20:4 Când S-a aşezat pe marginea fântânii, Isus era slăbit de foame şi sete. Călătoria începută dis-de-dimineaţă fusese îndelungată şi acum soarele de la amiază Îl toropise. Setea Lui creştea şi mai mult gândindu-Se la apa rece şi înviorătoare, atât de aproape şi, cu toate acestea, atât de inaccesibilă pentru El, deoarece n-avea nici frânghie, nici vas, iar fântâna era adâncă. El era la fel ca ceilalţi oameni şi aştepta ca cineva să vină să scoată apă.