Printable ModeHristos Lumina Lumii, 23
|
23:1 Cap. 22 - Închiderea şi moartea lui Ioan Botezatorul 23:2 IOAN BOTEZĂTORUL FUSESE CEL DINTÂI care a vestit Împărăţia lui Hristos şi a fost, de asemenea, şi cel dintâi la suferinţă. Acum, prin zidurile unei celule de închisoare, era despărţit de aerul liber al pustiei şi de mulţimea de oameni care ascultaseră cuvintele lui. El a ajuns prizonier în fortăreaţa lui Irod Antipa. Ioan săvârşise o mare parte a lucrării sale în partea de răsărit a Iordanului, care era în stăpânirea lui Antipa. Însuşi Irod ascultase predica lui Ioan Botezătorul. Regele desfrânat tremurase la auzul chemării la pocăinţă. "Irod se temea de Ioan fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă neştiind ce să facă şi-l asculta cu plăcere." Ioan s-a purtat în mod credincios faţă de el, acuzându-l de nelegiuita legătură pe care o încheiase cu Irodiada, soţia fratelui său. O vreme, Irod căutase cumva să sfărâme lanţul plăcerilor care-l lega; dar Irodiada îl cuprindea şi mai mult în plasa vicleniei ei şi s-a răzbunat pe Ioan, făcându-l pe Irod să-l arunce în închisoare. 23:3 Viaţa lui Ioan Botezătorul fusese plină de activitate, iar întunericul, tristeţea şi lipsa de mişcare din închisoare apăsau tare greu asupra lui. Deoarece săptămânile treceau fără să aducă vreo schimbare, îndoiala şi deznădejdea au pus stăpânire pe el. Ucenicii săi nu-l uitaseră. Li se îngăduia să meargă la el în închisoare şi îi aduceau veşti despre lucrarea lui Isus şi povesteau cum alergau mulţimile la El. Dar se întrebau de ce, dacă acest 23:4 nou Învăţător era Mesia, nu făcea nimic pentru a-l elibera pe Ioan. Cum putea El să îngăduie ca înainte-mergătorul Lui atât de credincios să fie lipsit de libertate, ba să i se ia chiar viaţa? 23:5 Întrebările acestea n-au rămas fără efect. Îndoieli, care altfel nu s-ar fi ivit, îi erau sugerate lui Ioan. Satana se bucura să audă cuvintele acestor ucenici şi să vadă cum sfâşiau sufletul acestui trimis al Domnului. De câte ori aceia care se socotesc prietenii unui om bun şi care sunt gata să-şi arate loialitatea se dovedesc a fi vrăjmaşii cei mai primejdioşi ai lui! De câte ori, în loc de a-i întări credinţa, cuvintele lor aduc apăsare şi descurajare! 23:6 Ca şi ucenicii Mântuitorului, Ioan Botezătorul nu înţelegea natura Împărăţiei lui Hristos. El se aştepta ca Isus să ia tronul lui David; şi, pentru că timpul trecea şi Mântuitorul nu ridica nici o pretenţie la autoritatea împărătească, Ioan a început să se tulbure şi să se neliniştească. El declarase poporului că, pentru a fi pregătită calea înaintea Domnului, trebuie să se împlinească proorocia lui Isaia; munţii şi dealurile trebuiau să se coboare, căile strâmbe să se îndrepte, iar locurile gloduroase să fie netezite. El se aşteptase ca locurile înalte, de mândrie şi putere omenească, să fie doborâte la pământ. El vorbise despre Mesia ca despre Acela care Îşi avea lopata în mână şi care urma să-Şi cureţe cu desăvârşire aria, să adune grâul în grânar şi pleava să o ardă într-un foc veşnic. Întocmai ca profetul Ilie, în spiritul şi puterea căruia venise la Israel, el aştepta ca Domnul să Se descopere ca un Dumnezeu care răspunde prin foc. 23:7 În misiunea sa, Ioan Botezătorul stătuse ca un neînfricat mustrător al nedreptăţii, atât în locurile înalte, cât şi în cele umile. Îndrăznise să dea ochii cu împăratul Irod, mustrându-l hotărât pentru păcatul lui. El nu-şi socotise viaţa ca fiind scumpă, cu gândul să poată face lucrarea ce i se încredinţase. Şi acum, din închisoarea în care se găsea, aştepta ca Leul din seminţia lui Iuda să trântească la pământ îngâmfarea asupritorului şi să-i elibereze pe săraci şi pe aceia care plângeau. Părea însă că Isus Se mulţumea să adune ucenici în jurul Său, să vindece şi să înveţe pe oameni. Mânca la masa vameşilor, în timp ce zilnic jugul roman apăsa tot mai greu asupra lui Israel, în timp ce împăratul Irod şi ticăloasa lui concubină îşi împlineau orice dorinţă, iar strigătele săracului şi ale suferindului se înălţau la cer. 23:8 Pentru proorocul din pustie, toate acestea păreau o taină care întrecea puterea lui de pricepere. Veneau ceasuri când şoaptele demonilor îi chinuiau mintea şi umbra unei temeri îngrozitoare se întindea asupra lui. Se putea oare ca Eliberatorul de atâta vreme aşteptat să nu fi venit? Atunci ce însemna solia pe care el însuşi fusese silit să o vestească? Ioan fusese amar dezamăgit în ce priveşte rezultatul lucrării sale. El se aşteptase ca solia de la Dumnezeu să aibă acelaşi efect pe care îl avusese citirea legii în zilele lui Iosia şi ale lui Ezra (2 Cron. 34; Neem. 8,9), o profundă lucrare de pocăinţă şi întoarcere la Domnul. Pentru succesul acestei lucrări îşi sacrificase întreaga viaţă. Fusese lucrul acesta în zadar? 23:9 Ioan era tulburat şi de faptul că ucenicii săi, din dragoste pentru el, cultivau necredinţă faţă de Isus. Fusese neroditoare lucrarea lui pentru ei? Fusese necredincios în misiunea sa, ca acum să fie îndepărtat din lucrare? Dacă Eliberatorul făgăduit Se arătase, iar Ioan fusese găsit credincios în lucrarea sa, nu urma ca Isus să răstoarne puterea asupritorului şi să-l elibereze pe înainte-mergătorul Său? 23:10 Dar Ioan Botezătorul n-a părăsit credinţa faţă de Hristos. Amintirea glasului venit din cer şi a porumbelului care se coborâse, curăţia neprihănită a lui Isus, puterea Duhului Sfânt, care se aşezase asupra lui Ioan atunci când a venit în faţa Mântuitorului, şi mărturia dată de profeţiile Scripturii - totul mărturisise că Isus din Nazaret era Cel făgăduit. 23:11 Ioan nu voia să discute îndoielile şi tulburările cu însoţitorii săi. El s-a hotărât să ceară lămuriri de la Isus. Lucrul acesta l-a încredinţat la doi dintre ucenicii săi, nădăjduind că o întrevedere cu Mântuitorul le va întări credinţa şi le va aduce nădejde fraţilor lor. Mai dorea un cuvânt de la Hristos, spus numai pentru el. 23:12 Ucenicii au venit la Isus cu o întrebare: "Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?" 23:13 Cât de puţin timp trecuse de la data când Ioan Botezătorul, arătând spre Isus, strigase: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!" "El este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea" (Ioan 1,29.27). Şi acum întrebarea: "Tu eşti Acela care are să vină?" Era un lucru amar şi foarte descurajator pentru natura omenească. Dacă Ioan, credinciosul înainte-mergător, nu pricepea lucrarea lui Hristos, ce putea să aştepte de la mulţimea nepăsătoare? 23:14 Mântuitorul nu a răspuns îndată la întrebarea ucenicilor. În timp ce ei se mirau de tăcerea Lui, bolnavii şi suferinzii veneau la El pentru a fi vindecaţi. Orbii îşi căutau drumul bâjbâind prin mulţime, 23:15 bolnavii din toate clasele sociale, unii făcându-şi singuri drum, alţii purtaţi de prietenii lor, se înghesuiau cu nerăbdare în faţa lui Isus. Glasul puternicului Vindecător pătrundea în urechile surde. Un cuvânt sau o atingere a mâinii Sale deschidea ochii orbilor, pentru a vedea lumina zilei, tablourile din natură, feţele prietenilor şi faţa Mântuitorului. Isus mustra boala şi izgonea frigurile. Glasul Lui ajungea la urechile muribunzilor şi ei se ridicau plini de sănătate şi de vigoare. Demonizaţii şi paralizaţii ascultau de cuvântul Lui, nebunia îi părăsea şi veneau să I se închine. În timp ce le vindeca bolile, El îi învăţa pe oameni. Ţăranii şi muncitorii săraci, care erau evitaţi de rabini ca fiind necuraţi, se adunau în jurul Lui, iar El le vorbea cuvintele vieţii veşnice. 23:16 Aşa a trecut ziua, în timp ce ucenicii lui Ioan au văzut şi au auzit totul. În cele din urmă, Isus i-a chemat lângă El şi i-a invitat să meargă la Ioan şi să-i spună ce văzuseră, adăugând: "Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire" (Luca 7,23). Dovada dumnezeirii Lui se vedea în adaptarea la nevoile neamului omenesc suferind. Slava se arăta în mila Lui faţă de starea noastră umilă. 23:17 Ucenicii au dus răspunsul, care a fost îndestulător. Ioan şi-a adus aminte de profeţia despre Mesia: "Domnul M-a uns să duc veşti bune celor nenorociţi; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului" (Is. 61,1.2). Lucrările lui Hristos nu numai că Îl prezentau ca fiind Mesia, dar arătau în ce chip avea să se întemeieze împărăţia Lui. Lui Ioan i se descoperise acelaşi adevăr care i se dăduse lui Ilie, când "înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, Dumnezeu a vorbit profetului printr-un susur blând şi subţire" (1 Împ. 19,11-12). Aşa urma şi Isus să-Şi facă lucrarea, nu prin zăngănitul armelor şi prin răsturnarea tronurilor şi împărăţiilor, ci vorbind la inimile oamenilor printr-o viaţă de îndurare şi sacrificiu de sine. 23:18 Principiul vieţii lui Ioan Botezătorul, de lepădare de sine, era principiul împărăţiei lui Mesia. Ioan ştia bine cât de străin era lucrul acesta de principiile şi nădejdile conducătorilor lui Israel. Ceea ce pentru el era o dovadă convingătoare despre dumnezeirea lui Hristos nu urma să fie o dovadă pentru ei. Ei aşteptau un Mesia care nu fusese făgăduit. Ioan a văzut că lucrarea Mântuitorului nu putea să câştige de la ei decât ură şi condamnare. El însuşi, înainte-mergătorul, gusta doar din paharul pe care Hristos urma să-l soarbă până la drojdii. 23:19 Cuvintele Mântuitorului: "Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire" erau o delicată mustrare pentru Ioan. Ele nu au rămas fără efect. Înţelegând acum mai limpede natura misiunii lui Hristos, el s-a consacrat lui Dumnezeu pentru viaţă sau pentru moarte, cum era mai bine pentru lucrarea pe care o iubea. 23:20 După plecarea solilor, Isus le-a vorbit oamenilor despre Ioan. Inima Mântuitorului era plină de milă pentru martorul credincios, îngropat acum în închisoarea lui Irod. El nu voia ca lumea să creadă că Dumnezeu îl uitase pe Ioan sau că acestuia i-ar fi scăzut credinţa în ziua încercării. "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie?" a zis El. "O trestie clătinată de vânt?" 23:21 Trestiile înalte, care creşteau lângă Iordan, aplecându-se la fiecare adiere de vânt, îi reprezentau pe rabini, care luaseră poziţia de critici şi judecători ai lucrării lui Ioan Botezătorul. Ei erau clătinaţi într-o parte şi în alta de vânturile concepţiilor populare. Ei nu voiau să se umilească pentru a primi solia cercetătoare de inimă a lui Ioan Botezătorul, dar, de teama poporului, nu îndrăzniseră să se împotrivească pe faţă lucrării lui. Dar solul lui Dumnezeu nu avea un spirit atât de laş. Mulţimile care se adunaseră în jurul lui Hristos fuseseră martore ale lucrării lui Ioan. Ei ascultaseră cuvintele lui pline de curaj prin care mustra păcatul. Pentru fariseii plini de îndreptăţire de sine, pentru preoţii din rândul saducheilor, pentru împăratul Irod şi curtea lui, pentru prinţi şi soldaţi, pentru vameşi şi ţărani, Ioan vorbise la fel de lămurit. El nu era o trestie bătută de vântul laudelor sau prejudecăţilor omeneşti. În închisoare, loialitatea lui faţă de Dumnezeu şi zelul lui pentru neprihănire au rămas aceleaşi ca atunci când predica solia lui Dumnezeu în pustie. În credincioşia lui faţă de principii, el era tot aşa de statornic ca o stâncă. 23:22 Isus a continuat: "Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor". Ioan fusese chemat să mustre păcatele şi excesele timpului său, şi îmbrăcămintea lui simplă şi viaţa lui plină de sacrificiu de sine 23:23 erau în armonie cu caracterul lucrării sale. Îmbrăcămintea bogată şi luxul acestei vieţi nu sunt partea servilor lui Dumnezeu, ci a acelora care locuiesc "în casele împăraţilor", mai marii acestei lumi, cărora le aparţin puterea şi bogăţia ei. Isus dorea să îndrepte atenţia la contrastul dintre îmbrăcămintea lui Ioan şi aceea purtată de preoţi şi de conducători. Aceşti slujbaşi se îmbrăcau în veşminte bogate şi podoabe scumpe. Le plăcea viaţa plină de strălucire şi doreau să-i uimească pe oameni, pentru a le impune şi mai mult respect. Ei erau mai interesaţi să câştige admiraţia oamenilor decât să obţină curăţia de inimă, care ar fi primit aprobarea lui Dumnezeu. În felul acesta, arătau că inima lor nu era predată lui Dumnezeu, ci împărăţiei lumii acesteia. 23:24 "Atunci ce aţi ieşit să vedeţi?" a spus mai departe Isus. "Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un prooroc; căci el este acela despre care este scris: 23:25 Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, 23:26 Care îţi va pregăti calea înaintea Ta. 23:27 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a născut nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul." Atunci când Zaharia primise vestea despre naşterea lui Ioan, îngerul spusese: "Va fi mare înaintea Domnului" (Luca 1,15). După aprecierea cerului, în ce constă această mărime? Nu ce socoteşte lumea este mărire; nu bogăţia, sau rangul, sau nobleţea de neam, sau darurile intelectuale în ele însele. Dacă puterea intelectuală, despărţită de oricare altă consideraţie mai înaltă, este vrednică de onoare, atunci trebuie să dăm cinste lui Satana, ale cărui puteri intelectuale nu au fost egalate de nici un om. Dar, dacă este pervertit pentru interesul personal, cu cât darul e mai mare, cu atât devine un blestem mai mare. Valoarea morală este aceea pe care o preţuieşte Dumnezeu. Iubirea şi curăţia sunt însuşirile pe care El le apreciază mai presus de toate. Ioan era mare înaintea Domnului atunci când, în faţa trimişilor Sinedriului, a poporului şi a propriilor ucenici, s-a abţinut să caute onoare pentru sine şi i-a îndrumat pe toţi la Isus, ca fiind Cel făgăduit. Bucuria lui neegoistă în slujba lui Hristos prezintă cel mai înalt tip de nobleţe care s-a descoperit vreodată în om. 23:28 Cei care auziseră mărturisirea lui Isus spuneau după moartea lui Ioan: "Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat" (Ioan 10,41). Nu i-a fost dat lui Ioan să facă să se coboare foc din cer sau să învie morţii, cum a făcut Ilie, nici nu 23:29 a purtat toiagul puterii în Numele lui Dumnezeu, ca Moise. El a fost trimis să vestească venirea Mântuitorului şi să-i cheme pe oameni la pregătire pentru venirea Lui. Atât de credincios şi-a împlinit lucrarea, încât, atunci când îşi aminteau de cele ce îi învăţase despre Isus, oamenii puteau spune: "Tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat". O mărturisire asemănătoare despre Hristos trebuie să dea oricare ucenic al Său. 23:30 Ca înainte-mergător al lui Mesia, Ioan era "mai mult ca un profet". Căci, în timp ce profeţii văzuseră de departe venirea lui Hristos, lui Ioan i se dăduse să-L vadă, să audă mărturisirea cerului în favoarea Lui ca Mesia şi să-L prezinte lui Israel ca trimis al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Isus a zis: "Cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el". 23:31 Profetul Ioan era inelul de legătură între cele două aşezăminte. Ca reprezentant al lui Dumnezeu, el s-a ridicat să arate legătura legii şi profeţilor cu dispensaţiunea creştină. El era lumina mai mică, ce avea să fie urmată de alta mai mare. Mintea lui Ioan a fost luminată de Duhul Sfânt, ca să poată revărsa lumină asupra neamului său; dar nici o altă lumină n-a luminat vreodată şi nici nu va lumina aşa de clar asupra omului căzut ca lumina izvorând din învăţăturile şi pilda lui Isus. Hristos şi lucrarea Lui fuseseră înţelese numai într-un chip întunecos din simbolurile şi jertfele umbrei. Nici Ioan nu înţelesese pe deplin viaţa viitoare, nemurirea prin Mântuitorul. 23:32 Afară de bucuria pe care Ioan o simţea în lucrarea sa, viaţa i-a fost plină de întristare. Rareori a fost auzit glasul lui în alt loc decât în pustietate. Partea lui a fost singurătatea. Nu i s-a îngăduit să vadă rezultatul propriei lucrări. N-a avut privilegiul de a fi cu Hristos şi de a vedea manifestarea puterii dumnezeieşti, care însoţea lumina mai mare. Nu a avut parte să-i vadă pe orbi recâştigându-şi vederea, pe bolnavi vindecaţi, pe morţi aduşi la viaţă. El n-a văzut lumina care strălucea din fiecare cuvânt al lui Hristos, răspândind slavă asupra făgăduinţelor din profeţie. Cel mai mic ucenic care vedea lucrările puternice ale lui Hristos şi auzea cuvintele Lui era astfel mai privilegiat decât Ioan Botezătorul şi de aceea se zice că era mai mare decât el. 23:33 Prin mulţimile de oameni care ascultaseră predica lui Ioan, faima lui se răspândise în toată ţara. Un profund interes a fost observat ca urmare a închiderii lui. Totuşi viaţa lui nepătată şi sentimentul puternic al mulţimii în favoarea lui făceau să se creadă că nu se vor lua măsuri violente împotriva lui. 23:34 Irod credea că Ioan era un profet de la Dumnezeu şi avea de gând 23:35 să-l pună în libertate. Dar şi-a amânat planul, de frica Irodiadei. 23:36 Irodiada ştia că, prin măsuri directe, nu putea niciodată să obţină consimţământul lui Irod pentru omorârea lui Ioan şi s-a hotărât să-şi atingă ţinta printr-o stratagemă. De ziua naşterii împăratului, urma să aibă loc o petrecere, la care să vină înalţii demnitari ai statului şi nobilii de la curte. Cu ocazia aceasta, urma să se mănânce şi să se bea. În felul acesta, Irod avea să-şi piardă judecata sănătoasă şi să fie influenţat după cum voia ea. 23:37 Când a venit ziua cea mare şi împăratul cu oamenii lui petreceau şi beau, Irodiada şi-a trimis fiica în sala de banchet, să danseze pentru distracţia oaspeţilor. Salomea era în floarea vârstei şi frumuseţea ei voluptoasă a captivat simţurile acestor petrecăreţi desfrânaţi. Nu era obiceiul ca femeile de la curte să apară la asemenea petreceri şi lui Irod i s-au prezentat complimente când această fiică a preoţilor şi prinţilor lui Israel a dansat pentru distracţia oaspeţilor lui. 23:38 Împăratul era orbit de vin. Pasiunile îl stăpâneau şi raţiunea era detronată. A văzut numai sala de petrecere cu oaspeţii beţi, masa banchetului, vinul sclipitor, luminile scânteietoare şi pe tânăra aceea dansând în faţa lui. În nesocotinţa clipei, a dorit să facă ceva deosebit, care să-l înalţe în faţa oamenilor de seamă din împărăţia lui. Cu jurământ, el i-a făgăduit fiicei Irodiadei că-i va da orice ar cere, chiar şi jumătate din împărăţia lui. 23:39 Salomea s-a dus degrabă la mama ei, să întrebe ce să ceară. Răspunsul era pregătit - capul lui Ioan Botezătorul. Salomea nu cunoştea setea de răzbunare din inima mamei şi n-a îndrăznit să prezinte o astfel de cerere; dar hotărârea Irodiadei a fost mai tare. Fata s-a întors cu cererea îngrozitoare: "Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul" (Marcu 6,25). 23:40 Irod a rămas încremenit, neştiind ce să răspundă. Veselia aceea desfrânată s-a oprit şi o tăcere ameţitoare s-a lăsat peste scena de beţie. Împăratul era îngrozit la gândul de a-i lua viaţa lui Ioan. Cu toate acestea, îşi dăduse cuvântul şi nu voia să pară nestatornic sau pripit. Jurământul fusese dat în cinstea oaspeţilor săi şi, dacă unul ar fi spus un cuvânt împotriva făgăduinţei lui, bucuros i-ar fi cruţat viaţa profetului. Le-a dat ocazia să vorbească în favoarea celui închis. Ei făcuseră drumuri lungi ca să-l audă pe Ioan predicând şi-l ştiau un om fără nici o vină şi un slujitor al lui Dumnezeu. Deşi loviţi de cererea tinerei, ei erau 23:41 prea ameţiţi ca să protesteze. Nici un glas nu s-a ridicat să salveze viaţa trimisului ceresc. Oamenii aceştia ocupau poziţii înalte şi de încredere în naţiunea lor şi asupra lor planau răspunderi grele; cu toate acestea, se dedaseră atât de mult la petrecere şi beţie, încât simţurile lor erau paralizate. Mintea le era ameţită de muzică şi de dansul aţâţător, iar conştiinţa lor adormise. Prin tăcerea lor, au pronunţat sentinţa de moarte asupra profetului lui Dumnezeu, pentru a mulţumi răzbunarea unei femei blestemate. 23:42 În zadar a aşteptat Irod să fie eliberat de jurământul său; cu părere de rău, a poruncit ca profetul să fie executat. Imediat a fost adus capul lui Ioan Botezătorul în faţa împăratului şi a oaspeţilor. Veşnic sigilate erau buzele acelea care, pline de credincioşie, îl avertizaseră pe Irod să se întoarcă de la viaţa lui de păcat. Niciodată nu avea să mai fie auzit glasul acela care îi chema pe oameni la pocăinţă. Orgiile unei nopţi costaseră viaţa unuia dintre cei mai mari profeţi. 23:43 De câte ori viaţa celor nevinovaţi a fost jertfită din cauza necum-pătării acelora care ar fi trebuit să fie apărătorii dreptăţii! Cel care duce paharul ameţitor la gură se face răspunzător de toate nedreptăţile pe care le poate comite sub puterea lui ameţitoare. Adormindu-şi simţurile, el nu mai este în stare să judece liniştit sau să facă o deosebire clară între bine şi rău. El deschide o cale pentru ca Satana să lucreze prin el, apăsând şi distrugând pe cel nevinovat. "Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept" (Prov. 20,1). Astfel s-a ajuns până acolo, încât "adevărul s-a poticnit... şi cel ce se depărtează de rău e jefuit" (Is. 59,14.15). Cei care au jurisdicţia asupra vieţii semenilor lor ar trebui să fie consideraţi ca fiind vinovaţi de crimă atunci când devin sclavii necumpătării. Toţi aceia care execută legile trebuie să fie oameni care ţin legea. Trebuie să fie oameni care ştiu să se stăpânească. Ei au nevoie să fie cu totul stăpâni pe forţele lor fizice, mintale şi morale, ca să poată avea o inteligenţă vie şi un înalt simţ de dreptate. 23:44 Capul lui Ioan Botezătorul a fost dus la Irodiada, care l-a primit cu o satisfacţie diabolică. Ea a tresăltat în răzbunarea ei şi s-a mângâiat cu gândul că, de acum încolo, conştiinţa lui Irod nu va mai fi tulburată. Dar n-a câştigat nici o fericire din păcatul săvârşit. Numele ei a ajuns să fie urât de toată lumea, iar Irod era acum mai frământat de remuşcări decât fusese tulburat de mustrările profetului. Influenţa învăţăturilor lui Ioan nu a fost adusă la tăcere; ea trebuia să cuprindă mai departe toate generaţiile, până la sfârşitul timpului. 23:45 Irod era urmărit continuu de păcatul său. El căuta fără încetare să găsească scăpare de sub acuzaţiile conştiinţei sale vinovate. Încrederea lui în Ioan nu fusese zguduită. Când îşi aducea aminte de viaţa lui plină de sacrificiu de sine, de chemările lui solemne şi stăruitoare, de judecata lui sănătoasă, atunci când dădea un sfat, şi când îşi mai amintea şi cum ajunsese la moarte, Irod nu putea găsi odihnă. Ocupat cu treburile statului, primind onoruri de la oameni, el păstra o faţă zâmbitoare şi o înfăţişare plină de demnitate, în timp ce inima lui era tulburată şi apăsată de teamă că asupra lui era un blestem. 23:46 Irod fusese adânc impresionat de cuvintele lui Ioan că nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu. Era convins că Dumnezeu era de faţă în orice loc, că El văzuse orgia din sala de petrecere, că auzise porunca dată pentru a tăia capul lui Ioan şi că văzuse îngâmfarea Irodiadei şi insulta cu care întâmpinase capul celui care o mustra. Şi multe lucruri pe care Irod le auzise de pe buzele profetului vorbeau acum conştiinţei lui mult mai limpede decât predica din pustie. 23:47 Când Irod a auzit despre lucrările lui Hristos, a fost tulburat peste măsură. El credea că Dumnezeu îl ridicase pe Ioan dintre morţi şi că-l trimisese, cu o putere mult mai mare, ca să condamne păcatul. Trăia într-o frică neîntreruptă că Ioan îşi va răzbuna moartea, aruncând blestemul asupra lui şi asupra casei lui. Irod culegea acum ceea ce spusese Dumnezeu că vor fi roadele unei vieţi pline de păcate - "inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat. Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta. În groaza care-ţi va umple inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: O, de ar veni seara! Şi seara vei zice: O, de ar veni dimineaţa!" (Deut. 28,65-67). Acuzatorii păcătosului sunt propriile cugete şi nu poate fi tortură mai chinuitoare decât înţepăturile unei conştiinţe vinovate, care nu-i dă linişte nici ziua, nici noaptea. 23:48 Pentru mulţi oameni, o taină profundă învăluie soarta lui Ioan Botezătorul. Ei se întreabă de ce a trebuit ca el să zacă şi să moară în închisoare. Viziunea noastră omenească nu poate pătrunde taina acestei întunecate providenţe; dar încrederea noastră în Dumnezeu nu se poate clătina, dacă ne amintim că Ioan a fost părtaş la suferinţele lui Hristos. Toţi aceia care Îl urmează pe Hristos vor purta coroana sacrificiului. Cu siguranţă, ei vor fi greşit înţeleşi de oamenii egoişti şi vor deveni o ţintă pentru sălbaticele atacuri ale lui Satana. El şi-a întemeiat împărăţia pentru a distruge principiul jertfirii de sine şi va lupta împotriva lui oriunde acesta se va da pe faţă. 23:49 Copilăria, tinereţea şi viaţa matură a lui Ioan s-au caracterizat prin statornicie şi prin putere morală. Când glasul lui s-a auzit în pustie, zicând: "Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările" (Mat. 3,3), Satana a început să se teamă pentru siguranţa împărăţiei lui. Grozăvia păcatului era descoperită în aşa fel, încât oamenii tremurau. Puterea lui Satana, care pe mulţi îi ţinuse sub stăpânirea lui, a fost frântă. Fusese neobosit în străduinţele lui de a-l abate pe Ioan Botezătorul de la o viaţă de predare completă faţă de Dumnezeu, dar nu izbutise. Nu izbutise să-L biruie nici pe Isus. În ispitirea din pustie, Satana fusese înfrânt şi mânia lui era mare. Acum se hotărâse să aducă întristarea asupra lui Hristos, lovind pe Ioan. Aceluia pe care nu-L putuse întina prin păcat, Îi provoca suferinţe. 23:50 Isus n-a căutat să-L elibereze pe slujitorul Său. El ştia că Ioan va rezista în încercare. Bucuros s-ar fi dus Mântuitorul la Ioan, să lumineze întunericul închisorii prin prezenţa Sa. Dar nu trebuia să Se arunce în mâinile vrăjmaşilor şi să primejduiască propria lucrare. L-ar fi eliberat bucuros pe slujitorul Său credincios. Dar, pentru binele miilor de oameni care în anii următori urmau să treacă de la închisoare la moarte, Ioan trebuia să bea paharul martirajului. Când urmaşii lui Isus aveau să zacă în celule singuratice sau să piară de sabie, pe scaunul de tortură sau pe rug, în aparenţă părăsiţi de Dumnezeu şi de oameni, ce încurajare avea să fie pentru inima lor gândul că Ioan Botezătorul, despre a cărui credincioşie mărturisise Însuşi Domnul Hristos, trecuse printr-o experienţă asemănătoare! 23:51 Lui Satana i s-a îngăduit să scurteze viaţa pământească a trimisului lui Dumnezeu; dar viaţa aceea care "este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu" nu putea să fie atinsă de pierzător (Col. 3,3). El se bucura la gândul că Îl întristase pe Hristos, dar nu izbutise să pună stăpânire pe Ioan. Moartea însăşi nu făcuse altceva decât să-l aşeze pentru totdeauna în afara ispitei. În lupta aceasta, Satana îşi descoperea caracterul. În faţa universului, care stătea ca martor, el îşi dovedea vrăjmăşia faţă de Dumnezeu şi de oameni. 23:52 Cu toate că nu a fost eliberat printr-o minune, Ioan nu a fost uitat. Totdeauna a avut tovărăşia îngerilor cereşti, care-i deschideau înţelesul profeţiilor privitoare la Hristos şi al scumpelor făgăduinţe din Scriptură. Acestea îi dădeau putere, aşa cum aveau să dea poporului lui Dumnezeu în veacurile viitoare. Pentru Ioan Botezătorul, ca şi pentru aceia care veneau după el, era dată asigurarea: "Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Mat. 28,20). 23:53 Dumnezeu nu conduce pe copiii Săi altfel de cum ar alege chiar ei să fie conduşi, dacă ar vedea de la început sfârşitul şi dacă ar înţelege slava 23:54 lucrării pe care o îndeplinesc ca împreună-lucrători cu El. Nici Enoh, care a fost înălţat la cer, nici Ilie, care a fost ridicat într-un car de foc, n-au fost mai mari sau mai onoraţi decât Ioan Botezătorul, care a pierit singur în închisoare. "Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El." (Fil. 1,29). Şi din toate darurile pe care Cerul le poate revărsa asupra oamenilor, împărtăşirea cu suferinţele lui Hristos este încrederea cea mai mare şi onoarea cea mai înaltă. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: