Printable ModeHristos Lumina Lumii, 20
|
20:1 Cap. 19 - La fântâna lui Iacov 20:2 ÎN DRUM SPRE GALILEA, Isus a trecut prin Samaria. La timpul prânzului, a ajuns în frumoasa vale a Sihemului. La intrarea acestei văi se afla fântâna lui Iacov. Obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână, în timp ce ucenicii Săi s-au dus să cumpere de mâncare. 20:3 Iudeii şi samaritenii erau în mare vrăjmăşie şi, pe cât mai mult cu putinţă, evitau legăturile între ei. Comerţul cu samaritenii, în caz de nevoie, era socotit de rabini ca fiind legal; dar era condamnată orice legătură socială cu ei. Un iudeu n-ar fi cerut cu împrumut de la samariteni şi n-ar fi primit de la ei o binefacere, nici măcar o bucăţică de pâine sau un pahar cu apă. Mergând să cumpere hrană, ucenicii lucrau în armonie cu obiceiul naţiunii lor. Dar dincolo de aceasta nu treceau. Să ceară de la un samaritean să le facă bine sau ei să-l ajute, nu intra nici în mintea ucenicilor lui Hristos. 20:4 Când S-a aşezat pe marginea fântânii, Isus era slăbit de foame şi sete. Călătoria începută dis-de-dimineaţă fusese îndelungată şi acum soarele de la amiază Îl toropise. Setea Lui creştea şi mai mult gândindu-Se la apa rece şi înviorătoare, atât de aproape şi, cu toate acestea, atât de inaccesibilă pentru El, deoarece n-avea nici frânghie, nici vas, iar fântâna era adâncă. El era la fel ca ceilalţi oameni şi aştepta ca cineva să vină să scoată apă. 20:5 O femeie din Samaria s-a apropiat şi, părând că nu ia seama la prezenţa Lui, şi-a umplut ulciorul cu apă. Când s-a întors să plece, Isus i-a cerut să-I dea de băut. Un oriental n-ar fi refuzat un astfel de lucru. În răsărit, apa era numită "darul lui Dumnezeu". A da de băut unui călător însetat era considerat ca o datorie atât de sfântă, încât arabii din 20:6 deşert şi-ar fi părăsit drumul numai pentru scopul acesta. Ura dintre iudei şi samariteni o oprea pe femeie să-I facă un bine lui Isus, dar Mântuitorul căuta un drum către inima ei şi, cu tactul izvorât din iubirea Sa divină, a cerut, nu a oferit, o facere de bine. Un dar oferit ar fi fost refuzat, dar încrederea trezeşte încredere. Împăratul cerului a venit la această fiinţă dispreţuită, cerându-i un serviciu. Acela care a făcut oceanul, care stăpâneşte apele adâncului celui mare, Acela care a deschis izvoarele şi pâraiele pământului Se odihnea de oboseală la fântâna lui Iacov şi avea nevoie de bunăvoinţa unui străin pentru a primi apă în dar. 20:7 Femeia a văzut că Isus era iudeu. Surprinsă, a uitat să-I împlinească cererea şi a încercat să-I ceară un motiv pentru aceasta. "Cum se face", a zis ea, "Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?" 20:8 Isus a răspuns: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: 'Dă-Mi să beau!' tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie". Te miri că am cerut de la tine un bine atât de mic, cum ar fi să scoţi apă din fântână. Dacă ai fi cerut de la Mine, ţi-aş fi dat să bei din apa vieţii veşnice. 20:9 Femeia n-a înţeles cuvintele lui Hristos, dar a simţit importanţa lor solemnă. Purtarea ei uşuratică şi batjocoritoare a început să se schimbe. Crezând că Isus vorbea despre fântâna la care se afla, I-a zis: "Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi?" În faţa ei vedea un biet călător însetat, obosit de cale şi prăfuit. În minte L-a comparat cu respectatul patriarh Iacov. Cultiva gândul atât de firesc că n-ar mai exista o fântână mai bună ca aceea dată de părinţi. Ea privea înapoi la părinţi, înainte - spre venirea lui Mesia, cu toate că Nădejdea părinţilor, Mesia în persoană, era lângă ea şi nu-L cunoştea. Câte fiinţe însetate şi astăzi se găsesc lângă fântâna de apă vie şi cu toate acestea caută să se depărteze de izvorul vieţii! "Să nu zici în inima ta: Cine se va sui în cer? (Să pogoare adică pe Hristos din cer.) Sau: Cine se va pogorî în adânc? (Să scoale adică pe Hristos din morţi)... Cuvântul este aproape de tine, în gura ta şi în inima ta... Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit" (Rom. 10,6-9). 20:10 Isus n-a răspuns îndată la întrebarea privitoare la Sine, ci cu seriozitate solemnă a zis: "Oricui bea apă din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică". 20:11 Acela care caută să-şi stingă setea la fântânile acestei lumi va bea numai ca să înseteze iarăşi. Pretutindeni se găsesc oameni nemulţumiţi. Ei doresc ceva care să le umple lipsa din suflet. Unul singur este Cel care le poate împlini această lipsă. Nevoia lumii, Cel pe care-L doresc toate popoarele, este Hristos. Harul dumnezeiesc, pe care numai El îl poate da, este ca o apă vie, care curăţă, înviorează şi dă putere sufletului. 20:12 Isus nu voia să spună că o singură înghiţitură de apă ar fi îndestulătoare pentru primitor. Acela care gustă o dată din iubirea lui Hristos va dori mereu să mai primească din ea şi nu mai caută nimic altceva. Bogăţiile, onorurile şi plăcerile lumii nu-l mai atrag. Strigătul continuu al inimii sale este: "Mai mult din Tine". Iar Acela care îi descoperă sufletului nevoile sale este gata să-i aline foamea şi setea. Toate proviziile şi tot ajutorul omenesc dau greş. Rezervoarele se vor goli, lacurile vor seca, dar Mântuitorul este o fântână care nu seacă. Putem să bem şi iar să bem şi de fiecare dată provizia este înnoită. Acela în care locuieşte Hristos are în sine însuşi o fântână de binecuvântări - "un izvor de apă din care va ţâşni viaţă veşnică". Din acest izvor, poate scoate tărie şi har pentru toate nevoile. 20:13 În timp ce îi vorbea despre apa vie, femeia privea la El cu atenţie, dar şi cu uimire. El îi trezise interesul şi dorinţa după darul de care vorbea. Şi-a dat seama că El nu vorbea de apa din fântâna lui Iacov, căci din aceasta băuse ea şi însetase mereu. "Doamne", I-a zis ea, "dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot." 20:14 Isus a schimbat deodată conversaţia. Înainte ca fiinţa aceasta să primească darul pe care El voia să i-l dea, trebuia ca ea să recunoască păcatul şi pe Mântuitorul său. "Du-te", i-a zis El, "de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici." Ea a răspuns: "N-am bărbat". În felul acesta, ea spera să evite orice discuţie în direcţia aceasta. Dar Mântuitorul a continuat: "Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care îl ai acum, nu îţi este bărbat. Aici ai spus adevărul". 20:15 Femeia s-a cutremurat. O mână misterioasă întorcea paginile din istoria vieţii ei şi scotea la iveală lucrurile pe care ea le credea 20:16 ascunse pentru totdeauna. Cine era Acela care putea să citească tainele vieţii ei? I-au venit în minte gânduri cu privire la veşnicie, la judecata viitoare, când toate cele ascunse vor fi descoperite. În lumina aceasta, conştiinţa ei s-a trezit. 20:17 Nu putea să nege nimic; dar a încercat să ocolească orice aluzie cu privire la un subiect atât de neplăcut. Cu adânc respect, I-a zis: "Doamne, văd că eşti prooroc". Atunci, nădăjduind să-şi aducă la tăcere conştiinţa, s-a îndreptat spre probleme de controversă religioasă. Dacă Acesta era cu adevărat un profet, fără îndoială că putea să-i dea îndrumări asupra acestor probleme, care fuseseră atât de mult discutate. 20:18 Cu răbdare, Isus i-a îngăduit să ducă vorba acolo unde voia. Dar, în acelaşi timp, a folosit ocazia pentru a-i aduce la cunoştinţă adevărul. "Părinţii noştri", a zis ea, "s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde să se închine oamenii." Chiar în faţă se afla muntele Garizim. Templul lui fusese dărâmat şi nu rămăsese decât altarul. Locul de închinare formase obiectul unei neîntrerupte certe între iudei şi samariteni. Unii dintre strămoşii acestora din urmă făcuseră parte pe vremuri din Israel; dar, din cauza păcatelor lor, Domnul îngăduise să fie înfrânţi de un neam idolatru. Vreme de multe generaţii, ei avuseseră legături cu oameni idolatri, a căror religie a molipsit treptat credinţa lor. Este adevărat, ei susţineau că idolii nu făceau decât să le reamintească despre Dumnezeul cel viu, Conducătorul universului; cu toate acestea, oamenii erau mânaţi să se închine la chipurile lor cioplite. 20:19 Când templul din Ierusalim a fost rezidit în timpul lui Ezra, samaritenii au vrut să dea şi ei ajutor. Li s-a refuzat însă acest privilegiu şi de atunci a izbucnit o vrăjmăşie cruntă între cele două popoare. Samaritenii au clădit un templu rival pe muntele Garizim. Aici se închinau lui Dumnezeu după ritualul mozaic, deşi nu renunţaseră deplin la idolatrie. Dar peste ei au venit dezastre, templul lor a fost dărâmat de vrăjmaşi şi părea că se află sub blestem; cu toate acestea, se ţineau de tradiţiile şi de formele lor de închinare. Ei nu voiau să recunoască Templul de la Ierusalim ca locaş al lui Dumnezeu, nici să admită că religia iudeilor era superioară religiei lor. 20:20 Răspunzându-i femeii, Isus i-a zis: "Crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei". Isus îi dovedise că era liber de prejudecăţile iudeilor faţă de samariteni. Acum căuta să nimicească 20:21 prejudecata femeii samaritence contra iudeilor. Deşi amintise faptul că religia samaritenilor era stricată din cauza idolatriei, El a spus că adevărurile cele mai mari cu privire la mântuire au fost încredinţate iudeilor şi că dintre ei trebuia să vină Mesia. În scrierile sacre, ei aveau o descriere lămurită a caracterului lui Dumnezeu şi a principiilor guvernării Sale. Isus Se aşeza între iudei ca între aceia cărora Dumnezeu le dăduse o dreaptă cunoştinţă despre Sine. 20:22 El dorea să înalţe gândurile femeii deasupra lucrurilor care priveau ceremoniile şi formele, deasupra controverselor. "Vine ceasul", a zis El, "şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh şi cine se închină Lui trebuie să se închine în duh şi adevăr." 20:23 Aici este făcut cunoscut acelaşi adevăr pe care Domnul Isus i l-a descoperit şi lui Nicodim, când a zis: "Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3,3). Oamenii nu ajung în comuniune cu cerul, cercetând un munte sfânt sau un templu sacru. Religia nu trebuie să fie mărginită la forme şi ceremonii exterioare. Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care duce la Dumnezeu. Pentru a-L sluji corect, trebuie să fim născuţi din Duhul Sfânt. Acesta va curăţi inima şi va înnoi mintea, dându-ne o nouă putere de a-L cunoaşte şi a-L iubi pe Dumnezeu. Acesta ne va face să ascultăm de bunăvoie de toate cerinţele Lui. Aceasta este adevărata închinare. Ea este fructul lucrării Duhului Sfânt. Toate rugăciunile sincere sunt inspirate de Duhul şi asemenea rugăciuni sunt plăcute lui Dumnezeu. Oriunde un suflet caută pe Dumnezeu, se dă pe faţă lucrarea Duhului şi Dumnezeu Se descoperă acelui suflet. Deoarece asemenea închinători caută, El aşteaptă să-i primească şi să facă din ei fiii şi fiicele Lui. 20:24 În timp ce vorbea cu Isus, femeia a fost impresionată de cuvintele Lui. Ea n-a auzit niciodată asemenea lucruri nici de la preoţii poporului ei şi nici de la iudei. Când i-a fost descris trecutul vieţii, şi-a dat seama de lipsa ei cea mare. A simţit setea sufletului, pe care apele fântânii din Sihar n-o puteau stinge niciodată. Nimic din ceea ce întâlnise până aici n-a atras-o către o ţintă mai înaltă. Isus a convins-o că citea tainele vieţii ei şi cu toate acestea a simţit că îi este prieten, plin de milă şi de iubire. În timp ce curăţia prezenţei Lui îi condamnase păcatul, El nu rostise nici un cuvânt de acuzare, dar îi vorbise de harul Lui care-i putea înnoi 20:25 sufletul. Ea a început să se convingă despre natura Lui. În mintea ei s-a ridicat întrebarea: "Nu cumva acesta este Mesia aşteptat de atâta vreme?" Ea a zis: "Ştiu că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile". Isus i-a răspuns: "Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela". 20:26 Când femeia a auzit aceste cuvinte, în inima ei a răsărit credinţa. Ea a primit vestea cea minunată din gura Învăţătorului divin. 20:27 Femeia aceasta era capabilă să înţeleagă. Era gata să primească cea mai nobilă descoperire; pentru că se interesa de Scripturi, şi Duhul Sfânt îi pregătise mintea pentru a primi mai multă lumină. Studiase făgăduinţa Vechiului Testament: "Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de El!" (Deut. 18,15). Ea dorea să înţeleagă această profeţie. Mintea i-a fost deodată luminată. Apa vieţii, viaţa spirituală pe care Hristos o dă fiecărui suflet însetat, a început să ţâşnească în inima ei. Duhul Domnului lucra în ea. 20:28 Declaraţia lămurită făcută de Hristos acestei femei nu putea fi făcută unui iudeu plin de îndreptăţire de sine. Hristos era mult mai rezervat când vorbea faţă de ei. Ceea ce a fost oprit de la iudei, ceea ce mai târziu chiar ucenicii au păstrat în taină, a fost descoperit faţă de ea. Isus a văzut că ea va folosi cunoştinţele câştigate pentru a face şi altora parte de harul Lui. 20:29 Când s-au întors, ucenicii au fost surprinşi văzând că Mântuitorul vorbea cu femeia. El nu luase apa răcoritoare pe care o dorise şi nici nu S-a oprit să mănânce din hrana adusă de ucenicii Lui. După ce femeia a plecat, ucenicii L-au rugat să mănânce. L-au văzut tăcut, absorbit în meditare. Faţa Lui strălucea de lumină şi se temeau să nu-L întrerupă din legătura cu cerul. Dar ştiau că este obosit şi că-I este foame, aşa că au socotit ca o datorie a lor să-I reamintească de nevoile Lui fizice. Isus a recunoscut interesul lor plin de iubire şi a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi". 20:30 Ucenicii s-au întrebat cine I-ar fi putut aduce de mâncare; dar El le-a explicat: "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui" (Ioan 4,34). Când cuvintele Lui au deşteptat conştiinţa femeii, Isus S-a bucurat. A văzut că ea bea din apa 20:31 vieţii şi atunci foamea şi setea Lui au fost satisfăcute. Împlinirea misiunii, pentru realizarea căreia părăsise cerul, Îl îmbărbăta pe Mântuitorul în lucrarea Lui şi-L înălţa mai presus de nevoile omeneşti. Când slujea unui suflet care înfometa şi înseta după adevăr, era mai plăcut pentru El decât să mănânce sau să bea. Pentru El, aceasta era o mângâiere şi o înviorare. Facerea de bine era viaţă pentru sufletul Lui. 20:32 Răscumpărătorul nostru însetează după recunoştinţă. El flămânzeşte după simpatia şi iubirea acelora pe care i-a răscumpărat cu sângele Său. El aşteaptă cu o dorinţă de nespus ca ei să vină la El şi să aibă viaţă. După cum mama aşteaptă zâmbetul de recunoaştere de la copilaşul ei, care este un semn că inteligenţa se dezvoltă, aşa şi Hristos caută să vadă expresia de iubire recunoscătoare, care să arate că viaţa spirituală a început în suflet. 20:33 Femeia s-a umplut de bucurie când a ascultat cuvintele lui Hristos. Descoperirea minunată aproape că a copleşit-o. Lăsând vasul de apă, s-a întors în cetate, să ducă vestea şi altora. Isus cunoştea cauza plecării. Faptul că ea lăsase vasul de apă spunea, fără îndoială, ce efect au avut cuvintele Lui. Dorinţa arzătoare a sufletului ei era să primească apa vie; ea uitase de ce venise la fântână, uitase de setea Mântuitorului, pe care dorise să o împlinească. Cu inima prea plină de bucurie, ea s-a grăbit să ducă şi altora lumina preţioasă pe care o primise. 20:34 "Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut", le-a spus ea oamenilor din cetate. "Nu cumva este acesta Hristosul?" Cuvintele ei le-au atins inimile. Pe faţa ei era o nouă expresie, întreaga ei înfăţişare se schimbase. Ar fi vrut şi ei să-L vadă pe Isus. "Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El." 20:35 Pe când stătea încă pe marginea fântânii, Isus a privit peste holdele întinse în faţa lor; verdele delicat era mângâiat de auriul luminii soarelui. Arătând ucenicilor Săi această scenă, a folosit-o ca simbol: "Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş". În timp ce vorbea, El Se uita la grupele care veneau spre fântână. Mai erau patru luni până la seceratul grâului, dar aici se găsea o recoltă gata pentru seceriş. 20:36 "Cine seceră", a zis El, "primeşte o plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure 20:37 în acelaşi timp. Căci în această privinţă este adevărată zicerea: 'Unul seamănă, iar altul seceră'." Aici, Domnul Hristos arată serviciul sfânt datorat lui Dumnezeu de cei ce primesc Evanghelia. Ei trebuie să fie instrumentele Lui vii. El cere o slujire individuală. Şi fie că semănăm, fie că secerăm, lucrăm pentru Dumnezeu. Unul seamănă sămânţa, altul adună recolta; şi amândoi, atât secerătorul, cât şi semănătorul, primesc o plată. Ei se bucură de răspândirea muncii lor. 20:38 Isus le-a zis ucenicilor: "Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor!" Mântuitorul privea în viitor, la marea adunare din Ziua Cincizecimii. Ucenicii nu trebuiau să privească aceasta ca un rezultat al eforturilor lor. Ei intrau în osteneala altor oameni. Începând de la căderea lui Adam, Hristos încredinţase sămânţa Cuvântului servilor Săi credincioşi, pentru a o semăna în inima oamenilor. Un slujitor nevăzut, chiar o forţă atotputernică, lucrase în tăcere, dar cu succes, pentru a produce recolta. Roua, ploaia şi lumina harului lui Dumnezeu se dăduseră pentru a împrospăta şi a hrăni sămânţa adevărului. Hristos era pe punctul de a uda sămânţa cu sângele Său. Ucenicii aveau privilegiul de a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu. Ei erau împreună-lucrători cu Hristos şi cu bărbaţii sfinţi de pe vremuri. Prin revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii, mii de oameni s-au convertit într-o singură zi. Aceasta a fost urmarea semănatului lui Hristos, recolta lucrării Lui. 20:39 În cuvintele spuse femeii la fântână se semănase sămânţa bună şi cât de repede se ajunsese la recoltă. Samaritenii au venit, L-au ascultat pe Isus şi au crezut în El. Adunându-se în jurul Lui la fântână, L-au asaltat cu întrebări şi au primit cu bucurie explicaţiile Sale cu privire la multe lucruri pe care nu le înţeleseseră. În timp ce ascultau, neclarităţile lor au început să dispară. Ei erau ca nişte oameni într-o mare întunecime, care urmăresc o rază de lumină până găsesc ziua. Dar nu erau mulţumiţi cu această convorbire scurtă. Ei doreau să audă mai mult şi împreună cu ei să-L asculte şi prietenii lor pe acest minunat Învăţător. L-au invitat în cetatea lor şi L-au rugat să rămână cu ei. Timp de două zile a rămas în Samaria şi mult mai mulţi au crezut în El. 20:40 Fariseii dispreţuiau simplitatea lui Isus. Ei nu voiau să ia seama la minunile Lui şi cereau un semn că El era Fiul lui Dumnezeu. Dar samaritenii n-au cerut nici un semn şi Isus n-a făcut altă minune între ei decât să descopere femeii samaritence la fântână tainele vieţii ei. Şi, cu toate acestea, mulţi L-au primit. În bucuria lor cea nouă, i-au spus femeii: 20:41 "Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii". 20:42 Samaritenii credeau că Mesia trebuia să vină nu numai ca Răscumpărător al iudeilor, ci al lumii întregi. Duhul Sfânt a prevestit prin Moise că Mesia trebuia să vină ca un profet trimis de Dumnezeu. Prin Iacov, se spusese că la El se vor aduna popoarele; iar prin Avraam, că în El vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Locuitorii din Samaria îşi întemeiau credinţa în Mesia pe aceste pasaje din Scriptură. Deoarece iudeii dăduseră o greşită interpretare profeţiilor de mai târziu, atribuind primei veniri a lui Hristos slava de la a doua Sa venire, samaritenii se simţiseră îndemnaţi să desconsidere celelalte Scripturi, făcând excepţie numai cu cele venite prin Moise. Dar, din moment ce Mântuitorul dăduse la o parte aceste interpretări greşite, mulţi dintre ei au primit atât profeţiile de mai târziu, cât şi cuvintele lui Hristos spuse cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu. 20:43 Isus începuse să dărâme zidul de despărţire dintre iudei şi neamuri şi să predice lumii mântuirea. Cu toate că era iudeu, a mers foarte bucuros între samariteni, fără a mai lua în seamă deprinderile fariseice ale neamului Său. În ciuda prejudecăţilor lor, El a primit ospitalitatea acestui popor dispreţuit. A dormit sub acoperişul lor, a mâncat cu ei la mesele lor - gustând din hrana pregătită şi servită de mâinile lor - a învăţat pe străzile lor şi i-a tratat cu cea mai mare amabilitate şi curtenie. 20:44 În Templul de la Ierusalim, un zid scund despărţea curtea din afară de părţile celelalte ale clădirii sacre. Pe zidul acesta erau inscripţii în diferite limbi, făcând cunoscut că numai iudeii aveau dreptul să treacă de acest hotar. Dacă cineva dintre neamuri ar fi îndrăznit să treacă de zidul acela, însemna că a desconsiderat templul şi avea să plătească această vină cu viaţa. Dar Isus, care rânduise templul şi slujbele lui, a atras neamurile către Sine prin legături de simpatie omenească, în timp ce harul Lui dumnezeiesc le aducea mântuirea pe care iudeii o lepădaseră. 20:45 Rămânerea lui Isus în Samaria trebuia să fie o binecuvântare pentru ucenici, care se găseau încă sub influenţa bigotismului iudaic. Ei gândeau că, din credincioşie faţă de naţiunea lor, li se cerea să cultive ură faţă de samariteni. Se mirau văzându-L pe Isus cum Se poartă. Cu toate acestea, n-au putut refuza să urmeze exemplul Lui şi, în cele două zile cât au rămas în Samaria, şi-au stăpânit prejudecăţile, din respect faţă de Isus; dar în inima lor nu erau mulţumiţi. Înţelegeau cu greu că, în locul dispreţului şi 20:46 urii, trebuie să cultive mila şi iubirea. Dar, după înălţarea Domnului, şi-au adus aminte de învăţăturile Lui şi le-au înţeles mai bine. După revărsarea Duhului Sfânt, ei şi-au adus iarăşi aminte de privirea Mântuitorului, de cuvintele Lui, de respectul şi de duioşia cu care Se purta faţă de străinii aceştia dispreţuiţi. Mai târziu, când a mers în Samaria, Petru a arătat acelaşi spirit în lucrarea sa. Ioan, când a fost chemat la Efes şi la Smirna, şi-a adus aminte de cele întâmplate la Sihem şi inima lui s-a umplut de recunoştinţă pentru Învăţătorul dumnezeiesc, care, prevăzând dificultăţile pe care ei trebuiau să le întâmpine, le-a dat ajutor prin pilda Sa. 20:47 Mântuitorul împlineşte acum aceeaşi lucrare ca atunci când a oferit apa vieţii femeii din Samaria. Aceia care se numesc urmaşi ai Lui pot dispreţui şi alunga pe cei dispreţuiţi de oameni; dar nici împrejurările naşterii sau naţionalitatea, nici modul de viaţă nu pot îndepărta iubirea Lui de la fiii oamenilor. Oricărui suflet, oricât de păcătos ar fi, Isus îi zice: "Dacă ai fi cerut de la Mine, ţi-aş fi dat apă vie". 20:48 Chemarea Evangheliei nu trebuie să fie restrânsă şi prezentată numai câtorva aleşi, despre care noi credem că ne-ar face onoare dacă ar primi-o. Solia trebuie să fie adresată tuturor. Oriunde se găsesc inimi deschise pentru a primi adevărul, Hristos este gata să le dea învăţătură. El le descoperă pe Tatăl şi închinarea plăcută Aceluia care citeşte inima. Pentru unii ca aceştia, nu vorbeşte în pilde. Atât lor, cât şi femeii la fântână, El le zice: "Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela". 20:49 Când S-a aşezat să Se odihnească la fântâna lui Iacov, Isus venea din Iudea, unde lucrarea Lui adusese puţine roade. El fusese lepădat de preoţi şi de rabini şi înşişi oamenii care pretindeau că sunt ucenicii Săi nu ajunseseră să înţeleagă caracterul Său dumnezeiesc. Era obosit şi flămând; cu toate acestea, nu a neglijat ocazia de a vorbi unei singure femei, deşi era străină, fără legături cu Israel, şi ducea o viaţă de păcat făţiş. 20:50 Mântuitorul nu a aşteptat să se adune lume multă. Adesea, începea să dea învăţătură fiind de faţă numai câţiva, dar, unul câte unul, trecătorii se opreau să asculte, până când o mulţime de oameni ascultau cu uimire şi temere cuvintele lui Dumnezeu vorbite de Învăţătorul trimis de sus. Cel care lucrează pentru Hristos nu trebuie să se lase dus de ideea că n-ar putea vorbi cu aceeaşi râvnă la câţiva ascultători, ca şi la o mare adunare. S-ar putea întâmpla să fie un singur ascultător al soliei; dar cine poate spune cât de mare va fi influenţa acestuia? Pare un lucru mic chiar şi pentru ucenici ca Mântuitorul să-Şi petreacă 20:51 vremea cu o femeie din Samaria. Dar El a discutat mai serios şi mai elocvent cu ea decât cu împăraţii, sfetnicii sau marii preoţi. Învăţăturile pe care i le-a spus acelei femei au fost repetate până în cele mai îndepărtate părţi ale pământului. 20:52 Îndată ce L-a găsit pe Mântuitorul, samariteanca a adus şi pe alţii la El . Ea s-a dovedit un misionar mai harnic chiar decât ucenicii. Ei n-au văzut nimic în Samaria care să arate că era un câmp promiţător. Gândurile lor erau aţintite asupra unei lucrări mari, care trebuia să se facă în viitor. Nu vedeau că în jurul lor chiar era o recoltă care trebuia adunată. Dar, prin femeia pe care o dispreţuiau, o întreagă cetate a fost adusă la Mântuitorul. Ea a dus îndată lumina la compatrioţii săi. 20:53 Femeia aceasta reprezintă lucrarea unei credinţe practice în Hristos. Fiecare ucenic adevărat este născut în Împărăţia lui Dumnezeu ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viaţă. Primitorul devine un dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toţi şi făcându-i pe cei gata să piară doritori să bea din apa vieţii. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: