13:27 Tocmai în timpul celei mai mari slăbiciuni a fost asaltat Isus de cele mai grozave ispite. Satana credea că în felul acesta va birui. Cu planul acesta, câştigase biruinţa asupra oamenilor. Când puterea scădea, când voinţa slăbea şi când credinţa în Dumnezeu începea să cedeze, oameni care timp îndelungat luptaseră ca nişte viteji pentru adevăr erau biruiţi. Moise obosise din cauza celor patruzeci de ani de călătorie a lui Israel şi, pentru o clipă, credinţa lui n-a mai fost legată cu tărie de puterea cea nemărginită. El a cedat chiar la hotarul Ţării Făgăduite. La fel şi Ilie, care stătuse neînfricat în faţa regelui Ahab, care dăduse piept cu întreaga naţiune a lui Israel şi cu cei patru sute cincizeci de preoţi ai lui Baal care o conduceau. După ziua aceea memorabilă pe muntele Carmel, după ce profeţii mincinoşi fuseseră ucişi şi poporul recunoscuse că vrea să-L urmeze pe Dumnezeu, Ilie a fugit ca să-şi scape viaţa în faţa ameninţărilor idolatrei Izabela. Aşa a ştiut Satana să profite de slăbiciunile omeneşti. El va lucra şi de aici înainte la fel. Ori de câte ori este cineva înconjurat de nori, încurcat de împrejurări sau lovit de sărăcie sau de vreo nenorocire, Satana e şi el acolo, ca să ispitească şi să necăjească. El ne atacă punctele slabe din caracterul nostru. El caută să clatine încrederea noastră în Dumnezeu, care îngăduie să existe asemenea stări de lucruri. Suntem ispitiţi să ne pierdem încrederea în Dumnezeu şi să punem la îndoială iubirea Lui. Adesea ispititorul vine la noi, cum s-a dus la Hristos, înfăţişându-ne