Printable ModeHristos Lumina Lumii, 15
|
15:1 Cap. 14 - "Noi am găsit pe Mesia" 15:2 IOAN BOTEZĂTORUL PREDICA ŞI BOTEZA la Betabara, dincolo de Iordan. Nu departe de locul acesta, Dumnezeu oprise pe vremuri apele râului până a trecut Israel. Tot în apropiere fusese dărâmată cetatea Ierihon de oştile cereşti. Amintirea acestor evenimente era acum împrospătată şi făcea ca solia lui Ioan Botezătorul să prezinte un interes deosebit. Oare Acela, care în timpurile de demult făcuse atâtea minuni, nu Îşi va arăta din nou puterea pentru eliberarea lui Israel? Astfel de gânduri frământau inima oamenilor care zilnic se îngrămădeau pe malurile Iordanului. 15:3 Predicarea lui Ioan ajunsese să pună stăpânire cu atâta putere asupra naţiunii, încât a atras atenţia autorităţilor religioase. Primejdia revoltei făcea ca romanii să vadă cu ochi bănuitori orice adunare mai mare şi, de aceea, orice lucru care ar fi prevestit vreo răscoală a poporului deştepta temerile conducătorilor iudei. Ioan nu recunoscuse autoritatea Sinedriului şi nu ceruse autorizaţia acestuia pentru lucrarea pe care o făcea. 15:4 El îi mustrase pe toţi la fel, pe conducători şi pe conduşi, pe farisei şi pe saduchei. Cu toate acestea, lumea îl urma plină de entuziasm. Interesul pentru lucrarea lui părea a creşte fără încetare. Cu toate că nu avusese nici o legătură cu el, Sinedriul socotea că Ioan, fiind un învăţător public, se găsea sub jurisdicţia sa. 15:5 Acest consiliu era format din membri aleşi din preoţime şi dintre conducătorii şi învăţătorii neamului. De obicei, preşedintele era marele preot. Toţi membrii trebuiau să fie înaintaţi în vârstă, deşi nu prea bătrâni, oameni învăţaţi, cunoscători nu numai în ale credinţei şi istoriei iudeilor, ci şi în ale ştiinţei în general. Trebuiau să fie fără cusur fizic, să fie căsătoriţi şi să aibă copii, ceea ce-i făcea mai potriviţi pentru a-i înţelege şi a-i ajuta pe ceilalţi. Locul lor de întâlnire era într-o sală din incinta Templului din Ierusalim. În zilele de independenţă ale iudeilor, Sinedriul era instanţa supremă a neamului, având autoritate pământească şi ecleziastică. Deşi acum era supus guvernatorilor romani, încă mai exercita o influenţă puternică atât în cele civile, cât şi în cele religioase. 15:6 Sinedriul nu mai putea să întârzie cercetarea lucrării lui Ioan. Unii încă îşi mai aminteau descoperirea dată lui Zaharia în templu şi profeţia tatălui, care arătase pe copilul lui ca înainte-vestitor al lui Mesia. În urma tulburărilor şi schimbărilor din cei treizeci de ani trecuţi, lucrurile acestea se pierduseră în mare parte din vedere. Acum ele veneau din nou în minte, prin mişcarea adusă de lucrarea lui Ioan. 15:7 De multă vreme nu mai fusese un profet în Israel; de multă vreme nu se mai văzuse o reformă ca aceea care se producea acum. Chemarea la mărturisire de păcate părea ceva nou şi uimitor. Mulţi con-ducători n-ar fi vrut să meargă să asculte chemările şi mustrările lui Ioan, ca nu cumva să fie siliţi să dezvăluie tainele vieţii lor. Cu toate acestea, predica lui era o proclamare deschisă a lui Mesia. Se ştia bine că cele şaptezeci de săptămâni din profeţia lui Daniel, în care se cuprindea şi venirea lui Mesia, aproape se sfârşiseră şi toţi aşteptau cu nerăbdare să aibă parte de timpul acela mult dorit de glorie naţională. Atât de mare era entuziasmul poporului, încât Sinedriul urma să fie obligat în curând să aprobe sau să respingă lucrarea lui Ioan. Puterea lui asupra poporului începuse să scadă. Menţinerea poziţiei lui devenea o problemă serioasă. Sperând să găsească o soluţie, Sinedriul a trimis la Iordan o delegaţie de preoţi şi de leviţi, ca să discute cu noul învăţător. 15:8 O mulţime de oameni erau adunaţi şi ascultau cuvintele lui când au sosit trimişii. Cu un aer de stăpânitori, anume plănuit ca să-i impresioneze pe oameni 15:9 şi să-l facă pe profet să ţină seama de ei, rabinii îngâmfaţi se apropiau. Plină de respect şi chiar de teamă, mulţimea le-a făcut loc să treacă. Aceşti bărbaţi însemnaţi, îmbrăcaţi în haine bogate, plini de îngâmfare pentru rangul şi puterea lor, s-au oprit în faţa profetului din pustie 15:10 "Cine eşti tu?" au întrebat ei. 15:11 Ştiind ce aveau ei în gând, Ioan răspunse: "Nu sunt eu Hristosul". 15:12 "Dar cine eşti? Eşti Ilie?" 15:13 "Nu sunt!" 15:14 "Eşti proorocul?" 15:15 "Nu." 15:16 "Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?" 15:17 "Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Neteziţi calea Domnului, cum a zis proorocul Isaia." 15:18 Pasajul amintit de Ioan este din frumoasa profeţie a lui Isaia: "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. Vorbiţi 15:19 bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită... Un glas strigă: Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii şi strâmtorile în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea" (Is. 40,1-5). 15:20 Pe vremuri, când un împărat călătorea printr-o parte mai puţin umblată din împărăţia lui, o ceată de oameni mergea înaintea trăsurii, ca să niveleze ridicăturile şi să astupe gropile, pentru ca împăratul să poată călători în siguranţă şi fără nici o piedică. Acest obicei este folosit de profet pentru a ilustra lucrarea Evangheliei. "Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate." Când Duhul lui Dumnezeu, cu minunata Lui putere de redeşteptare, atinge sufletul, El face ca mândria omenească să se plece. Plăcerea, poziţia şi puterea omenească sunt socotite ca fiind fără valoare. "Izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu", sunt răsturnate şi orice gând este făcut "rob ascultării de Hristos" (2 Cor. 10,5). Atunci umilinţa şi iubirea gata de sacrificiu, care sunt aşa de puţin apreciate de oameni, sunt puse mai presus de toate celelalte lucrări. Aceasta este lucrarea Evangheliei, din care face parte şi solia lui Ioan. 15:21 Rabinii au întrebat mai departe: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?" Cuvântul "proorocul" se referea la Moise. Iudeii ajunseseră la părerea că Moise trebuia să învie din morţi şi să fie înălţat la cer. Ei nu ştiau că el înviase deja. Când Ioan Botezătorul şi-a început lucrarea, mulţi au crezut că el poate să fie Moise, care a înviat din morţi, deoarece părea să cunoască în amănunţime profeţiile şi istoria lui Israel. 15:22 De asemenea, se credea că, înainte de venirea lui Mesia, se va arăta Ilie. Ioan s-a referit la această aşteptare, pe care a respins-o, dar cuvintele lui aveau un înţeles mai adânc. Mai târziu, Isus a spus cu privire la Ioan: "Dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină" (Mat. 11,14). Ioan a venit în spiritul şi puterea lui Ilie, ca să facă o lucrare precum a făcut-o şi Ilie. Dacă iudeii l-ar fi primit, lucrul acesta s-ar fi împlinit pentru ei. Dar ei n-au primit solia lui. Pentru ei, el nu era Ilie. El nu putea să împlinească pentru ei lucrarea pentru care venise. 15:23 Mulţi dintre cei adunaţi la Iordan fuseseră de faţă la botezul lui Isus; dar numai câţiva observaseră semnul care se dăduse atunci. În timpul lunilor precedente ale lucrării lui Ioan Botezătorul, mulţi au refuzat să dea ascultare chemării lui la pocăinţă. În urma acestui lucru, inima lor se împietrise şi mintea lor se întunecase. Când Cerul a mărturisit pentru Isus la botezul Lui, ei n-au înţeles nimic. Ochii care niciodată nu se îndreptaseră în credinţă către Cel Nevăzut n-au văzut descoperirea slavei lui Dumnezeu; urechile care niciodată nu ascultaseră de glasul Lui nu au auzit cuvintele mărturiei. La fel se întâmplă şi acum. Deseori prezenţa lui Hristos şi a îngerilor slujitori se manifestă în adunările oamenilor şi cu toate acestea mulţi nu ştiu acest lucru. Ei nu simt nimic deosebit. Doar unora li se descoperă prezenţa Mântuitorului. Pace şi bucurie străbat în inima lor. Ei sunt mângâiaţi, încurajaţi şi binecuvântaţi. 15:24 Delegaţii din Ierusalim îl întrebaseră pe Ioan: "De ce botezi?" Şi acum aşteptau răspunsul. Deodată, când privirea lui se îndrepta asupra mulţimii, ochii i s-au aprins, faţa i-a fost luminată şi întreaga lui făptură a fost zguduită de o emoţie profundă. Întinzând mâna, el strigă: "Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. El este Acela care vine după mine, şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor" (Ioan 1,26.27). 15:25 Mesajul era clar şi hotărât, aşa că putea fi dat ca răspuns Sinedriului. Cuvintele lui Ioan nu se puteau aplica decât la Cel de atâta vreme făgăduit. Mesia era în mijlocul lor. Plini de uimire, preoţii şi mai marii începură să privească împrejurul lor, cu speranţa că Îl vor descoperi pe Acela despre care vorbise Ioan. Dar nu L-au putut deosebi din mulţime. 15:26 Când, la botez, Ioan L-a numit pe Isus "Mielul lui Dumnezeu", o nouă lumină venise asupra lucrării lui Mesia. Gândul profetului s-a îndreptat spre cuvintele lui Isaia: "Ca un miel pe care-l duci la măcelărie" (Is. 53,7). În săptămânile următoare, Ioan a cercetat cu un nou interes profeţiile şi învăţăturile privitoare la serviciul jertfelor. El n-a deosebit cu claritate cele două faze ale lucrării lui Hristos - de jertfă care suferă şi de Împărat care biruie -, dar a văzut că 15:27 venirea Lui are o mai mare însemnătate decât aceea pe care o înţelegeau preoţii şi poporul. Când L-a văzut pe Isus în mulţime, la întoarcerea Lui din pustie, Ioan aştepta plin de încredere ca El să facă un semn care să dovedească adevăratul Său caracter. Era nerăbdător să audă o declaraţie din partea Mântuitorului cu privire la misiunea Sa; dar nu s-a rostit nici un cuvânt, nu s-a dat nici un semn. Isus n-a răspuns la cuvintele prin care Ioan Botezătorul Îl făcea cunoscut, ci S-a amestecat printre ucenicii lui Ioan şi n-a dat nici un semn vizibil al deosebitei Lui lucrări şi n-a luat nici o măsură pentru a Se face cunoscut. 15:28 A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind. Învăluit de lumina slavei lui Dumnezeu, profetul a întins mâna, declarând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! El este Acela despre care ziceam: După mine vine un om care este înaintea mea... Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie cunoscut lui Israel... Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: 'Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt'. Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1,29-34). 15:29 Era acesta Hristosul? Plini de teamă şi uimire, oamenii priveau la Acela care fusese declarat ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei fuseseră adânc mişcaţi de cuvintele lui Ioan. El le vorbise în Numele lui Dumnezeu. Ei îl ascultaseră zi după zi când le mustra păcatele şi în fiecare zi se întărea în ei convingerea că el era trimis de cer. Dar cine era Acest "mai mare ca Ioan Botezătorul? În îmbrăcămintea şi în purtarea Lui nu se vedea nimic după care cineva să-L socotească un om de rang mare. După înfăţişare, era un om simplu, îmbrăcat ca şi ei, în haine umile de om sărac. 15:30 În mulţime se găseau câţiva care, la botezul lui Hristos, văzuseră slava lui Dumnezeu şi auziseră glasul Lui. Dar de atunci faţa lui Isus se schimbase foarte mult. La botezul Lui, Îi văzuseră chipul transfigurat de lumina cerească; acum palid, epuizat şi slăbit, a fost recunoscut doar de profetul Ioan. 15:31 Dar, în timp ce priveau la El, oamenii au văzut faţa Lui plină de milă dumnezeiască, amestecată cu o putere de care era conştient. Orice privire a ochilor, orice trăsătură a feţei avea pecetea umilinţei şi expresivitatea unei iubiri de nedescris. El părea înconjurat de o 15:32 atmosferă a influenţei spirituale. În timp ce gesturile Lui erau liniştite şi nepretenţioase, El îi impresiona pe oameni cu simţământul unei puteri ascunse, dar care nu putea să fie în totul acoperită. Acesta să fie Cel aşteptat de Israel atâta vreme? 15:33 Isus a venit în umilinţă şi sărăcie ca să ne poată fi atât model, cât şi Mântuitor. Dacă S-ar fi arătat în strălucire împărătească, atunci cum ne-ar fi putut învăţa umilinţa? Cum ar fi putut prezenta adevăruri atât de tăioase ca acelea din Predica de pe Munte? Unde ar mai fi fost nădejdea celor umili în viaţă, dacă Isus venea să locuiască între oameni ca împărat? 15:34 Cu toate acestea, mulţimii i se părea că nu e cu putinţă ca Acela pe care-L arăta Ioan să fie îndeplinitorul visurilor lor înalte. De aceea, mulţi au fost dezamăgiţi şi foarte încurcaţi. 15:35 Cuvintele pe care preoţii şi rabinii ar fi vrut aşa de mult să le audă, că Isus va aşeza iarăşi împărăţia lui Israel, n-au fost rostite. Un asemenea împărat căutaseră şi aşteptaseră ei, un asemenea împărat ar fi fost primit cu braţele deschise. Dar pe unul care voia să aşeze în inima lor o împărăţie a păcii şi a neprihănirii nu voiau să-L primească. 15:36 A doua zi, când aproape de el se aflau doi ucenici, Ioan L-a văzut din nou pe Isus în mijlocul oamenilor. Faţa profetului s-a luminat din nou de slava Celui Nevăzut, când a strigat: "Iată Mielul lui Dumnezeu". Cuvintele au mişcat inima ucenicilor. Ei nu le înţelegeau pe deplin. Ce însemna numele pe care I-l dăduse Ioan - "Mielul lui Dumnezeu"? Ioan nu lămurise. 15:37 Lăsându-l pe Ioan, ei s-au dus să-L caute pe Isus. Unul dintre aceştia doi era Andrei, fratele lui Simon; celălalt era Ioan evanghelistul. Aceştia au fost cei dintâi ucenici ai lui Hristos. Mânaţi de o putere căreia nu i se puteau împotrivi, ei au mers după Isus - nerăbdători de a vorbi cu El şi cu toate acestea îngroziţi şi tăcuţi, pierduţi în grozava întrebare: Este acesta Mesia? 15:38 Isus ştia că ucenicii merg după El. Ei erau primele roade ale lucrării Sale şi în inima dumnezeiescului Învăţător era bucurie când aceste fiinţe au răspuns harului Său. Cu toate acestea, întorcându-Se, El a întrebat numai atât: "Ce căutaţi?" El voia să le dea prilejul să se întoarcă sau să-şi spună dorinţa. 15:39 De un singur lucru îşi dădeau ei seama. O singură persoană umplea gândurile lor. Ei au strigat: "Rabi, unde locuieşti?" În cele câteva vorbe pe care le puteau schimba pe marginea drumului, ei nu puteau să primească ceea ce doreau. Doreau să fie singuri cu Isus, să stea la picioarele Lui şi să asculte cuvintele Lui. 15:40 "'Veniţi să vedeţi', le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas cu El." 15:41 Dacă Ioan şi Andrei ar fi avut un spirit necredincios, ca preoţii şi rabinii, n-ar fi ajuns să înveţe la picioarele lui Isus. Ei ar fi venit la El cu critici, ca să-I judece cuvintele. În felul acesta, mulţi oameni închid poarta în faţa celor mai preţioase ocazii. Dar aceşti primi ucenici n-au procedat aşa. Ei au răspuns chemării Duhului Sfânt prin predica lui Ioan Botezătorul. Acum au recunoscut glasul Învăţătorului ceresc. Pentru ei, cuvintele lui Isus erau pline de prospeţime, de adevăr şi de frumuseţe. O lumină dumnezeiască se revărsa asupra învăţăturii din Scripturile Vechiului Testament. Adevărurile cele atât de cuprinzătoare le apăreau într-o nouă lumină. 15:42 Numai căinţa, credinţa şi iubirea ajută unui suflet să poată primi înţelepciune din cer. Credinţa care lucrează prin iubire este cheia cunoştinţei şi oricine iubeşte "cunoaşte pe Dumnezeu" (1 Ioan 4,7). 15:43 Ucenicul Ioan era un om plin de râvnă, plin de o adâncă iubire, înflăcărat şi totuşi contemplativ. El începuse să priceapă slava lui Hristos - nu strălucirea şi puterea lumească, pe care fusese învăţat să le aştepte, ci "o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl", "plin de har şi de adevăr" (Ioan 1,14). El era absorbit de contemplarea acestei teme minunate. 15:44 Andrei a căutat să dea şi altora din bucuria ce-i umplea inima. Căutându-l pe fratele său Simon, i-a strigat: "Noi am găsit pe Mesia". Simon n-a aşteptat să i se mai spună o dată. Auzise şi el predica lui Ioan Botezătorul şi s-a grăbit să meargă la Mântuitorul. Ochii lui Isus Hristos s-au oprit asupra lui, citindu-i caracterul şi istoria vieţii. Firea lui impulsivă, inima lui iubitoare şi înţelegătoare, ambiţia lui şi încrederea în sine, istoria căderii lui, pocăinţa, activitatea şi moartea lui de martir, toate acestea le-a citit Mântuitorul şi i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care tălmăcit înseamnă Petru)". 15:45 "A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galilea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: 'Vino după Mine'." Filip a ascultat porunca şi îndată a devenit lucrător pentru Hristos. 15:46 Filip l-a chemat pe Natanael. Acesta din urmă se aflase şi el în mulţime, când Ioan Botezătorul arătase către Isus ca Miel al lui Dumnezeu. Când a privit la Isus, Natanael a fost dezamăgit. Se putea ca omul acesta, care purta semnele sărăciei şi muncii, să fie Mesia? Cu toate acestea, Natanael nu se putea hotărî să-L lepede pe Isus, deoarece cuvintele lui Ioan îi pătrunseseră în inimă. 15:47 În timpul când Filip îl căuta, Natanael era retras într-o livadă liniştită, pentru a medita la cele spuse de Ioan şi la cele scrise de profeţi cu privire la Mesia. El s-a rugat ca, dacă persoana arătată de Ioan era Liberatorul, să i se facă lucrul acesta cunoscut, şi Duhul Sfânt a venit asupra lui, dându-i asigurarea că Dumnezeu a cercetat pe poporul Său, ridicându-i un Mântuitor. Filip ştia că prietenul lui cercetează profeţiile şi, în timp ce Natanael se ruga sub un smochin, Filip a descoperit ascunzişul lui. În locul acesta liniştit, adăpostit de frunziş, se rugaseră ei de multe ori împreună. 15:48 Cuvintele: "Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege şi proorocii" i-au apărut lui Natanael ca un răspuns direct la rugăciunea lui. Dar Filip avea încă o credinţă şovăielnică. El a adăugat plin de îndoială: "Isus din Nazaret, fiul lui Iosif". Din nou s-au ridicat prejudecăţi în inima lui Natanael. El a exclamat: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" 15:49 Filip n-a intrat în dispută. El i-a zis: "Vino şi vezi!" "Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: 'Iată cu adevărat un israelit, în care nu este vicleşug'." Surprins, Natanael a exclamat: "De unde mă cunoşti?" "Drept răspuns Isus i-a zis: 'Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin'." 15:50 Era destul. Spiritul dumnezeiesc care venise asupra lui Natanael, ca urmare a rugăciunii lui sub smochin, îi vorbea acum prin cuvintele lui Isus. Cu toate că se îndoia şi avea anumite prejudecăţi, Natanael a venit la Hristos cu o sinceră dorinţă după adevăr şi iată că dorinţa lui s-a împlinit. Credinţa lui a trecut dincolo de aceea a celui care-l adusese la Isus. El a răspuns şi a zis: "Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel". 15:51 Natanael nu L-ar fi găsit niciodată pe Isus, dacă s-ar fi încrezut în rabini, ca ei să-l conducă. El a devenit ucenic numai pentru că a căutat să vadă şi să judece singur. 15:52 La fel este şi cazul multora de astăzi, care stau deoparte din cauza prejudecăţilor. Cât de deosebită ar fi urmarea, dacă ar veni şi ar vedea! 15:53 Cât timp îşi pun încrederea în priceperea oamenilor, nici unul dintre ei nu va ajunge la o cunoaştere mântuitoare a adevărului. Ca şi Natanael, avem nevoie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi înşine şi să ne rugăm pentru iluminarea Duhului Sfânt. Cel care l-a văzut pe Natanael sub smochin ne va vedea şi pe noi în locul tainic al rugăciunii. Îngerii porniţi din lumea de lumină sunt aproape de aceia care, plini de umilinţă, caută călăuzirea divină. 15:54 Prin chemarea lui Ioan, a lui Andrei şi a lui Simon, a lui Filip şi a lui Natanael, a început întemeierea bisericii creştine. Ioan a îndrumat la Hristos pe doi dintre ucenicii Săi. Apoi unul dintre aceştia, Andrei, l-a găsit pe fratele lui şi l-a chemat la Mântuitorul. După aceea a fost chemat Filip, şi acesta s-a dus să-l caute pe Natanael. Exemplele acestea trebuie să ne arate ce importanţă au eforturile personale de a face un apel la rudele noastre, la prietenii şi vecinii noştri. Sunt oameni care toată viaţa L-au cunoscut pe Hristos, dar n-au făcut niciodată vreun efort personal să aducă măcar un singur suflet la Mântuitorul. Ei lasă toată lucrarea pe seama slujitorului Evangheliei. Se poate ca acesta să fie bine înzestrat, dar nu poate face ceea ce Dumnezeu a lăsat în seama membrilor bisericii. 15:55 Sunt mulţi oameni care au nevoie de lucrarea unor inimi iubitoare de creştini. Mulţi oameni ruinaţi ar fi putut totuşi să fie salvaţi, dacă vecinii lor, oameni obişnuiţi, ar fi făcut un efort personal pentru ei. Mulţi aşteaptă ca cineva să li se adreseze direct. Chiar în familie, între vecini, în oraşul în care trăim, este de lucru pentru noi ca misionari ai lui Hristos. Dacă suntem creştini, lucrul acesta va fi plăcerea noastră. Un om nu este cu adevărat convertit câtă vreme în inima lui nu s-a născut dorinţa de a face cunoscut şi altora ce prieten scump a găsit el în Isus. Adevărul care mântuieşte şi sfinţeşte nu poate fi ascuns în inimă. 15:56 Toţi cei consacraţi lui Dumnezeu vor fi canale de lumină. Dumnezeu face din ei mijloacele Sale, prin care să dea şi altora din bogăţiile harului Său. Făgăduinţa Lui este: "Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi ploaie binecuvântată" (Ezech. 34,26). 15:57 Filip i-a spus lui Natanael: "Vino şi vezi". El nu i-a cerut să primească mărturia altuia, ci să caute personal să-L vadă pe Hristos. Acum, când Isus S-a înălţat la cer, ucenicii sunt reprezentanţii Lui între oameni şi una dintre căile cele mai eficiente de a-i câştiga pe oameni pentru El este 15:58 exemplificarea caracterului Său în viaţa noastră zilnică. Influenţa noastră asupra altora nu depinde atât de mult de ceea ce spunem, cât de ceea ce suntem. Oamenii pot să combată şi să desconsidere logica noastră, se pot împotrivi şi apelurilor noastre, dar o viaţă plină de iubire dezinteresată este un argument căruia nu i se pot împotrivi. O viaţă în care faptele se potrivesc cu vorbele, caracterizată prin umilinţa lui Hristos, este o putere în lumea aceasta. 15:59 Învăţătura lui Hristos era exprimarea unei convingeri trăite în viaţă şi cei care învaţă de la El vor deveni învăţători după modelul dumnezeiesc. Cuvântul lui Dumnezeu, vorbit de cel care a fost personal sfinţit prin el, are o putere dătătoare de viaţă, care-l face atrăgător pentru ascultători şi-i convinge că acesta e o realitate vie. Când cineva a primit adevărul din iubire, va da pe faţă aceasta prin puterea de convingere a comportamentului său şi prin tonul cu care vorbeşte. El face cunoscut ceea ce el însuşi a auzit, a văzut şi a pipăit cu privire la Cuvântul vieţii, ca alţii să aibă părtăşie cu el prin cunoaşterea lui Hristos. Cuvintele mărturiei lui, pornite de pe buze atinse de cărbunele aprins de pe altar, sunt adevăr pentru o inimă primitoare şi lucrează sfinţirea asupra caracterului. 15:60 Omul care caută să lumineze pe altul va fi el însuşi binecuvântat. Va fi o ploaie binecuvântată pentru toţi. "Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el" (Prov. 11,25). Dumnezeu putea să aducă la îndeplinire lucrarea de salvare a păcătoşilor şi fără ajutorul nostru; dar, pentru ca noi să ne formăm un caracter ca al lui Hristos, trebuie să fim părtaşi la lucrarea Lui. Pentru a putea intra în bucuria Lui, bucuria de a vedea fiinţe răscumpărate prin jertfa Sa, trebuie să luăm parte la eforturile Lui pentru răscumpărarea lor. 15:61 Cele dintâi cuvinte ale lui Natanael, prin care îşi exprima credinţa, atât de pline de zel şi sincere, au ajuns la urechile lui Isus ca o muzică plăcută. El i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea". Mântuitorul privea plin de bucurie în viitor, la lucrarea Sa de a vesti Evanghelia celor umili, de a alina inima zdrobită şi de a vesti libertatea celor legaţi de Satana. Gândindu-se la binecuvântările scumpe pe care El le-a dat oamenilor, Isus a adăugat: "Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului". 15:62 De fapt, prin aceste cuvinte, Hristos spunea: Pe ţărmurile Iordanului, cerul s-a deschis şi Duhul S-a coborât asupra Mea ca un porumbel. Scena aceasta n-a fost decât un semn că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Dacă veţi crede astfel în Mine, credinţa voastră va fi mai vie. Veţi vedea că cerurile sunt deschise şi că nu se vor mai închide niciodată. Eu le-am deschis pentru voi. 15:63 Îngerii lui Dumnezeu se înalţă, ducând rugăciunile celor înstrăinaţi şi împovăraţi la Tatăl de sus, şi se coboară cu binecuvântare şi nădejde, curaj, ajutor şi viaţă pentru fiii oamenilor. 15:64 Îngerii lui Dumnezeu merg neîncetat de la pământ la cer şi de la cer la pământ. Minunile lui Hristos pentru cei suferinzi şi întristaţi au fost făcute de puterea lui Dumnezeu, prin slujirea îngerilor. Şi tot prin Hristos şi serviciul trimişilor Lui din cer e adusă orice binecuvântare de la Dumnezeu la noi. Îmbrăcându-Se în corp omenesc, Mântuitorul nostru uneşte interesele Sale cu cele ale copiilor căzuţi ai lui Adam, în timp ce, prin dumnezeirea Lui, El îmbrăţişează tronul lui Dumnezeu. Şi în felul acesta Hristos este mijlocul de comunicare al oamenilor cu Dumnezeu şi al lui Dumnezeu cu oamenii. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: