17:32 Când preoţii şi slujbaşii templului au privit această mare lucrare, ce revelaţie au fost pentru ei cuvintele care le-au izbit auzul! Oamenii povesteau ce dureri suferiseră mai înainte, disperarea în care erau, povesteau despre zilele lor de chin şi nopţile lipsite de somn. Când părea că ultima licărire de nădejde pierise, le-a venit şi lor vindecarea prin Isus Hristos. "Povara fusese prea grea, zicea unul; dar am găsit pe Cineva care m-a ajutat. El este Hristosul lui Dumnezeu şi eu îmi voi consacra viaţa ca să-L slujesc pe El." Părinţii le spuneau copiilor: "El v-a salvat viaţa; acum înălţaţi vocea şi lăudaţi-L". Glasurile copiilor şi ale tinerilor, ale taţilor şi ale mamelor, ale prietenilor şi ale tuturor celor ce fuseseră de faţă s-au unit în mulţumire şi laudă. Inima le era plină de speranţă şi de bucurie. Pacea a venit în sufletul lor. Erau vindecaţi la corp şi la suflet şi se reîntorceau acasă vestind pretutindeni iubirea cea mare a lui Isus.