17:18 Larma s-a stins. Strigătele negustorilor şi ale târguielilor au încetat. Tăcerea a devenit dureroasă. Adunarea este stăpânită de un sentiment de groază. Li se pare că se află în faţa judecăţii lui Dumnezeu, ca să dea seamă de faptele lor. Privesc la Hristos şi văd cum dumnezeirea străbate prin veşmântul naturii umane. Maiestatea cerului stă aşa cum va sta Judecătorul în zilele din urmă - fără nimbul de slavă de care va fi înconjurat atunci, dar cu aceeaşi putere de a citi în inimă. Ochii Lui aleargă pe deasupra mulţimii, cercetând pe fiecare în parte. Statura Lui se înalţă cu o demnitate stăpânitoare asupra lor, în timp ce o lumină dumnezeiască Îi luminează faţa. El vorbeşte şi glasul Lui lămurit şi răsunător - acelaşi care pe Muntele Sinai a proclamat Legea pe care preoţii şi mai marii o călcau - se aude lovind arcadele templului: "Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie".