15:20 Pe vremuri, când un împărat călătorea printr-o parte mai puţin umblată din împărăţia lui, o ceată de oameni mergea înaintea trăsurii, ca să niveleze ridicăturile şi să astupe gropile, pentru ca împăratul să poată călători în siguranţă şi fără nici o piedică. Acest obicei este folosit de profet pentru a ilustra lucrarea Evangheliei. "Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate." Când Duhul lui Dumnezeu, cu minunata Lui putere de redeşteptare, atinge sufletul, El face ca mândria omenească să se plece. Plăcerea, poziţia şi puterea omenească sunt socotite ca fiind fără valoare. "Izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu", sunt răsturnate şi orice gând este făcut "rob ascultării de Hristos" (2 Cor. 10,5). Atunci umilinţa şi iubirea gata de sacrificiu, care sunt aşa de puţin apreciate de oameni, sunt puse mai presus de toate celelalte lucrări. Aceasta este lucrarea Evangheliei, din care face parte şi solia lui Ioan.