Printable ModeHristos Lumina Lumii, 22
|
22:1 Cap. 21 - Betesda şi Sinedriul 22:2 "ÎN IERUSALIM, LÂNGĂ POARTA OILOR, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei." 22:3 Din când în când, apele scăldătorii erau agitate şi se credea că lucrul acesta era rezultatul unei puteri supranaturale şi că oricine ar fi coborât primul în apă după tulburarea ei se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Sute de suferinzi mergeau acolo, dar, când se tulbura apa, gloata era aşa de mare, încât în goana lor călcau în picioare bărbaţi, femei şi copii mai slabi ca ei. Mulţi nu puteau să ajungă până la marginea scăldătorii. Mulţi dintre cei ce ajungeau până acolo mureau alături de ea. Pe locul acela se ridicaseră adăposturi, ca bolnavii să fie apăraţi de arşiţa zilei şi de răcoarea nopţii. Unii îşi petreceau noaptea în pridvoarele acestea şi în fiecare zi se târau până la marginea scăldătorii, cu speranţa zadarnică de vindecare. 22:4 Isus era din nou la Ierusalim. Mergând singur şi părând adâncit în meditaţie şi rugăciune, a ajuns la scăldătoare. I-a văzut pe suferinzii aceia nenorociţi aşteptând ceea ce credeau că este singura lor nădejde de vindecare. El dorea să folosească puterea Sa vindecătoare, ca să-i facă bine pe toţi bolnavii. Dar era o zi de Sabat. Mulţimile se duceau la templu să se roage 22:5 şi El ştia că un asemenea act de vindecare ar fi stârnit atât de mult prejudecăţile iudeilor, încât ar fi pus repede capăt lucrării Lui. 22:6 Dar Mântuitorul a văzut un caz foarte nenorocit. Era acolo un bolnav neajutorat, paralizat de treizeci şi opt de ani. Suferinţa lui era în mare măsură urmarea propriilor păcate şi era socotită ca o judecată de la Dumnezeu. Singur şi lipsit de prieteni, simţind că nu avea dreptul la îndurarea lui Dumnezeu, suferindul îndurase ani mulţi de mizerie. Pe când se aştepta ca apele să fie tulburate, aceia care se milostiveau de nenorocirea lui îl duceau la pridvoare. Dar, în clipa favorabilă, n-avea pe nimeni să-l ajute. Văzuse el că apa se mişcă, dar nu fusese niciodată în stare să treacă dincolo de marginea scăldătorii. Alţii, mai puternici decât el, săreau în apă înaintea lui. El nu putea să lupte ca să biruie gloata egoistă şi gata de ceartă. Eforturile lui stăruitoare în direcţia aceasta, grija şi continua dezamăgire făcuseră să-i piară şi restul de puteri. 22:7 Bolnavul zăcea pe rogojina lui şi tot ridica ochii să vadă scăldătoarea, când un chip blând şi milostiv S-a aplecat asupra lui şi cuvintele: "Vrei să te faci sănătos?" i-au atras atenţia. Nădejdea îi reînvie în inimă. Simţea că va fi ajutat cumva. Dar valul de curaj a scăzut îndată. Şi-a adus aminte de câte ori încercase să ajungă până la apă şi acum avea puţină nădejde să mai trăiască până când să se tulbure apa din nou. El şi-a întors obosit privirea, zicând: "Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea". 22:8 Isus nu i-a cerut acestui bolnav să creadă în El; i-a zis doar: "Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă". Credinţa omului se prinse 22:9 de cuvânt. Fiecare muşchi şi fiecare nerv vibrau de viaţă nouă şi o putere vindecătoare se cobora în picioarele lui paralizate. Fără să mai întrebe, şi-a supus voinţa să asculte porunca lui Isus şi toţi muşchii au răspuns voinţei lui. Sărind în picioare, se simţea ca un om în toate puterile. 22:10 Isus nu-l asigurase cu privire la ajutorul divin. Omul putea să se îndoiască şi să piardă unica lui ocazie de vindecare. Dar a crezut cuvântul lui Hristos şi, acţionând în virtutea lui, a primit putere. 22:11 Prin aceeaşi credinţă, putem primi şi noi vindecare spirituală. Prin păcat, am fost despărţiţi de viaţa lui Dumnezeu. Sufletele noastre sunt paralizate. Prin noi înşine, nu suntem în stare să trăim o viaţă sfântă, cum nici omul neputincios nu era în stare să meargă. Mulţi îşi dau seama de starea lor de slăbiciune şi doresc acea viaţă spirituală care să-i aducă în armonie cu Dumnezeu; în zadar ei se luptă să o câştige. În disperare, ei strigă: "O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?" (Rom. 7,24). Aceşti oameni descurajaţi, prinşi în luptă, să privească în sus. Mântuitorul Se apleacă asupra acelora pe care i-a răscumpărat prin sângele Său, zicând cu nespusă duioşie şi milă: "Vrei să te faci sănătos?" El îţi spune să te ridici în sănătate şi pace. Nu aştepta să simţi că eşti sănătos. Crede cuvântul Lui şi el se va împlini. Pune voinţa ta de partea voinţei lui Hristos. Slujeşte-L şi, lucrând după cuvântul Lui, vei primi putere. Oricare ar fi obiceiul rău şi patima cea rea, care din cauza îndelungatei practicări a robit sufletul şi trupul, Hristos e în stare şi doreşte să te elibereze. El va da viaţă sufletului "mort în greşeli" (Efes. 2,1). El îl va elibera pe robul prins în slăbiciune de nenorocire şi de lanţurile păcatului. 22:12 Paraliticul vindecat s-a plecat să-şi ia patul - o rogojină şi o pătură - şi, cu un sentiment de uşurare, s-a ridicat iarăşi şi s-a uitat împrejur, ca să-L vadă pe Eliberatorul său; dar Isus Se pierduse în mulţime. Omul se temea că nu-L va recunoaşte când Îl va vedea din nou. Pe când mergea grăbit pe drum, cu pasul hotărât şi uşor, lăudând pe Dumnezeu şi bucurându-se de sănătatea câştigată, a întâlnit câţiva farisei şi le-a povestit îndată despre vindecarea sa. A fost surprins de răceala cu care îi ascultau povestea. 22:13 Cu fruntea încruntată, l-au întrerupt şi l-au întrebat de ce-şi ducea patul în zi de Sabat. I-au amintit că în ziua Domnului era interzis să ducă poveri. În bucuria lui, omul uitase că e Sabat; cu toate acestea, nu se simţea mustrat pentru faptul că ascultase porunca Unuia care avea o astfel de putere de la Dumnezeu. El 22:14 a răspuns plin de curaj: "Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: 'Ridică-ţi patul şi umblă'". Ei l-au întrebat cine era Acela care făcuse acest lucru, dar n-a putut să spună. Aceşti conducători ştiau bine că numai Unul Se dovedise în stare să facă această minune, dar doreau o dovadă directă că era Isus, ca să-L poată condamna ca fiind călcător al Sabatului. După judecata lor, nu călcase legea numai pentru că îl vindecase pe bolnav în Sabat, ci comisese şi sacrilegiul de a-l pune pe om să-şi ducă patul. 22:15 Iudeii denaturaseră legea atât de mult, încât făcuseră din ea un jug de robie. Pretenţiile lor fără sens deveniseră proverbiale printre celelalte neamuri. Îndeosebi Sabatul era îngrădit cu tot soiul de restricţii fără rost. El nu era pentru ei o plăcere, sfânt pentru Domnul şi onorat. Cărturarii şi fariseii făcuseră din ţinerea legii o povară greu de suportat. Unui iudeu nu-i era îngăduit să aprindă focul în zi de Sabat, nici măcar o lumânare. Din cauza aceasta, ei erau dependenţi de persoane luate dintre neamuri pentru multe servicii pe care rânduielile nu le îngăduiau să le facă personal. Ei nu se mai gândeau că, dacă lucrurile acestea constituiau un păcat, aceia care foloseau pe alţii pentru a le săvârşi erau tot aşa de vinovaţi ca şi când le-ar fi făcut personal. Ei socoteau că mântuirea e numai pentru iudei şi că starea tuturor celorlalţi, fiind oricum fără speranţă, nu putea deveni mai rea. Dar Dumnezeu n-a dat porunci care să nu poată fi ţinute de toţi. Legile Sale nu aprobă restricţii necugetate sau egoiste. 22:16 Isus l-a întâlnit în templu pe omul pe care-l vindecase. El venise ca să aducă o jertfă pentru păcat şi o jertfă de mulţumire pentru marea îndurare de care se făcuse părtaş. Găsindu-l printre închinători, Isus i S-a făcut cunoscut prin cuvintele acestea de avertizare: "Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău". 22:17 Omul vindecat a fost extrem de bucuros când L-a întâlnit pe Eliberatorul său. Necunoscând vrăjmăşia manifestată faţă de Isus, el le-a spus fariseilor care îl chestionaseră că Acesta era cel care înfăptuise vindecarea. "Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului." 22:18 Isus a fost adus înaintea Sinedriului, pentru a răspunde la acuzaţia că a călcat Sabatul. Dacă în timpul acela iudeii ar fi fost o naţiune independentă, o acuzaţie de felul acesta ar fi constituit un motiv pentru a-L omorî. Lucrul acesta a fost împiedicat de faptul că erau supuşi romanilor. Iudeii nu aveau putere să condamne cu pedeapsa capitală, iar acuzaţia pe care o aduceau ei împotriva 22:19 lui Isus n-ar fi avut nici o greutate în faţa tribunalului roman. Cu toate acestea, ei sperau să realizeze alte lucruri. În ciuda eforturilor lor de a pune piedici lucrării Lui, Hristos câştiga şi la Ierusalim o influenţă asupra poporului, mai mare chiar decât a lor. Mulţimea, care nu se interesa de discursurile rabinilor, era atrasă de învăţătura lui Hristos. Oamenii puteau să înţeleagă cuvintele Lui şi inima lor se încălzea şi era mângâiată. El vorbea despre Dumnezeu nu ca despre un judecător plin de răzbunare, ci ca despre un tată milos şi descoperea chipul lui Dumnezeu ca fiind oglindit în propria persoană. Cuvintele Lui erau ca un balsam pentru sufletele rănite. Atât prin cuvinte, cât şi prin lucrările milei Sale, El distrugea puterea apăsătoare a vechilor tradiţii şi a poruncilor omeneşti şi prezenta iubirea lui Dumnezeu în bogăţia ei inepuizabilă. 22:20 În una din cele dintâi profeţii despre Hristos, stă scris: "Toiagul de domnie nu se va depărta de Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Silo; şi de El vor asculta popoarele [sau la El se vor aduna popoarele]" (Gen. 49,10). Oamenii se adunau în jurul lui Hristos. Inima voioasă a mulţimii prefera să primească învăţăturile Lui pline de iubire şi îndurare decât ceremoniile reci, pretinse de preoţi. Dacă preoţii şi rabinii nu ar fi lucrat împotrivă, învăţătura Lui ar fi produs o reformă cum lumea nu mai văzuse până la data aceea. Dar, pentru a-şi păstra puterea, aceşti conducători s-au hotărât să distrugă influenţa lui Isus. Aducerea Lui în faţa Sinedriului şi condamnarea oficială a învăţăturilor Lui aveau să producă tocmai lucrul acesta, deoarece oamenii aveau încă respect faţă de conducătorii lor religioşi. Oricine îndrăznea să condamne pretenţiile rabinilor sau încerca să micşoreze poverile puse de ei asupra poporului era privit ca fiind vinovat nu numai de hulă, ci şi de trădare. Pe temeiul acesta, rabinii sperau să dea naştere la bănuială faţă de Hristos. Ei Îl prezentau ca şi cum încerca să distrugă obiceiurile existente, cauzând astfel despărţiri în popor şi pregătind calea pentru completa lor înrobire de către romani. 22:21 Dar planurile pe care aceşti rabini căutau aşa de zelos să le pună în aplicare porniseră din alt sfat decât cel al Sinedriului. După insuccesul de a-L birui pe Hristos în pustie, Satana şi-a combinat forţele pentru a I se împotrivi în lucrare şi, dacă ar fi fost cu putinţă, să o zădărnicească. Ceea ce nu izbutise prin eforturi directe şi personale, se hotărâse să facă prin vicleşug. Îndată ce s-a retras din lupta dusă în pustie, el a mers în sfatul îngerilor căzuţi şi a făcut planuri amănunţite de a orbi şi mai departe mintea poporului iudeu, ca 22:22 oamenii să nu-L recunoască pe Răscumpărătorul lor. El plănuise să lucreze prin agenţii săi omeneşti din lumea religioasă, umplându-i cu ura lui împotriva Apărătorului adevărului. El avea să-i determine să-L lepede pe Hristos şi să-I facă viaţa cât mai amară cu putinţă, nădăjduind să-L descurajeze în lucrarea Lui. Astfel, conducătorii lui Israel s-au făcut unelte ale lui Satana, luptând împotriva Mântuitorului. 22:23 Isus venise să "vestească o lege mare şi minunată". El nu urmărea să-i scadă demnitatea, ci să i-o mărească. Scriptura zice: "El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa până va aşeza dreptatea pe pământ" (Is. 42,21.4). El venise pentru a elibera Sabatul de cerinţele care-l împovărau, care făcuseră din el un blestem, în loc de binecuvântare. 22:24 Din motivul acesta a ales El ca în Sabat să facă lucrarea de vindecare la Betesda. El ar fi putut să-l vindece pe bolnav în oricare din zilele săptămânii sau ar fi putut să-l vindece fără să-i spună să-şi ducă patul. Dar aceasta nu i-ar fi dat ocazia pe care o dorea. Fiecare faptă a lui Hristos pe pământ avea la bază un scop înţelept. Tot ce făcea era important în sine, precum şi prin învăţătura pe care o dădea. Dintre nenorociţii de la scăldătoare, El a ales cazul cel mai grav ca să exercite asupra lui puterea Sa vindecătoare şi i-a poruncit omului să-şi ducă patul prin oraş, ca să vestească lucrarea mare săvârşită asupra lui. Lucrarea aceasta a stârnit discuţii cu privire la ce anume era îngăduit să se facă în Sabat şi a dat ocazie ca El să denunţe restricţiile impuse de iudei cu privire la Ziua Domnului şi să declare fără valoare tradiţiile lor. 22:25 Isus le-a declarat că lucrarea de a-i vindeca pe cei bolnavi era în armonie cu legea privitoare la Sabat. Era în armonie cu lucrarea îngerilor lui Dumnezeu, care urcă la cer fără încetare şi coboară pentru a da ajutor omenirii suferinde. Isus a spus: "Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea lucrez". Toate zilele sunt ale lui Dumnezeu, ca să realizeze în timpul lor planurile Lui pentru neamul omenesc. Dacă felul iudeilor de a interpreta legea era corect, atunci era greşit Iehova, a cărui lucrare ajută şi ţine orice vieţuitoare din prima clipă de când au fost puse temeliile pământului, atunci Acela care a zis despre lucrarea Lui că e bună şi a instituit Sabatul pentru a comemora terminarea ei trebuia să-Şi facă lucrul în răstimpuri şi să oprească mişcarea nesfârşită a universului. 22:26 Să oprească Dumnezeu soarele din lucrarea lui în Sabat, să nu mai trimită razele lui blânde ca să încălzească pământul şi să hrănească vegetaţia? Să oprească sistemele lumilor în ziua aceasta sfântă? Să 22:27 poruncească El apelor să se oprească şi să nu mai ude câmpurile şi pădurile şi să spună valurilor mării să se oprească din mişcarea lor neîncetată? Grâul şi porumbul să se oprească din creştere, iar strugurii în pârg să-şi întârzie coacerea? Pomii şi florile să nu mai dea muguri şi să nu mai înflorească în Sabat? 22:28 În cazul acesta, oamenii n-ar mai avea nimic din roadele pământului sau din binecuvântările care fac viaţa plăcută. Natura trebuie să-şi continue mersul ei neschimbat! Dacă Dumnezeu Şi-ar opri mâna pentru o clipă, omul ar cădea şi ar muri. Şi omul are o lucrare de făcut în ziua aceasta. Nevoile vieţii trebuie satisfăcute, bolnavii trebuie îngrijiţi, lipsurile celor în nevoie trebuie împlinite. Acela care neglijează să-i ajute în Sabat pe suferinzi nu va fi socotit fără vină. Sfânta zi de odihnă a Domnului a fost făcută pentru om şi faptele de milă sunt în armonie desăvârşită cu scopul urmărit prin ea. Dumnezeu nu doreşte ca făpturile Lui să sufere nici măcar o oră fie în Sabat, fie în altă zi, dacă acea suferinţă poate să fie îndepărtată. 22:29 Cererile adresate lui Dumnezeu în ziua de Sabat sunt mult mai numeroase ca în alte zile. În ziua aceasta, copiii Săi părăsesc lucrurile lor obişnuite şi petrec timpul în meditaţie şi rugăciune. Ei cer îndurarea lui Dumnezeu mai mult în Sabat decât în alte zile. Ei cer atenţia Lui deosebită. Ei imploră binecuvântările Lui alese. Dumnezeu nu aşteaptă întâi să treacă Sabatul, ca numai după aceea să le îndeplinească cererile. Lucrarea cerului nu încetează niciodată şi nici oamenii n-ar trebui să înceteze să facă bine. Sabatul nu are ca scop să fie un timp de inactivitate. Legea opreşte lucrările pământeşti în ziua Domnului; munca pentru câştigarea hranei trebuie să înceteze; nici o osteneală pentru plăcere sau profit lumesc nu este îngăduită în această zi; ci, după cum Dumnezeu a încetat lucrarea creaţiunii, S-a odihnit în Sabat şi l-a binecuvântat, tot aşa şi omul trebuie să părăsească ocupaţiile de toate zilele şi să închine orele acelea sfinte odihnei sănătoase, închinării şi faptelor sfinte. Lucrarea lui Hristos de vindecare a bolnavilor era în armonie desăvârşită cu legea. Ea făcea ca Sabatul să fie onorat. 22:30 Isus afirma că are drepturi egale cu Dumnezeu, făcând o lucrare la fel de sfântă şi de acelaşi caracter cu a Tatălui din cer. Dar fariseii s-au aprins şi mai mult. După vederile lor, El nu călcase numai legea, dar, zicând că Dumnezeu este Tatăl Său, Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5,18). 22:31 Toţi iudeii Îl numeau pe Dumnezeu Tatăl lor, de aceea n-ar fi trebuit să se înfurie aşa de rău când Hristos a spus că şi El era în aceeaşi legătură cu Dumnezeu. Dar ei L-au acuzat de 22:32 hulă, zicând că El pretinde lucrul acesta în înţelesul cel mai înalt. 22:33 Aceşti adversari ai lui Hristos n-aveau argumente cu care să întâmpine adevărurile prezentate de El conştiinţei lor. Ei puteau doar să citeze obiceiurile şi tradiţiile lor, iar acestea păreau slabe şi serbede când erau comparate cu argumentele aduse de Isus din Cuvântul lui Dumnezeu şi din nesfârşita mişcare a naturii. Dacă rabinii ar fi dorit cât de puţin să primească lumina, ar fi fost convinşi că Isus rostea adevărul. Dar ei au ocolit cele spuse de Isus cu privire la Sabat şi au căutat să stârnească mânia contra Lui, deoarece pretindea că este egal cu Dumnezeu. Furia conducătorilor nu cunoştea margini. Dacă nu s-ar fi temut de popor, preoţii şi rabinii L-ar fi ucis pe Isus pe loc. Dar poporul ţinea la El. Mulţi recunoşteau în Isus pe prietenul care le vindecase bolile şi-i mângâiase în întristările lor şi ei considerau ca fiind bună vindecarea săvârşită la Betesda. Astfel, pentru o vreme, conducătorii au fost obligaţi să-şi înfrâneze ura. 22:34 Isus a respins acuzaţia de hulă. Autoritatea Mea, a spus El, pentru a face lucrările de care Mă acuzaţi, provine din faptul că sunt Fiul lui Dumnezeu, una cu El în natură, în voinţă şi în scop. În toate lucrările Sale de creaţie şi călăuzire, Eu conlucrez cu Dumnezeu. "Fiul nu poate face nimic de la Sine, El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând." Preoţii şi rabinii găseau o vină Fiului lui Dumnezeu tocmai pentru că făcea lucrarea pentru împlinirea căreia fusese trimis în lume. Prin păcatele lor, ei se despărţiseră de Dumnezeu şi, în îngâmfarea lor, lucrau independent de El. Se simţeau în stare să facă totul singuri şi nu-şi dădeau seama că au nevoie de o înţelepciune mai înaltă, care să-i îndrume la lucru. Dar Fiul lui Dumnezeu era supus voinţei Tatălui şi dependent de puterea Lui. Aşa de mult Se golise Isus de Sine, încât nu făcea planuri pentru Sine. Accepta planurile pe care Dumnezeu Tatăl le făcea pentru El şi I le dezvăluia în fiecare zi. Tot aşa ar trebui să fim şi noi dependenţi de Dumnezeu, astfel încât viaţa noastră să fie o împlinire a voinţei Sale. 22:35 Când Moise era aproape să construiască sanctuarul ca locuinţă pentru Dumnezeu, a fost îndrumat să facă toate lucrurile după modelul care i se arătase pe munte. Moise era plin de zel pentru lucrarea lui Dumnezeu şi avea la îndemână oamenii cei mai talentaţi şi mai iscusiţi pentru a realiza îndrumările lui. Cu toate acestea, el nu trebuia să facă nici un clopoţel, nici o rodie, nici un ciucure, nici o podoabă, nici o per-dea, nici un vas al sanctuarului, decât după modelul ce-i fusese arătat. Dumnezeu l-a chemat pe munte şi i-a descoperit lucrurile cereşti. Domnul l-a acoperit cu slava Lui, ca să poată vedea 22:36 modelul, şi după acesta s-au făcut toate lucrurile. Aşa şi lui Israel, din care voia să facă locuinţa Lui, i-a descoperit strălucitul Lui ideal cu privire la caracter. Modelul i-a fost arătat pe munte, când s-a dat legea pe Sinai şi când Domnul a trecut prin faţa lui Moise, proclamând: "Domnul, Dumnezeu, este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul" (Exodul 34,6.7). 22:37 Israel alesese propriile căi. El nu clădise după model; dar Hristos, adevăratul templu pentru sălăşluirea lui Dumnezeu, Şi-a modelat fiecare amănunt al vieţii Sale pe pământ după idealul dumnezeiesc. El a zis: "Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule, şi Legea Ta este în fundul inimii Mele" (Ps. 40,8). Tot aşa şi caracterele noastre trebuie să fie clădite ca "un locaş al lui Dumnezeu prin Duhul" (Efes. 2,22). Noi trebuie să facem totul după chipul care este chiar Acela care "a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă ca să călcăm pe urmele Lui" (Evrei 8,5; 1 Petru 2,21). 22:38 Cuvintele lui Hristos ne învaţă că ar trebui să ne considerăm legaţi cu totul de Dumnezeu, Tatăl nostru din cer. Oricare ne-ar fi poziţia, suntem dependenţi de Dumnezeu, care ţine soarta tuturor în mâinile Sale. El ne-a dat o lucrare de făcut şi ne-a înzestrat cu puteri şi mijloace pentru această lucrare. Atâta vreme cât ne supunem voinţa lui Dumnezeu şi ne încredem în tăria şi înţelepciunea Lui, vom fi călăuziţi pe căi sigure, pentru a împlini partea pe care o avem în marele Său plan. Dar acela care se încrede în înţelepciunea şi în puterea proprie se desparte de Dumnezeu. În loc să lucreze în armonie cu Hristos, el împlineşte planul vrăjmaşului lui Dumnezeu şi al omului. 22:39 Mântuitorul a zis mai departe: "Tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai... După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul, dă viaţă cui vrea". Saducheii susţineau că nu va fi înviere a corpului, dar Isus le-a spus că una din lucrările cele mai de seamă ale Tatălui Său este aceea de a învia pe morţi şi că El are putere să facă aceeaşi lucrare. "Vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-L vor asculta vor învia." Fariseii credeau în învierea morţilor. Hristos a declarat că, şi în timpul acela, puterea care dă viaţă morţilor se afla între ei şi ei n-aveau decât să privească manifestarea ei. Aceeaşi putere de înviere dă viaţă şi celui "mort în greşeli şi păcate" (Efes. 2,1). Duhul acela dă viaţă din Hristos Isus, "puterea învierii Sale", îi izbăveşte pe oameni de 22:40 "legea păcatului şi a morţii" (Fil. 3,1; Rom. 8,2). Stăpânirea răului este sfărâmată, iar, prin credinţă, sufletul este apărat de păcat. Acela care deschide inima faţă de Duhul lui Hristos devine părtaş al acelei forţe măreţe, care va ridica din mormânt corpul său. 22:41 Umilul Nazarinean Şi-a arătat adevăratul Său titlu de nobleţe. El S-a ridicat deasupra neamului omenesc, a îndepărtat vălul păcatului şi al ocării şi S-a descoperit ca Slăvitul oştilor îngereşti, Fiul lui Dumnezeu, una cu Creatorul universului. Ascultătorii Săi stăteau fermecaţi. Nici un om nu vorbise ca El, nimeni nu se purtase cu o aşa demnitate împărătească. Toate cuvintele Lui erau clare şi înţelese, declarând în întregime misiunea Sa şi datoria lumii. "Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte nici pe Tatăl, care L-a trimis. După cum Tatăl are viaţă în Sine, tot aşa a dat Fiului să aibă viaţă în Sine. Şi i-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului." 22:42 Preoţii şi conducătorii luaseră poziţie de judecători, pentru a condamna lucrarea lui Hristos, dar El S-a declarat Judecătorul lor şi Judecătorul întregului pământ. Lumea este încredinţată lui Hristos şi prin El se transmit neamului omenesc decăzut toate binecuvântările lui Dumnezeu. El a fost Răscumpărător atât înainte, cât şi după întruparea Sa. Îndată ce s-a ivit păcatul, a existat şi un Mântuitor. El a dat şi dă tuturor viaţă şi lumină şi fiecare va fi judecat după lumina primită. El, care a dat lumina, care i-a urmărit pe oameni cu cea mai duioasă stăruinţă, căutând să-i câştige de la păcat la sfinţenie, este în acelaşi timp şi Apărătorul, şi Judecătorul lor. De la începerea marii lupte în cer, Satana şi-a menţinut lucrarea prin înşelăciune; dar Hristos a lucrat şi lucrează pentru a-i dezvălui planurile şi a-i distruge puterea. El, care S-a luptat cu amăgitorul şi care, în decursul tuturor veacurilor, a căutat să-i smulgă pe captivi din prinsoarea lui, va judeca fiecare fiinţă. 22:43 Şi Dumnezeu "I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului". Întrucât a gustat până la drojdie durerile şi ispitele oamenilor şi înţelege slăbiciunile şi păcatele lor, întrucât pentru binele nostru a stat neclintit în faţa ispitelor lui Satana şi Se va purta cu dreptate şi milă cu fiinţele pentru salvarea cărora a vărsat însuşi sângele Său - pentru toate acestea Fiul omului a fost rânduit să execute judecata. 22:44 Însă misiunea lui Hristos nu era să judece, ci să salveze. "Dumnezeu în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca 22:45 lumea să fie mântuită prin El" (Ioan 3,17). El declară deci în faţa Sinedriului: "Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă" (Ioan 5,24). 22:46 Cerându-le ascultătorilor Lui să nu se mire, Hristos a descoperit înaintea lor, într-o privelişte tot mai cuprinzătoare, taina lucrurilor viitoare. "Vine ceasul", a zis El, "când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată" (Ioan 5,28.29). 22:47 Asigurarea aceasta de viaţă veşnică era aşteptată cu mult dor de toţi israeliţii şi ei sperau să o primească la venirea lui Mesia. Unica lumină care putea să lumineze în întunericul mormântului strălucea deasupra lor. Dar încăpăţânarea este oarbă. Isus călcase tradiţiile rabinilor şi desconsiderase autoritatea lor şi de aceea nu voiau să-L creadă. 22:48 Timpul, locul, împrejurarea, sentimentele vii care stăpâneau adunarea, totul se combina pentru a face şi mai impresionante cuvintele lui Isus în faţa Sinedriului. Autorităţile religioase cele mai înalte căutau viaţa Aceluia care Se declarase reziditor al lui Israel. Domnul Sabatului era în faţa unui tribunal pământesc, pentru a răspunde la acuzaţia că a călcat legea Sabatului. Când le-a arătat fără teamă care era misiunea Sa, judecătorii L-au privit cu uimire şi cu mânie; dar la cuvintele Lui n-aveau ce să răspundă. Ei nu puteau să-L condamne. El a respins dreptul preoţilor şi al rabinilor de a-L interoga sau de a se amesteca în lucrarea Lui. Lor nu li se dăduse o astfel de autoritate. Pretenţiile lor se întemeiau pe propria îngâmfare şi aroganţă. El a refuzat să Se dezvinovăţească de acuzaţiile lor sau să le dea vreun răspuns. 22:49 În loc să scuze fapta săvârşită sau să explice ce anume a urmărit prin aceasta, Isus S-a ridicat împotriva mai marilor şi acuzatul a devenit acuzator. El i-a mustrat pentru împietrirea inimii lor şi pentru ignoranţa lor cu privire la Scripturi. Le-a spus că au lepădat Cuvântul lui Dumnezeu pentru faptul că-L lepădau pe El, care era trimisul lui Dumnezeu. "Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine" (Ioan 5,39). 22:50 În toate paginile, de istorie, de învăţătură sau de profeţie, Scripturile Vechiului Testament sunt luminate de slava Fiului lui Dumnezeu. Întrucât era o instituţie dumnezeiască, întregul sistem al iudaismului era o prefigurare concisă a Evangheliei. Despre Hristos, "toţi proorocii mărturisesc" (Fapte 10,43). De la făgăduinţa dată lui Adam, prin tot 22:51 şirul patriarhilor şi până la sistemul legii, lumina slavei cereşti arată clar urmele Răscumpărătorului. Profeţii văzuseră steaua din Betleem, pe Silo care trebuia să vină, când lucrurile viitoare le-au trecut în goană prin faţa ochilor, în tainică procesiune. Moartea lui Hristos se arăta în fiecare jertfă. Neprihănirea Lui se înălţa la cer o dată cu norul frumos mirositor. Numele Lui era rostit prin trâmbiţa jubiliară. Slava Lui locuia în taina înfricoşată a Sfintei Sfintelor. 22:52 Iudeii aveau în stăpânire Scripturile şi credeau că, prin cunoaşterea superficială a Scripturilor, aveau viaţa veşnică. Dar Isus a zis: "Cuvântul Lui nu rămâne în voi". Pentru că Îl lepădaseră pe Hristos în Cuvântul Său, Îl lepădau şi în persoană. "Nu vreţi să veniţi la Mine", zicea El, "ca să aveţi viaţă." 22:53 Conducătorii iudei studiaseră învăţăturile profeţilor cu privire la împărăţia lui Mesia, dar nu făcuseră lucrul acesta cu dorinţa sinceră de a cunoaşte adevărul, ci cu scopul de a găsi dovezi care să le susţină speranţele ambiţioase. Când Hristos a venit într-un mod contrar aşteptărilor lor, n-au vrut să-L primească; şi, pentru a se scuza, au încercat să-L dovedească a fi un înşelător. O dată ce şi-au aşezat piciorul pe această cărare, i-a fost uşor lui Satana să-i întărească în împotrivirea lor faţă de Hristos. Chiar cuvintele care ar fi trebuit să fie dovada dumnezeirii Lui au fost interpretate împotriva Lui. În felul acesta, ei au schimbat adevărul dumnezeiesc în minciună şi, cu cât Mântuitorul le vorbea mai direct despre lucrările Sale pline de har, cu atât erau mai hotărâţi să se împotrivească luminii. 22:54 Isus a zis: "Eu nu umblu după slava care vine de la oameni". El nu căuta nici influenţa Sinedriului şi nici aprobarea lui. El nu ar fi fost mai onorat dacă ei Îl aprobau. El era împuternicit cu onoarea şi cu autoritatea cerului. Dacă ar fi dorit, îngerii ar fi venit să I se închine, Tatăl ar fi dat din nou mărturie pentru dumnezeirea Lui. Dar, pentru binele lor, pentru binele naţiunii ai cărei conducători erau, El a dorit ca mai marii iudeilor să înţeleagă caracterul Său şi să primească binecuvântările pe care venise să le aducă. 22:55 "Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi." Isus venise în baza autorităţii lui Dumnezeu, purtând chipul Lui, împlinind Cuvântul Lui şi căutând slava Lui; şi, cu toate acestea, nu a fost primit de conducătorii lui Israel; atunci când alţii urmau să vină, luând înfăţişarea caracterului lui Hristos, dar mânaţi de propria voinţă şi căutând propria slavă, pe aceia urmau să-i primească. Şi pentru ce? Pentru că acela care caută slava sa se foloseşte de îngâmfarea care e în alţii. La asemenea chemări, iudeii ar fi răspuns bucuroşi. 22:56 Ei urmau să primească pe învăţătorul fals pentru că le măgulea mândria prin aceea că aproba părerile şi tradiţiile cultivate de ei. Dar învăţăturile lui Hristos nu se potriveau cu ideile lor. Ele erau spirituale şi cereau sacrificarea eului; de aceea nu voiau să-L primească. Ei nu-L cunoşteau pe Dumnezeu şi pentru ei glasul Lui vorbind prin Hristos era glasul unui străin. 22:57 Nu se repetă şi astăzi acelaşi lucru? Nu sunt mulţi astăzi, până şi conducătorii religioşi, care îşi împietresc inima faţă de Duhul Sfânt şi fac imposibilă recunoaşterea glasului lui Dumnezeu? Nu leapădă ei Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ţine tradiţia lor? 22:58 "Dacă aţi crede în Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?" Hristos era Acela care vorbise lui Israel prin Moise. Dacă ar fi ascultat glasul divin, care vorbise prin marele lor conducător, l-ar fi recunoscut în învăţăturile Domnului Hristos. Dacă l-ar fi crezut pe Moise, ar fi crezut pe Cel despre care scrisese Moise. 22:59 Isus ştia că preoţii şi rabinii erau hotărâţi să-I ia viaţa; cu toate acestea, le-a dat explicaţii lămurite despre unitatea Sa cu Tatăl şi legătura Sa cu lumea. Ei au înţeles că nu aveau scuză în împotrivirea lor faţă de Hristos, dar cu toate acestea ura lor criminală nu s-a stins. Îi cuprindea teama când vedeau puterea de convingere care însoţea lucrarea Lui; dar au rezistat la chemările Lui şi s-au zăvorât în întuneric. 22:60 Ei nu izbutiseră să ruineze autoritatea lui Isus sau să îndepărteze respectul şi atenţia cu care Îl înconjurau oamenii, dintre care o mare parte erau convinşi de cuvintele Lui. Chiar şi conducătorii simţeau o mare vină când El le făcuse cunoscute de aproape greşelile lor; dar lucrul acesta n-avusese altă urmare decât să-i ridice şi mai mult împotriva Lui. Ei erau hotărâţi să-I ia viaţa. Au trimis soli prin toată ţara, să-i avertizeze pe oameni împotriva lui Isus, ca fiind un amăgitor. Au fost trimişi spioni care să-L supravegheze şi să raporteze ce zicea şi ce făcea El. Scumpul Mântuitor Se găsea acum cu atât mai mult sub umbra crucii. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: