English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Hristos Lumina Lumii

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Hristos Lumina Lumii, 11


11:1 Cap. 10 - Glasul în pustie

11:2 ÎNAINTE-MERGĂTORUL LUI HRISTOS s-a ridicat dintre credincioşii lui Israel, care de multă vreme aşteptau venirea lui Mesia. Bătrânul preot Zaharia şi soţia lui, Elisabeta, "erau amândoi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu"; şi, prin viaţa lor liniştită şi sfântă, lumina credinţei strălucea ca o stea în mijlocul întunericului acelor vremuri rele. Acestei perechi evlavioase i se făgăduise un fiu, care trebuia să meargă "înaintea Domnului, pentru a pregăti căile Lui".

11:3 Zaharia locuia în "ţinutul muntos al Iudeii", dar se dusese la Ierusalim pentru a servi o săptămână în templu, o slujire care se cerea de două ori pe an de la preoţii fiecărei cete. "Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu la rândul cetei lui, după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţ să intre să tămâieze în Templul Domnului."

11:4 El stătea în faţa altarului de aur din locul sfânt al sanctuarului. Norul de fum mirositor se înălţa spre cer împreună cu rugăciunile lui Israel. Deodată, şi-a dat seama de o prezenţă divină. Un înger al Domnului "a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere". Locul în care se aşezase îngerul dovedea că este binevoitor, dar Zaharia n-a luat

11:5 seama la lucrul acesta. Mulţi ani se rugase pentru venirea Răscumpărătorului; acum cerul trimisese un sol, ca să-l înştiinţeze că rugăciunile lui erau pe punctul de a fi ascultate; dar îndurarea lui Dumnezeu i s-a părut prea mare ca să poată crede. El era plin de teamă şi se simţea vinovat.

11:6 Dar a fost salutat cu o fericită asigurare: "Nu te teme, Zahario, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt... El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El". Zaharia i-a zis îngerului: "Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi nevastă-mea este înaintată în vârstă".

11:7 Zaharia ştia bine cum i se dăduse lui Avraam un fiu la vârstă înaintată, pentru că avusese încredere în Acela care făgăduise. Dar, pentru o clipă, bătrânul preot şi-a întors gândul spre slăbiciunea omenească. El uitase că ceea ce Dumnezeu făgăduieşte este în stare să şi aducă la îndeplinire. Ce deosebire între necredinţa aceasta şi credinţa plăcută şi copilărească a Mariei, fecioara din Nazaret, care, la cuvintele de minunată înştiinţare spuse de înger, a răspuns: "Iată roaba Domnului, facă-mi-se după cuvintele tale" (Luca 1,38).

11:8 Naşterea unui fiu lui Zaharia, întocmai ca naşterea fiului lui Avraam şi a fiului Mariei, ne învaţă un mare adevăr spiritual, adevăr pe care îl învăţăm cu greu şi-l uităm uşor. În noi înşine n-avem nici o putere de a face vreun lucru bun, dar ceea ce nu putem face noi va fi lucrat prin puterea lui Dumnezeu în oricare suflet supus şi credincios. Prin credinţă fusese dat copilul făgăduinţei, prin credinţă ia naştere viaţa spirituală şi ni se dă putere să facem lucrările neprihănirii.

11:9 La întrebarea lui Zaharia, îngerul a spus: "Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună". Cu cinci sute de ani mai înainte, Gabriel îi descoperise lui Daniel perioada profetică, ce ajungea până la venirea lui Hristos. Cunoaşterea faptului că această perioadă se apropia de sfârşit l-a făcut pe Zaharia să se roage pentru venirea lui Mesia. Acum, însuşi solul prin care fusese dată profeţia venise să anunţe împlinirea ei.

11:10 Cuvintele spuse de înger - "Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu" - arată că el are un loc de mare cinste în curţile cereşti. Când a venit cu înştiinţarea la Daniel, el i-a spus: "Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru, Mihail" (Hristos) (Dan. 10,21). Vorbind despre Gabriel în Apocalipsa, Mântuitorul a spus: "Le-a făcut cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan" (Apoc. 1,1). Iar îngerul i-a declarat lui Ioan: "Eu sunt împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi prooroci" (Apoc. 22,9). Ce gând minunat - îngerul care este întâiul în slavă după Fiul lui Dumnezeu este cel ales să le descopere oamenilor păcătoşi planurile lui Dumnezeu.

11:11 Zaharia se arătase neîncrezător în cuvintele îngerului. De aceea, el urma să nu mai vorbească până la împlinirea lor. "Iată", a zis îngerul, "vei fi mut... până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor." Datoria preotului în această slujbă era să se roage pentru iertarea păcatelor publice şi naţionale şi pentru venirea lui Mesia; dar, când a încercat să facă lucrul acesta, Zaharia n-a putut să rostească nici o vorbă.

11:12 Când a ieşit să-i binecuvânteze pe credincioşi, "le făcea semne întruna şi a rămas mut". Ei îl aşteptaseră multă vreme şi se temeau ca nu cumva să-l fi lovit mânia lui Dumnezeu. Dar, când a ieşit din Sfânta, faţa lui strălucea de slava lui Dumnezeu şi ei "au înţeles că avusese o vedenie în templu". Zaharia le-a făcut cunoscut ce văzuse şi auzise şi "după ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă".

11:13 Curând după naşterea copilului făgăduit, limba tatălui a fost dezlegată şi "el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toţi vecinii i-a apucat frica şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre aceste lucruri. Toţi cei care le auzeau le păstrau

11:14 în inima lor şi ziceau: "Oare ce va fi pruncul acesta?" Toate acestea aveau scopul de a atrage atenţia asupra venirii lui Mesia, a cărui cale trebuia să o pregătească Ioan.

11:15 Duhul Sfânt a venit asupra lui Zaharia, care a profetizat lucrarea fiului său, spunând aceste cuvinte frumoase:

11:16 "Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Preaînalt,

11:17 Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui

11:18 Şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii,

11:19 Care stă în iertarea păcatelor lui;

11:20 Datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru,

11:21 În urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,

11:22 Ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii.

11:23 Şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!"

11:24 "Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel." Înainte de a se naşte Ioan, îngerul spusese: "Va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt". Dumnezeu îl chemase pe fiul lui Zaharia la o mare lucrare, cea mai mare lucrare încredinţată vreodată oamenilor. Pentru a face lucrarea aceasta, Dumnezeu trebuia să lucreze cu el. Duhul lui Dumnezeu avea să fie cu el numai dacă asculta de cele spuse de înger.

11:25 Ioan trebuia să fie un sol al lui Iehova, pentru a duce oamenilor lumina lui Dumnezeu. El trebuia să dea o nouă îndrumare gândurilor lor. Trebuia să-i impresioneze cu sfinţenia cerinţelor lui Dumnezeu şi cu nevoia lor după dreptatea Sa desăvârşită. Un asemenea sol trebuia să fie sfânt. Trebuia să fie un templu al Duhului Sfânt. Pentru a îndeplini lucrarea, trebuia să fie sănătos la corp şi plin de tărie intelectuală şi spirituală. De aceea era nevoie să-şi stăpânească apetitul şi pasiunile. El trebuia să fie capabil să-şi stăpânească toate puterile, ca să poată sta în mijlocul oamenilor neclintit în orice împrejurare, ca şi stâncile şi munţii pustiei.

11:26 Pe timpul lui Ioan Botezătorul, lăcomia după averi şi iubirea de lux şi petrecere erau larg răspândite. Plăcerile senzuale, petrecerile şi beţiile provocau boli şi degenerare fizică, întunecând înţelegerea spirituală şi slăbind împotrivirea faţă de păcat. Ioan trebuia să fie un reformator. Prin viaţa lui cumpătată şi prin îmbrăcămintea lui simplă, el trebuia

11:27 să fie o mustrare pentru excesele timpului. De aceea li s-au dat părinţilor lui Ioan instrucţiuni cu privire la o viaţă cumpătată, aduse de un înger de la tronul cerului.

11:28 Caracterul este mai impresionabil în copilărie şi tinereţe. Atunci trebuie să câştige un om puterea de a se stăpâni. În casă şi la masă, în viaţa de familie, se exercită influenţe ale cărora urmări ţin veşnic. Mai mult decât orice dar natural, obiceiurile formate în primii ani decid dacă un om va fi biruitor sau biruit în lupta vieţii. Tinereţea este timpul semănatului. Ea stabileşte ce fel de seceriş vom aduna în viaţa aceasta şi în cea viitoare.

11:29 Ca prooroc, Ioan urma "să întoarcă inima părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El". Prin lucrarea de a pregăti calea pentru întâia venire a lui Hristos, el era reprezentantul acelora care au să pregătească un popor pentru a doua venire a Domnului. Lumea s-a dedat la plăceri. Rătăcirile şi minciunile sunt fără număr. Cursele lui Satana pentru a pierde suflete s-au înmulţit. Toţi aceia care vor să-şi desăvârşească sfinţenia în temere de Dumnezeu trebuie să înveţe cumpătarea şi stăpânirea de sine. Apetitul şi patimile trebuie puse sub stăpânirea puterilor mai înalte ale minţii. Această stăpânire de sine este absolut necesară, ca să avem acea forţă intelectuală şi acea pătrundere spirituală care ne vor face în stare să înţelegem şi să practicăm adevărurile sfinte ale Cuvântului lui Dumnezeu. Din cauza aceasta cumpătarea are locul ei anumit în pregătirea pentru a doua venire a lui Hristos.

11:30 De fapt, fiul lui Zaharia ar fi urmat să fie educat pentru preoţie. Dar învăţătura din şcolile rabinilor l-ar fi făcut nepotrivit pentru lucrarea sa. Dumnezeu nu l-a trimis la profesorii de teologie, ca de acolo să înveţe cum să interpreteze Scripturile. Dumnezeu l-a chemat în pustie, ca să înveţe din lucrurile naturii şi de la Dumnezeul naturii.

11:31 Locuinţa şi-a ales-o într-o regiune singuratică, în mijlocul dealurilor pustii, cu trecători sălbatice şi peşteri stâncoase. Dar era voia lui să uite bucuriile şi strălucirea vieţii pentru disciplina aspră a pustiei. Aici, mediul înconjurător era favorabil obiceiurilor de simplitate şi de lepădare se sine. Netulburat de zgomotele lumii, el putea să studieze aici învăţăturile naturii, ale revelaţiei şi ale Providenţei. Cuvintele spuse de înger lui Zaharia au fost deseori repetate lui Ioan de părinţii lui temători de Dumnezeu. Din copilărie, i s-a arătat fără încetare lucrarea pe care o avea de făcut şi el a primit această sfântă însărcinare. Pentru el, locurile singuratice ale pustietăţii erau o scăpare binevenită din societatea în care bănuiala, necredinţa şi stricăciunea ajunseseră să stăpânească aproape totul. Nu se încredea în

11:32 puterile sale de a sta tare împotriva ispitei şi se ferea de a fi mereu în apropierea păcatului, ca nu cumva să piardă simţământul nespusei lui păcătoşenii.

11:33 Fiind de la naştere consacrat lui Dumnezeu ca nazireu, el şi-a însuşit acest vot, consacrându-se pentru viaţa întreagă. Era îmbrăcat ca profeţii de pe vremuri şi veşmântul era din păr de cămilă, strâns cu o cingătoare de piele. Se hrănea cu "lăcuste şi miere sălbatică", pe care le găsea în pustie, şi bea apă curată din izvoarele dealurilor.

11:34 Ioan însă nu ducea o viaţă de lenevie, de tristeţe ascetică sau de înstrăinare egoistă. Din timp în timp, căuta să se amestece printre oameni şi totdeauna era un observator interesat de ceea ce se petrece în lume. Din locul lui retras, el urmărea desfăşurarea evenimentelor. Cu o putere de pricepere luminată de Duhul Sfânt, el studia caracterul oamenilor, ca să ştie cum să ajungă la inima lor cu solia cerului. Povara misiunii sale îl apăsa. În singurătate, prin meditaţie şi rugăciune, căuta să-şi oţelească sufletul pentru lucrarea care-l aştepta.

11:35 Deşi se afla în pustie, nu era scutit de ispite. Pe cât era posibil, închidea orice cale pe care ar fi venit Satana. Cu toate acestea, ispititorul îl ataca. Dar sensibilitatea lui spirituală era trează; el îşi dezvoltase tăria şi hotărârea de caracter şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, putea să recunoască apropierea lui Satana şi să se împotrivească puterii lui.

11:36 Ioan a găsit în pustie atât şcoala, cât şi sanctuarul. Ca şi Moise în munţii Madianului, el era înconjurat de prezenţa lui Dumnezeu şi de dovezile puterii Sale. El n-a avut parte, ca marele conducător al lui Israel, să locuiască în mijlocul solemnei maiestăţi a singurătăţii munţilor, dar în faţa lui se aflau înălţimile Moabului, dincolo de Iordan, vorbindu-i de Acela care a întărit munţii şi i-a încins cu putere. Înfăţişarea tristă şi înfricoşătoare a naturii, unde se afla locuinţa lui din pustie, îi zugrăvea şi mai bine starea lui Israel. Via roditoare a Domnului ajunsese o ruină întristătoare. Dar, deasupra pustiului, se întindea cerul frumos şi strălucitor. Norii, care se adunau negri şi aducători de furtună, erau încoronaţi de curcubeul făgăduinţei. La fel strălucea deasupra decăderii lui Israel slava făgăduită a domniei lui Mesia. Norii de mânie erau ţinuţi de curcubeul legământului Său de har.

11:37 Singur, în noaptea tăcută, citea făgăduinţa dată de Dumnezeu lui Avraam cu privire la urmaşi numeroşi ca stelele. Lumina zorilor, colorând munţii Moabului, povestea despre Acela care trebuia să fie "ca lumina dimineţii când

11:38 răsare soarele în dimineaţa fără nori" (2 Sam. 23,4). Iar în strălucirea din miezul zilei, vedea splendoarea înfăţişării Lui, "când se va descoperi slava Domnului şi orice făptură o va vedea" (Is. 40,5).

11:39 Cu inima plină de temere, dar şi de bucurie, el cerceta sulurile profetice, descoperirile cu privire la venirea lui Mesia - sămânţa făgăduită care îi va zdrobi capul şarpelui; Şilo, "pacificatorul", care trebuia să vină înainte de a se pune capăt domniei pe tronul lui David. Timpul venise. În palatul de pe muntele Sion, trona un guvernator roman. Pe temeiul Cuvântului neînşelător al Domnului, Hristos Se născuse.

11:40 Tablourile inspirate din cartea lui Isaia, arătând slava lui Mesia, erau studiul lui ziua şi noaptea: Odrasla din rădăcina lui Işai, un Împărat care va domni în dreptate, hotărât "cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării", "un loc de scăpare împotriva furtunii... umbra unei stânci mari într-un pământ ars de soare", Israel nu va mai fi numit "Părăsită", nici ţara "Pustiu", ci Domnul îl va numi "Plăcerea Mea", iar pământul lui, "Beula" (Is. 11,4; 23,2; 62,4). Inima singuraticului exilat era plină de această viziune glorioasă.

11:41 El Îl privea pe Împărat în frumuseţea Lui şi eul era uitat. El admira maiestatea sfinţeniei şi se simţea fără putere şi nevrednic. Era gata să alerge ca trimis al cerului, fără să se teamă de vreun om, pentru că privise la Dumnezeu. Putea să stea drept şi fără teamă în faţa monarhilor pământului, pentru că se închinase înaintea Împăratului împăraţilor.

11:42 Ioan n-a înţeles deplin natura Împărăţiei lui Mesia. El aştepta ca Israel să fie scăpat de vrăjmaşii lui naţionali; dar ţinta cea mare a nădejdii lui era venirea Împăratului în dreptate (neprihănire) şi aşezarea lui Israel ca un neam sfânt. Aşa credea el că avea să se împlinească proorocia dată la naşterea lui:

11:43 "Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt...

11:44 Că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri,

11:45 Ne va îngădui să-I slujim fără frică,

11:46 În sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre."

11:47 El vedea pe poporul său înşelat, mulţumit de sine şi dormind în păcate. El tânjea să-l trezească la o viaţă mai sfântă. Solia pe care o dăduse Dumnezeu trebuia să-i trezească pe iudei din letargia lor,

11:48 să-i facă să tremure din cauza marii lor păcătoşenii. Înainte ca sămânţa Evangheliei să poată fi semănată, ţarina inimii trebuia desţelenită. Înainte să caute vindecare la Isus, trebuia să-şi dea seama de primejdia adusă de rănile păcatului.

11:49 Dumnezeu nu trimite soli pentru a-l linguşi pe păcătos. El nu trimite solii de pace, ca să-i legene pe oamenii nesfinţiţi într-o siguranţă falsă. El pune poveri grele pe conştiinţa făcătorului de rele şi îi străpunge sufletul cu săgeţile convingerii. Îngerii slujitori îi prezintă judecăţile îngrozitoare ale lui Dumnezeu, ca să adâncească simţul nevoii sale şi să-l facă să strige: "Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" Atunci mâna care a umilit până la ţărână îl ridică pe cel pocăit. Glasul care a mustrat păcatul şi a făcut de ruşine îngâmfarea şi ambiţia întreabă cu cea mai duioasă iubire: "Ce doreşti să fac pentru tine?"

11:50 Când a început lucrarea lui Ioan, naţiunea era într-o stare de frământare şi nemulţumire care duceau la revoltă. La îndepărtarea lui Arhelau, Iudea fusese pusă sub directa cârmuire a Romei. Tirania şi jafurile puse la cale de guvernatorii romani şi eforturile lor neîncetate de a introduce simbolurile şi obiceiurile păgâneşti aprinseseră revolta, care fusese înecată în sângele miilor de viteji ai lui Israel. Toate acestea făceau să crească ura naţională împotriva Romei şi, o dată cu aceasta, dorinţa de a fi eliberaţi de sub stăpânirea ei.

11:51 În mijlocul certurilor şi luptei, s-a auzit un glas venind din pustie, un glas neaşteptat şi aspru, dar plin de nădejde: "Pocăiţi-vă; căci Împărăţia cerurilor s-a apropiat". Cu o putere nouă şi neînţeleasă, el i-a mişcat pe oameni. Proorocii profetizaseră despre venirea lui Hristos ca despre un eveniment din viitorul îndepărtat; dar acum le venea vestea că ea s-a apropiat. Înfăţişarea neobişnuită a lui Ioan îi făcea pe oameni să se gândească la văzătorii din vechime. În purtarea şi îmbrăcămintea lui, semăna cu proorocul Ilie. Cu spiritul şi puterea lui Ilie, el denunţa corupţia naţională şi mustra aspru păcatele vremii. Cuvintele lui erau simple, pătrunzătoare şi convingătoare. Mulţi credeau că este un profet înviat din morţi. Naţiunea întreagă era pusă în mişcare. Mulţimile alergau la Ioan, în pustie.

11:52 Ioan vestea venirea lui Mesia şi îi chema pe oameni la pocăinţă. Ca simbol pentru curăţirea de păcate, el îi boteza în apele Iordanului. În felul acesta intuitiv, el declara că aceia care se numeau aleşii lui Dumnezeu erau mânjiţi de păcat şi că, fără o curăţire a inimii şi a vieţii, ei nu puteau să aibă intrare în Împărăţia lui Mesia.

11:53 Prinţi şi rabini, soldaţi, vameşi şi ţărani veneau să-l asculte pe prooroc. Câtva timp, înştiinţările solemne de la Dumnezeu i-au alarmat. Mulţi ajungeau la pocăinţă şi primeau botezul. Oamenii de orice rang se supuneau cererilor Botezătorului, ca să poată fi părtaşi la Împărăţia vestită de el.

11:54 Mulţi cărturari şi farisei veneau, mărturisindu-şi păcatele şi cerând să fie botezaţi. Ei voiau să arate că sunt mai buni decât ceilalţi oameni, determinându-i şi pe alţii să aibă o părere foarte înaltă despre evlavia lor. Acum, tainele vinovate ale vieţii lor erau dezvăluite. Ioan era iluminat de Duhul Sfânt că mulţi dintre aceşti oameni nu aveau o convingere reală de păcat. Ei erau oportunişti. Arătându-se prieteni ai profetului, sperau să fie bine văzuţi de Prinţul care trebuia să vină. Botezându-se prin mâna acestui tânăr, dar cunoscut învăţător, ei socoteau că vor putea să-şi întărească influenţa asupra poporului.

11:55 Ioan i-a întâmpinat cu întrebarea plină de mustrare: "Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă:

11:56 'Avem ca tată pe Avraam!' Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice pe fiii lui Avraam".

11:57 Iudeii interpretaseră greşit făgăduinţa despre bunăvoinţa veşnică a lui Dumnezeu faţă de Israel: "Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oştirilor: 'Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!' Aşa vorbeşte Domnul: 'Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul'" (Ier. 31,35-37). Iudeii considerau că descendenţa lor naturală din Avraam le dădea dreptul la această făgăduinţă. Dar ei treceau cu vederea condiţiile pe care le pusese Dumnezeu. Înainte de a da făgăduinţa, El a zis: "Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu... Căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor" (Ier. 31,33.34).

11:58 Binecuvântarea lui Dumnezeu le este asigurată oamenilor care au Legea Lui scrisă în inimă. Ei sunt una cu El. Dar iudeii se depărtaseră de Dumnezeu. Din cauza păcatelor, ei sufereau sub judecăţile Lui. De aceea se şi găseau robi la o naţiune păgână. Din cauza păcatelor, mintea le era întunecată şi, pentru că, pe vremuri, Dumnezeu avusese milă de ei, îşi scuzau păcatele. Se amăgeau că sunt mai buni ca alţi oameni şi că au drept la binecuvântările Lui.

11:59 Lucrurile acestea "au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor" (1 Cor. 10,11). De câte ori inter-pretăm greşit binecuvântările lui Dumnezeu şi ne mângâiem cu gândul că suntem bine văzuţi pentru vreun lucru bun, care este în noi! Dumnezeu nu poate face pentru noi ceea ce El ar vrea. Darurile Lui sunt folosite pentru plăceri personale şi pentru a înăspri inima în necredinţă şi păcat.

11:60 Ioan le spunea învăţătorilor lui Israel că îngâmfarea, egoismul şi cruzimea lor dovedeau că sunt pui de năpârci, un blestem ucigător pentru oameni, şi nu copiii lui Avraam cel drept şi ascultător. Ţinând seama de lumina pe care o primiseră de la Dumnezeu, erau mai răi decât păgânii, faţă de care se simţeau superiori. Uitaseră stânca de unde fuseseră tăiaţi şi groapa de unde fuseseră scoşi. Dumnezeu nu depindea de ei ca să-Şi aducă la îndeplinire

11:61 planul. După cum El l-a chemat pe Avraam să iasă dintr-un popor păgân, tot aşa îi poate chema şi pe alţii în slujba Sa. Inima acelora putea atunci să pară fără viaţă ca şi pietrele pustiului, dar Duhul Lui putea să-i trezească să facă voia Lui şi să primească împlinirea făgăduinţei.

11:62 "Iată", zicea proorocul, "securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor. Deci orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc." Valoarea unui pom este hotărâtă nu de nume, ci de roadele lui. Dacă roadele sunt fără valoare, numele nu poate scăpa un pom de la pieire. Ioan le-a spus iudeilor că situaţia lor faţă de Dumnezeu urma să fie hotărâtă de caracterul şi viaţa lor. Mărturisirile de credinţă erau lipsite de valoare. Dacă viaţa şi caracterul lor nu erau în armonie cu Legea lui Dumnezeu, ei nu erau poporul Lui.

11:63 Sub cuvintele lui cercetătoare de inimă, ascultătorii se convingeau. Ei au venit la el cu o întrebare: "Ce să facem?" El le-a răspuns: "Cine are două haine să împartă cu cine n-are nici una şi cine are de mâncare să facă la fel". Pe vameşi îi învăţa să se ferească de nedreptate, iar pe soldaţi, de brutalitate.

11:64 El spunea că toţi cei care deveneau supuşi ai Împărăţiei lui Hristos trebuiau să dea dovadă de credinţă şi pocăinţă. Trebuia ca bunătatea, cinstea şi credincioşia să se vadă în viaţa lor. Trebuiau să-i ajute pe cei lipsiţi şi să-şi aducă darurile înaintea lui Dumnezeu. Trebuiau să-i apere pe cei fără apărare şi să dea pildă de virtute şi împreună-simţire. În felul acesta, urmaşii lui Hristos vor da dovadă de puterea transformatoare a Duhului Sfânt. În viaţa lor de toate zilele, se vor vedea dreptatea, mila şi iubirea lui Dumnezeu. Dacă nu, ei aveau să fie ca pleava care se aruncă în foc.

11:65 "Cât despre mine", le-a spus Ioan, "eu vă botez cu apă, spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc" (Mat. 3,11). Profetul Isaia spusese că Domnul va curăţi pe poporul Său de nelegiuirile lui "cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii". Cu-vântul lui Dumnezeu către Israel era: "Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi voi topi zgura... Toate părticelele de plumb le voi depărta din tine" (Is. 4,4; 1,25). Pentru păcat, oriunde s-ar găsi, "Dumnezeul nostru este un foc mistuitor" (Evrei 12,29). În toţi aceia care se supun puterii Sale, Duhul Sfânt va mistui păcatul. Dar, dacă oamenii se agaţă de păcat, ei se identifică astfel cu el. Atunci slava lui Dumnezeu, care nimiceşte păcatul, trebuie să-i nimicească şi pe ei. Iacov, după o noapte de luptă cu Îngerul, a strigat: "Am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă" (Gen. 32,30).

11:66 Iacov fusese vinovat de un mare păcat în purtarea sa faţă de Esau, dar se pocăise. Greşeala lui era iertată, iar păcatul lui, curăţit; de aceea putea să stea în faţa lui Dumnezeu. Dar, ori de câte ori oamenii au venit înaintea lui Dumnezeu, cultivând de bunăvoie păcatul, au fost nimiciţi. La a doua venire a lui Hristos, cei nelegiuiţi vor fi nimiciţi de "suflarea gurii Sale" şi prăpădiţi de "arătarea venirii Sale" (2 Tes. 2,8). Strălucirea slavei lui Dumnezeu, care dă viaţă celui neprihănit, îi va nimici pe cei nelegiuiţi.

11:67 Pe timpul lui Ioan Botezătorul, Hristos era aproape să Se arate, pentru a face cunoscut caracterul lui Dumnezeu. Însăşi prezenţa Lui urma să-i facă pe oameni să-şi dea seama de păcatele lor. Numai dacă voiau să fie curăţaţi de păcat puteau să vină în comuniune cu El. Numai cei cu inima curată puteau rămâne în faţa Lui.

11:68 Aşa a dus Ioan Botezătorul lui Israel solia lui Dumnezeu. Mulţi au luat aminte la învăţătura lui. Mulţi au sacrificat totul, numai ca să asculte. Mulţimile mergeau după acest nou învăţător din loc în loc şi nu erau puţini aceia care nutreau nădejdea că el ar fi Mesia. Dar, când Ioan i-a văzut pe oameni îndreptându-se către el, a căutat orice ocazie să le îndrepte credinţa către Acela care trebuia să vină.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: