22:3 Din când în când, apele scăldătorii erau agitate şi se credea că lucrul acesta era rezultatul unei puteri supranaturale şi că oricine ar fi coborât primul în apă după tulburarea ei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Sute de suferinzi mergeau acolo, dar, când se tulbura apa, gloata era aşa de mare, încât în goana lor călcau în picioare bărbaţi, femei şi copii mai slabi ca ei. Mulţi nu puteau să ajungă până la marginea scăldătorii. Mulţi dintre cei ce ajungeau până acolo mureau alături de ea. Pe locul acela se ridicaseră adăposturi, ca bolnavii să fie apăraţi de arşiţa zilei şi de răcoarea nopţii. Unii îşi petreceau noaptea în pridvoarele acestea şi în fiecare zi se târau până la marginea scăldătorii, cu speranţa zadarnică de vindecare.