de săptămâni", zicea îngerul, "au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor" (Daniel 9,24). În profeţie, o zi reprezintă un an (Num. 14,34; Ezechiel 4,6). Cele şaptezeci de săptămâni, sau patru sute nouăzeci de zile, reprezintă patru sute nouăzeci de ani. Se dă un punct de plecare pentru această perioadă: "Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi, timp de şaizeci şi două de săptămâni" (Dan. 9,25), adică patru sute optzeci şi trei de ani. Porunca pentru rezidirea Ierusalimului, aşa cum a fost completată prin decretul lui Artaxerxe Longimanus (vezi Ezra 6,14; 7,1.9), a fost pusă în aplicare în toamna anului 457 î.Hr. De la data aceasta, patru sute optzeci şi trei de ani se întind până în toamna anului 27 d.Hr. După cele spuse în profeţie, această perioadă trebuia să ajungă la Mesia, Cel Uns. În anul 27 d.Hr., Isus a primit, la botezul Său, ungerea Duhului Sfânt şi curând după aceea Şi-a început lucrarea. Atunci s-a vestit solia: "S-a împlinit vremea".
24:11 Apoi îngerul a zis: "El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână [şapte ani]". Timp de şapte ani de când Isus Şi-a început lucrarea, Evanghelia avea să fie predicată îndeosebi iudeilor, trei ani şi jumătate prin Hristos personal, apoi prin apostoli. "La jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare" (Dan. 9,27). În primăvara anului 31 d.Hr., adevărata jertfă a fost oferită pe Golgota. Atunci catapeteasma templului a fost sfâşiată în două, arătând că se retrăseseră sfinţenia şi însemnătatea de la serviciul jertfelor. Venise timpul să înceteze jertfele şi darurile în templul de pe pământ.
24:12 Săptămâna aceasta - şapte ani - s-a încheiat în anul 34 d.Hr. Atunci, prin omorârea lui Ştefan cu pietre, iudeii au sigilat lepădarea Evangheliei; ucenicii, răspândiţi în toate părţile din cauza persecuţiilor, "mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul" (Fapte 8,4) şi nu mult după aceasta s-a convertit Saul, persecutorul, care a devenit Pavel, apostolul neamurilor.
24:13 Timpul venirii lui Hristos, ungerea Lui prin Duhul Sfânt, moartea Lui şi vestirea Evangheliei la neamuri erau arătate cu precizie. Iudeii avuseseră privilegiul de a înţelege aceste profeţii şi a le recunoaşte împlinirea în lucrarea lui Isus. Hristos a stăruit ca ucenicii Lui să înţeleagă însemnătatea studiului profeţiilor. Referindu-Se la profeţia dată lui Daniel cu privire la timpul lor, El le-a zis: "Cine citeşte să înţeleagă" (Mat. 24,15). După înviere, El le-a explicat ucenicilor din toţi profeţii "ce era cu privire la El" (Luca 24,27). Mântuitorul vorbise prin toţi profeţii. "Duhul lui Hristos care era în ei... vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate" (1 Petru 1,11).
24:14 Îngerul Gabriel, următorul în rang după Fiul lui Dumnezeu, a fost acela care a venit la Daniel cu solia dumnezeiască. Tot Gabriel, îngerul Său, a fost trimis de Hristos să-i dezvăluie viitorul lui Ioan cel iubit; pentru aceia care citesc şi aud cuvintele profeţiei şi ţin lucrurile scrise în ea, e făgăduită o binecuvântare (Apoc. 1,3).
24:15 "Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci." Deşi "lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru", "lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie" (Amos 3,7; Deut. 29,29). Dumnezeu ne-a dat aceste lucruri şi binecuvântarea Lui va însoţi cercetarea cu respect şi cu rugăciune a scrierilor profetice.
24:16 După cum solia primei veniri a lui Hristos vestea împărăţia harului Său, tot astfel solia celei de-a doua veniri a Lui vesteşte împărăţia slavei Sale. A doua solie, ca şi cea dintâi, se întemeiază pe profeţie. Cuvintele îngerului către Daniel cu privire la zilele din urmă aveau să fie înţelese în timpul sfârşitului. Atunci "mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte". "Cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege" (Dan. 12,4.10). Mântuitorul a dat semne pentru venirea Lui şi El zice: "Când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape". "Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră." "Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului" (Luca 21,31.34.36).
24:17 Am ajuns la timpul prevestit de aceste profeţii. A venit timpul sfârşitului, viziunile profeţilor sunt desigilate şi avertizările lor solemne arată că venirea Domnului nostru în slavă s-a apropiat.
24:18 Iudeii au interpretat greşit şi au aplicat greşit Cuvântul lui Dumnezeu şi n-au cunoscut timpul cercetării lor. Anii de lucrare ai Mântuitorului şi ai apostolilor Lui - ultimii ani preţioşi ai harului pentru poporul ales - i-au petrecut complotând nimicirea trimişilor Domnului. Erau stăpâniţi de ambiţii pământeşti şi darul împărăţiei spirituale le-a fost dat în zadar. La fel şi astăzi, împărăţia acestei lumi stăpâneşte gândurile oamenilor şi ei nu iau seama cât de repede se împlinesc profeţiile şi nici nu recunosc semnele grăbitei apropieri a Împărăţiei lui Dumnezeu.
24:19 "Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului." Cu toate că nu putem să ştim ceasul revenirii Domnului, tot putem să cunoaştem apropierea venirii Lui. "De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji" (1 Tes. 5,4-6).