10:15 Hristos era neînţeles de fraţii Lui pentru că nu le semăna. Idealul Lui nu era idealul lor. Pentru că se luaseră după oameni, ei se depărtaseră de Dumnezeu şi în viaţa lor nu se manifesta puterea Lui. Formele religiei pe care le ţineau ei nu puteau să transforme caracterul. Ei dădeau "zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen", dar lăsau nefăcute "cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia" (Mat. 23,23). Exemplul lui Hristos era pentru ei o provocare continuă. El nu ura decât un singur lucru pe lume, şi acesta era păcatul. El nu putea să fie de faţă când se săvârşea ceva rău fără să aibă un sentiment de durere, pe care nu-l putea ascunde. Era izbitor contrastul dintre formalişti, a căror sfinţenie aparentă ascundea iubirea pentru păcat, şi un caracter în care râvna pentru slava lui Dumnezeu era totdeauna mai presus de toate. Pentru că viaţa lui Isus condamna răul, avea adversari atât în familie, cât şi în afară. Cinstea şi altruismul Lui erau luate în batjocură. Răbdarea şi bunătatea Lui erau numite laşitate.