Printable ModeHristos Lumina Lumii, 17
|
17:1 Cap. 16 - În templul Său 17:2 "DUPĂ ACEEA, S-A COBORÂT LA CAPERNAUM împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile. Paştele iudeilor erau aproape, şi Isus S-a suit la Ierusalim." 17:3 În timpul acestei călătorii, Isus S-a alăturat uneia dintre marile cete care mergeau spre capitală. El nu făcuse încă publică misiunea Sa şi S-a amestecat printre oameni fără a fi observat. La aceste ocazii, venirea lui Mesia, căruia lucrarea lui Ioan Botezătorul îi dăduse atâta însemnătate, era adesea subiect de discuţie. Se vorbea despre nădejdea măreţiei naţionale cu un entuziasm înflăcărat. Isus ştia că această nădejde avea să fie dezamăgită, deoarece era întemeiată pe o interpretare greşită a Scripturilor. Cu toată seriozitatea, El lămurea profeţiile şi căuta să-i facă pe oameni să cerceteze mai de aproape Cuvântul lui Dumnezeu. 17:4 Mai marii iudeilor îi învăţaseră pe oameni că la Ierusalim aveau să fie învăţaţi să se închine lui Dumnezeu. Aici se adunau în timpul săptămânii Paştelor un mare număr de oameni, venind din toate părţile Palestinei şi chiar din ţări depărtate. Curţile templului erau pline de o mulţime amestecată. Mulţi nu puteau aduce cu ei jertfele care aveau să fie 17:5 prezentate ca simbol al Marelui Sacrificiu. Pentru a veni în ajutorul acestora, animalele se vindeau şi se cumpărau în curtea din afara templului. Aici se adunau toate clasele de oameni, ca să-şi cumpere jertfele. Aici se schimbau toţi banii străini în bani ai templului. 17:6 Fiecare iudeu trebuia să plătească în fiecare an o jumătate de siclu "pentru răscumpărarea sufletului", şi banii astfel adunaţi erau folosiţi pentru întreţinerea templului (Ex. 30,12-16). Pe lângă aceasta, se aduceau sume mari de daruri de bunăvoie, pentru a fi depuse în tezaurul templului. Se cerea ca toţi banii străini să fie schimbaţi în siclul templului, care era primit pentru slujba de la sanctuar. Schimbarea banilor dădea loc la fraude şi înşelăciune şi se transformase într-un comerţ dezgustător, care era un izvor de câştig pentru preoţi. 17:7 Vânzătorii cereau preţuri grozav de mari pentru animalele vândute şi-şi împărţeau câştigurile cu preoţii şi conducătorii, care astfel se îmbogăţeau pe seama credincioşilor. Închinătorii fuseseră învăţaţi să creadă că, dacă nu oferă jertfe, binecuvântarea lui Dumnezeu nu va veni asupra copiilor şi ţarinilor lor. În felul acesta, se putea obţine un preţ mai mare pentru animale, deoarece, după ce parcurseseră atâta drum, oamenii nu s-ar fi întors acasă fără să fi îndeplinit faptele pioase pentru care veniseră. 17:8 Foarte multe jertfe se aduceau la Paşte şi vânzările la templu erau foarte mari. Mişcarea şi zgomotul dădeau, din cauza aceasta, impresia că acolo ar fi mai mult un târg de vite decât un templu sfânt al lui Dumnezeu. Se auzeau târguieli în gura mare, mugete de vite, behăit de oi, gungurit de porumbei, amestecate cu zornăitul banilor şi cu certuri mânioase. Atât de mare era confuzia, încât închinătorii erau tulburaţi şi cuvintele înălţate către Cel Preaînalt se înecau în tumultul care stăpânea templul. Iudeii erau foarte mândri de evlavia lor. Se bucurau de templul lor şi priveau ca hulă orice cuvânt care s-ar fi spus în defavoarea lui; ei erau foarte riguroşi în îndeplinirea ceremoniilor de acolo, dar iubirea de bani biruise scrupulele lor. Nici nu le trecea prin minte cât de mult se rătăciseră de la scopul pe care-l urmărise Dumnezeu prin instituirea serviciului divin la început. 17:9 Când Domnul Se coborâse pe Muntele Sinai, locul a fost sfinţit prin prezenţa Lui. Moise primise ordin să pună anumite îngrădiri împrejurul muntelui şi să-l sfinţească, şi cuvântul Domnului a fost auzit 17:10 avertizând: "Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea. Nici o mână să nu se atingă de el, ci pe oricine se va atinge să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi; dobitoc sau om, nu va trăi" (Ex. 19,12.13). În felul acesta, s-a dat învăţătura că orice loc unde Se descoperă Dumnezeu cu prezenţa Lui este un loc sfânt. Şi împrejurimile templului lui Dumnezeu trebuiau socotite ca fiind sfinte. Dar, în goana după câştig, toate acestea se pierduseră din vedere. 17:11 Preoţii şi conducătorii poporului erau chemaţi ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu faţă de neamul lor; ei ar fi trebuit să corecteze abuzurile din curtea templului. 17:12 Ar fi trebuit să le dea oamenilor o pildă de cinste şi de milă. În loc să caute câştigul lor, ar fi trebuit să cerceteze situaţia şi nevoile credincioşilor şi să fie gata să-i ajute pe aceia care nu erau în stare să cumpere jertfele cerute. Dar ei n-au făcut lucrul acesta. Avariţia le împietrise inima. 17:13 La sărbătoarea aceasta veneau oameni suferinzi, săraci şi nenorociţi. Erau acolo orbi, schilozi şi surzi. Unii erau aduşi pe paturile lor. Mulţi dintre ei erau prea săraci ca să poată cumpăra măcar cel mai umil dar pentru Domnul, prea săraci ca să poată cumpăra măcar hrana cu care să-şi astâmpere foamea. Oamenii aceştia erau foarte întristaţi din cauza cerinţelor preoţimii. Preoţii se făleau cu evlavia lor; ei pretindeau că sunt păzitorii poporului, dar nu aveau nici milă, nici iubire. În zadar cereau săracii şi bolnavii muribunzi să li se dea un ajutor cât de mic. Suferinţele lor nu trezeau milă în inima preoţilor. 17:14 Când a intrat în templu, Isus a văzut tot ce se petrecea acolo. A văzut tranzacţiile necinstite. A văzut durerea săracilor, care credeau că fără jertfire de sânge nu puteau obţine iertare de păcate. El a văzut curtea din afară a templului transformată într-un loc de negustorie nesfântă. Cuprinsul locului sfânt ajunsese un imens târg. 17:15 Hristos a văzut că trebuie să se facă ceva. I se cerea poporului să îndeplinească numeroase ceremonii, dar nu i se dădea învăţătură ca să înţeleagă însemnătatea lor. Oamenii aduceau jertfe fără să priceapă că ele erau numai un simbol al Jertfei desăvârşite. Iar lângă ei, necunoscut şi neonorat, Se afla Acela care era simbolizat de întregul lor ritual. El dăduse îndrumări cu privire la jertfe. Înţelegea valoarea lor simbolică şi acum vedea că sunt rău îndeplinite şi greşit înţelese. Închinarea spirituală aproape dispăruse. Nu exista nici o legătură între preoţi şi conducători şi Dumnezeul lor. Lucrarea lui Hristos trebuia să aducă o închinare cu totul deosebită. 17:16 Cu privire cercetătoare, Hristos a cuprins scena din faţa Lui, în timp ce stătea pe treptele curţii templului. Cu ochiul Lui profetic priveşte în viitor şi vede nu numai peste ani, ci peste secole. El vede cum preoţii şi conducătorii urmau să-i îndepărteze pe nevoiaşi de la dreptul lor şi să împiedice predicarea Evangheliei la cei săraci. Vede cum iubirea lui Dumnezeu urmează să fie ascunsă de la păcătoşi, iar oamenii să facă negoţ cu harul Lui. În timp ce priveşte aceste scene, indignarea, autoritatea şi puterea se zugrăvesc pe chipul Lui. Atenţia oamenilor este atrasă către El. Ochii celor angajaţi în negustoria lor nesfântă 17:17 sunt pironiţi asupra feţei Lui. Ei nu pot să-şi desprindă privirea de la El. Simt că Omul acesta le citeşte ascunzişurile inimii şi le descoperă toate gândurile. Unii încearcă să-şi ascundă faţa, ca şi cum faptele lor rele le-ar fi fost scrise pe frunte, şi să scape de ochii aceia cercetători. 17:18 Larma s-a stins. Strigătele negustorilor şi ale târguielilor au încetat. Tăcerea a devenit dureroasă. Adunarea este stăpânită de un sentiment de groază. Li se pare că se află în faţa judecăţii lui Dumnezeu, ca să dea seamă de faptele lor. Privesc la Hristos şi văd cum dumnezeirea străbate prin veşmântul naturii umane. Maiestatea cerului stă aşa cum va sta Judecătorul în zilele din urmă - fără nimbul de slavă de care va fi înconjurat atunci, dar cu aceeaşi putere de a citi în inimă. Ochii Lui aleargă pe deasupra mulţimii, cercetând pe fiecare în parte. Statura Lui se înalţă cu o demnitate stăpânitoare asupra lor, în timp ce o lumină dumnezeiască Îi luminează faţa. El vorbeşte şi glasul Lui lămurit şi răsunător - acelaşi care pe Muntele Sinai a proclamat Legea pe care preoţii şi mai marii o călcau - se aude lovind arcadele templului: "Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie". 17:19 Coborând încet pe scări şi ridicând biciul, intră în locul acela şi le porunci celor ce stăteau acolo pentru negustorie să plece din templu. Cu un zel şi cu o severitate pe care nu le manifestase niciodată mai înainte, El răsturnă mesele schimbătorilor. Banii se vărsară, sunând ascuţit pe marmura pavajului. Nici unul nu îndrăzni să pună la îndoială autoritatea Lui. Nici unul nu îndrăznea să se plece pentru a-şi aduna banii câştigaţi prin înşelăciune. Isus nu a lovit cu biciul, dar, în mâna Lui, biciul acela simplu părea îngrozitor, ca o sabie de foc. Slujitorii templului, preoţii speculanţi, samsarii şi negustorii de vite, împreună cu oile şi boii lor, au fugit din locul acela cu unica dorinţă de a scăpa de prezenţa Lui acuzatoare. 17:20 Un sentiment de panică a străbătut prin mulţimea care s-a simţit umbrită de dumnezeirea Lui. Strigăte de groază ieşeau de pe sute de buze palide. Până şi ucenicii tremurau. Ei erau uluiţi de cuvintele şi purtarea lui Isus, aşa de neobişnuite la El. Îşi aminteau că stă scris despre El: "Râvna casei Tale Mă mănâncă" (Ps. 69,9). Foarte repede templul Domnului a fost golit de gloata zgomotoasă şi de mărfurile ei. Curţile au fost curăţate de negoţul acela josnic şi, în locul scenelor de mai înainte, s-a aşternut o linişte adâncă şi solemnă. 17:21 Prezenţa Domnului, care sfinţise pe vremuri muntele, a sfinţit acum templul ridicat în cinstea Sa. 17:22 Prin curăţirea templului, Isus Şi-a anunţat misiunea Sa mesianică şi Şi-a început lucrarea. Templul acela, înălţat pentru ca Domnul să sălăşluiască în el prin prezenţa Lui, avea ca scop să fie o învăţătură vie pentru Israel şi pentru lume. Scopul lui Dumnezeu din veacurile veşnice a fost ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul luminos şi sfânt până la om, să fie un templu în care Creatorul să locuiască. Din cauza păcatului, omul a încetat să mai fie un templu pentru Dumnezeu. Fiind întunecată şi pervertită de rele, inima omului n-a mai dat la iveală slava Celui Sfânt. Dar planul cerului a fost realizat prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte în corp omenesc şi, prin harul salvator, inima omului devine din nou templul Său. Dumnezeu voia ca Templul din Ierusalim să fie o mărturie continuă despre destinul înalt pus în faţa fiecărei fiinţe. Dai iudeii n-au înţeles însemnătatea clădirii la care priveau cu atâta mândrie. Ei nu s-au consacrat pentru a fi temple sfinte ale Spiritului lui Dumnezeu. Curţile Templului din Ierusalim, pline de zgomot şi negustorie nesfântă, reprezentau prea bine templul inimii, întinat de prezenţa patimilor senzuale şi de gânduri nesfinte. Prin curăţirea templului de cumpărătorii şi vânzătorii lumii, Isus a făcut cunoscută misiunea Lui de a curăţa inima de mânjirea păcatului - de dorinţele pământeşti, de plăcerile egoiste şi de obiceiurile rele, care strică sufletul. "Deodată va intra în templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţa pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul" (Mal. 3,1-3). 17:23 "Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi" (1 Cor. 3,16.17). Nici un om nu poate scoate singur relele care au pus stăpânire pe inima lui. Numai Hristos poate curăţi templul sufletului. Dar El nu va forţa intrarea. În inimă, El nu vine ca în templul de pe vremuri, ci zice: "Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (Apoc. 3,20). El va veni nu numai pentru o zi, deoarece spune: "Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor... şi ei 17:24 vor fi poporul Meu". "Va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor" (2 Cor. 6,16; Mica 7,19). Prezenţa Lui va curăţi şi va sfinţi sufletul, aşa încât să poată fi "un templu sfânt în Domnul" şi "un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul" (Efes. 2,21.22). 17:25 Stăpâniţi de groază, preoţii şi conducătorii au fugit din curtea templului şi din faţa privirii cercetătoare care le citea inimile. În fuga lor, au întâlnit pe alţii care mergeau spre templu şi au stăruit ca ei să se întoarcă, povestindu-le ce au văzut şi auzit. Hristos privea la oamenii aceştia fugari cu multă milă pentru teama şi neştiinţa lor în ceea ce priveşte adevărata închinare. În scena aceasta, El a văzut simbolizată împrăştierea întregii naţiuni iudaice din cauza nelegiuirii şi nepocăinţei ei. 17:26 Şi pentru ce au fugit preoţii din templu? De ce nu au stat să se apere? Cel care le poruncise să plece era fiul unui tâmplar, un galilean sărac, fără titluri şi fără putere pământească. De ce nu I s-au împotrivit? Pentru ce şi-au părăsit câştigul adunat cu atâta nelegiuire şi au fugit la porunca Unuia a cărui înfăţişare era atât de umilă? 17:27 Hristos a vorbit cu autoritatea unui împărat, iar în înfăţişarea şi în tonul glasului Său era ceva căruia n-aveau putere să i se împotrivească. Când s-a auzit porunca, şi-au dat seama, ca niciodată mai înainte, că sunt cu adevărat făţarnici şi hoţi. Când dumnezeirea a strălucit prin corpul omenesc, nu au văzut numai indignarea pe faţa lui Hristos, ci şi-au dat seama de importanţa cuvintelor Lui. Ei se simţeau ca în faţa tronului veşnicului Judecător, cu sentinţa hotărâtă atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea viitoare. Câtva timp au fost convinşi că Hristos era un profet; şi mulţi au crezut că El este Mesia. Duhul Sfânt a făcut să lumineze în mintea lor cuvintele profeţilor cu privire la Hristos. Se vor supune ei acestor convingeri? 17:28 Să se pocăiască, nu voiau. Ştiau că fusese deşteptată mila lui Hristos pentru cei săraci. Ştiau foarte bine că erau vinovaţi de înşelăciune în purtarea lor faţă de oameni. Ei Îl urau acum pe Hristos, pentru că El le citise gândul. Mustrarea în faţa mulţimii fusese umilitoare pentru îngâmfarea lor şi îi făcea să fie geloşi pentru influenţa Lui crescândă între oameni. Ei s-au hotărât să-L provoace să spună cu ce putere i-a dat afară şi cine I-a dat această putere. 17:29 Încet şi gânditori, dar cu inima plină de ură, ei s-au întors la templu. Dar ce schimbare se făcuse acolo în lipsa lor! 17:30 Când ei fugiseră, săracii rămăseseră pe loc, iar acum priveau la Isus, al cărui chip exprima iubire şi milă. Cu lacrimi în ochi, El le-a spus celor din jurul Său: "Nu vă temeţi, Eu vă voi mântui, iar voi Mă veţi slăvi. Pentru aceasta am venit în lume". 17:31 Oamenii se îngrămădeau în faţa lui Isus şi-L rugau stăruitor, în cuvinte pline de durere: "Doamne, binecuvântează-mă". Urechea Lui auzea orice strigăt. Cu o milă mai mare decât a unei mame duioase, El Se apleca asupra copilaşilor suferinzi. Toţi erau luaţi în seamă. Toţi cei de faţă au fost vindecaţi de bolile lor. Muţilor li s-au deschis buzele şi ei au început să-L laude pe Domnul; orbilor li s-a dat vederea şi ei au privit pe Vindecătorul lor. Inima tuturor suferinzilor a fost umplută de bucurie. 17:32 Când preoţii şi slujbaşii templului au privit această mare lucrare, ce revelaţie au fost pentru ei cuvintele care le-au izbit auzul! Oamenii povesteau ce dureri suferiseră mai înainte, disperarea în care erau, povesteau despre zilele lor de chin şi nopţile lipsite de somn. Când părea că ultima licărire de nădejde pierise, le-a venit şi lor vindecarea prin Isus Hristos. "Povara fusese prea grea, zicea unul; dar am găsit pe Cineva care m-a ajutat. El este Hristosul lui Dumnezeu şi eu îmi voi consacra viaţa ca să-L slujesc pe El." Părinţii le spuneau copiilor: "El v-a salvat viaţa; acum înălţaţi vocea şi lăudaţi-L". Glasurile copiilor şi ale tinerilor, ale taţilor şi ale mamelor, ale prietenilor şi ale tuturor celor ce fuseseră de faţă s-au unit în mulţumire şi laudă. Inima le era plină de speranţă şi de bucurie. Pacea a venit în sufletul lor. Erau vindecaţi la corp şi la suflet şi se reîntorceau acasă vestind pretutindeni iubirea cea mare a lui Isus. 17:33 La răstignirea lui Hristos, cei care fuseseră vindecaţi în felul acesta nu s-au unit cu gloata turbată, când striga: "Răstigneşte-L, răstigneşte-L!" Îl iubeau pe Isus, pentru că simţiseră iubirea Lui cea mare şi puterea Lui era minunată. Ei ştiau că El este Mântuitorul lor, deoarece le dăduse sănătate la trup şi la suflet. Aceştia au ascultat predica apostolilor şi Cuvântul lui Dumnezeu, care le-a pătruns în inimă, le-a dat pricepere. Ei s-au făcut purtători ai harului lui Dumnezeu şi unelte ale mântuirii Sale. 17:34 Mulţimea, care fugise din curtea templului, după câtva timp a venit încet înapoi. În parte, oamenii îşi reveniseră din panica ce pusese stăpânire pe ei, dar faţa lor exprima nehotărâre şi timiditate. Ei au privit cu uimire la lucrările lui Isus şi erau convinşi că se împlinesc cu El profeţiile cu privire la Mesia. Păcatul profanării templului le revenea în mare parte preoţilor. 17:35 Numai ei erau vinovaţi pentru că se făcuse din curtea templului un loc de negustorie. Poporul aproape că nu era vinovat. Oamenii erau impresionaţi de autoritatea divină a lui Hristos, dar influenţa preoţilor şi a conducătorilor îi stăpânea. Ei au privit misiunea Lui ca pe ceva nou şi au pus la îndoială dreptul Lui de a Se amesteca în cele rânduite de autorităţile templului. Se simţeau chiar ofensaţi că se oprise vânzarea şi astfel au desconsiderat convingerile aduse de Duhul Sfânt. 17:36 Mai mult decât toţi ceilalţi, preoţii şi conducătorii ar fi trebuit să vadă în Isus pe Unsul Domnului, deoarece în mâinile lor erau cărţile sfinte, care descriau misiunea Lui, şi ei ştiau că la curăţirea templului s-a manifestat o putere mai mult decât omenească. Oricât de mult L-ar fi urât pe Isus, nu puteau să scape de ideea că El era un profet trimis de Dumnezeu ca să restatornicească sfinţenia templului. Cu respectul pe care-l aducea teama aceasta, au mers la El şi L-au întrebat: "Prin ce minune ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?" 17:37 Isus le arătase semnul. Prin faptul că a potopit cu lumină inima lor şi a făcut în faţa lor lucrările pe care trebuia să le facă Mesia, le dăduse dovada convingătoare despre caracterul Lui. De data aceasta, când I-au cerut un semn, El le-a răspuns printr-o parabolă, arătând că El a citit răutatea lor şi a văzut până unde are să-i ducă. "Stricaţi templul acesta", le-a zis Isus, "şi în trei zile îl voi ridica." 17:38 Aceste cuvinte însemnau două lucruri. El vorbea nu numai de nimicirea templului şi a serviciului religios iudaic, ci şi de moartea Sa, nimicirea templului corpului Său. Lucrul acesta îl complotau iudeii chiar de pe atunci. Când s-au întors la templu, preoţii şi conducătorii erau hotărâţi să-L omoare pe Isus şi să scape astfel de Acela care-i tulbura. Cu toate acestea, când El le-a spus ce au ei de gând, nu L-au înţeles. Cuvintele Lui le-au aplicat numai la Templul din Ierusalim şi, plini de indignare, au strigat: "Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?" Acum au considerat că Isus le dăduse dovada că nu trebuiau să creadă în El şi s-au hotărât şi mai mult să-L lepede. 17:39 Hristos nu căutase ca vorbele Lui să fie înţelese atunci de iudeii necredincioşi şi nici chiar de ucenici. El ştia că ele vor fi rău interpretate de vrăjmaşi şi că vor fi întoarse împotriva lui. La judecată, cuvintele acestea urmau să fie aduse ca o acuzaţie, iar pe Golgota urmau să I se azvârle în faţă ca o insultă. Dar, dacă le-ar fi explicat acum, ar fi însemnat să le vorbească ucenicilor despre suferinţele Sale şi să aducă 17:40 asupra lor o întristare pe care acum n-o puteau suporta. O explicare a lor ar fi arătat înainte de vreme iudeilor urmările prejudecăţii şi necredinţei lor. Din clipa aceea, ei au pornit pe o cale pe care urmau să meargă neîncetat, până când Îl vor duce ca pe un miel la junghiere. 17:41 Cuvintele acestea ale lui Hristos au fost rostite pentru binele acelora care aveau să creadă în El. El ştia că ele urmau să fie repetate. Rostite la Paşte, urmau să fie auzite de mii de oameni şi să fie duse în toate părţile pământului. După învierea Lui din morţi, însemnătatea lor urma să fie cunoscută. Pentru mulţi, ele urmau să fie o dovadă hotărâtoare a dumnezeirii Lui. 17:42 Din cauza nepriceperii lor spirituale, de multe ori nici ucenicii lui Isus nu înţelegeau învăţăturile Lui. Dar multe învăţături de felul acesta erau lămurite de evenimentele care aveau să se petreacă mai târziu. Când n-a mai fost cu ei, cuvintele Lui au fost îmbărbătare pentru inima lor. 17:43 În ce priveşte legătura cu Templul din Ierusalim, cuvintele Mântuitorului: "Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica" aveau o însemnătate mai adâncă decât puteau să înţeleagă ascultătorii. Hristos era temelia şi viaţa templului. Serviciile care se săvârşeau acolo simbolizau jertfa Fiului lui Dumnezeu. Preoţia era rânduită să reprezinte caracterul de mijlocire al lucrării lui Hristos. Întregul plan al slujbei, al jertfelor, era o umbră a morţii Mântuitorului pentru răscumpărarea lumii. Din momentul în care marele eveniment spre care arătau de atâtea veacuri aceste sacrificii urma să fie îndeplinit, ele nu mai aveau nici o valoare. 17:44 Întrucât întregul ritual era numai un simbol al lui Hristos, nu avea nici o valoare fără El. Atunci când au pecetluit lepădarea lui Hristos, dându-L la moarte, iudeii au lepădat tot ce dădea însemnătate templului şi slujbelor lui. Sfinţenia lui se depărtase. Era sortit distrugerii. Din ziua aceea, darurile pentru jertfe şi slujbele din templu în legătură cu jertfele nu mai aveau nici un rost. Ca şi sacrificiul lui Cain, ele nu mai exprimau credinţa în Mântuitorul. Dându-L pe Hristos la moarte, iudeii distrugeau de fapt templul lor. La răstignirea lui Hristos, perdeaua dinăuntrul templului a fost sfâşiată de sus până jos, dând dovadă că marele sacrificiu final fusese adus şi că sistemul jertfelor se terminase pentru totdeauna. 17:45 "În trei zile îl voi ridica." La moartea Mântuitorului, puterile întunericului păreau că au câştigat biruinţa şi se bucurau de triumful lor. Dar, din mormântul deschis al lui Iosif, a apărut Isus ca biruitor. "A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii după ce a ieşit biruitor asupra lor" (Col. 2,15). În virtutea morţii şi învierii Lui, 17:46 El S-a făcut slujitor al "adevăratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul" (Evrei 8,2). Tabernacolul iudeilor a fost înălţat de oameni, oamenii au clădit templul iudeilor; dar Sanctuarul de sus, care era modelul celui pământesc, n-a fost ridicat de un arhitect omenesc. "Iată un Om, al cărui nume este Odrasla... Va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie" (Zah. 6,12.13). 17:47 Serviciul jertfelor care arătau spre Hristos a trecut; dar ochii oamenilor au fost îndreptaţi către adevărata jertfă pentru păcatele lumii. Preoţia pământească a încetat; dar noi privim la Isus, slujitorul noului legământ, şi la "sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel". "Drumul în Locul preasfânt, nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini... şi a intrat o dată pentru totdeauna în Locul prea sfânt... cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică" (Evrei 12,24; 9,8-12). 17:48 "De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei" (Evrei 7,25). Cu toate că lucrarea de mijlocire avea să fie mutată din templul pământesc în cel ceresc, cu toate că sanctuarul şi Marele nostru Preot urmau să nu mai fie vizibile pentru ochiul omenesc, ucenicii nu aveau să sufere prin aceasta nici o pierdere. Din cauza lipsei Mântuitorului, ei nu urmau să simtă vreo întrerupere a legăturilor şi nici slăbirea puterilor. În timp ce Isus slujeşte în Sanctuarul de sus, El este, prin Duhul lui cel Sfânt, şi slujitor în biserica de pe pământ. Pentru ochiul fizic, El este departe, dar de fapt se împlineşte făgăduinţa pe care El a dat-o la înălţare: "Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Mat. 28,20). În timp ce slujitorii Lui mai mici primesc putere de la El, prezenţa Lui întăritoare este totdeauna cu biserica Lui. 17:49 "Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie" (Evrei 4,14-16). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: