8:1 Cap. 6 - Obiectivul primordial al educatiei
8:2 Printr-o concepţie greşită despre adevărata natură şi finalitate a educaţiei, mulţi au ajuns la grave şi chiar fatale greşeli. O astfel de greşeală se face atunci când punerea în rânduială a emoţiilor sau stabilirea de principii sunt neglijate, într-un efort de a se asigura o cultură generală, sau atunci când interesele veşnice sunt trecute cu vederea dintr-o dorinţă avidă de avantaje vremelnice.
8:3 A face din posedarea onoarei lumeşti sau a bogăţiilor motivul determinant este nedemn de cel care a fost răscumpărat prin sângele lui Hristos. Ştiinţa noastră ar trebui să fie mai degrabă dobândirea cunoaşterii şi înţelepciunii de a putea deveni creştini mai buni, pregătiţi pentru un randament mai bun, pentru o slujire mai credincioasă Creatorului nostru şi pentru ca, prin exemplul şi influenţa noastră, să-i conducem şi pe alţii să-L slăvească pe Dumnezeu. Iată ceva real, palpabil - nu doar cuvinte, ci fapte. Nu numai sentimente, ci slujirea întregii vieţii trebuie consacrată Făcătorului nostru.
8:4 Singurul model perfect
8:5 Readucerea omului în armonie cu Dumnezeu, înălţarea şi înnobilarea condiţiei sale morale, astfel încât să poată din nou reflecta imaginea Creatorului, este, deci, marele scop al întregii educaţii şi discipline a vieţii. Atât de importantă a fost această lucrare, încât Mântuitorul a părăsit curţile cerului şi a venit personal pe acest pământ pentru a-i putea învăţa pe oameni cum să obţină calificarea pentru o viaţă mai înaltă. Vreme de 30 de ani, El a locuit ca om printre oameni, a trecut prin experienţele vieţii umane, în calitate de copil, tânăr şi apoi bărbat; El
8:6 a suportat cele mai dure încercări pentru a putea prezenta o ilustraţie vie a adevărurilor pe care le învăţa. Ca Învăţător trimis de la Dumnezeu, El i-a instruit pe fiii oamenilor trei ani de zile, apoi, lăsând lucrarea pe mâna colaboratorilor pe care Şi I-a ales, S-a înălţat la cer. Însă grija Lui în această lucrare nu este mai mică nici acum. Din curţile de sus, El priveşte cu cel mai profund interes înaintarea cauzei pentru care Şi-a dat viaţa.
8:7 Caracterul lui Hristos este singurul model perfect pe care trebuie să-l copiem. Pocăinţa şi credinţa, supunerea voinţei şi închinarea afectivităţii înaintea lui Dumnezeu sunt mijloacele hărăzite împlinirii acestei lucrări. Obţinerea unei cunoaşteri a acestui plan divin trebuie să fie preocuparea de căpătâi în studiul nostru; iar conformarea la cerinţele lui să fie primul nostru efort.
8:8 Solomon spunea că "Începutul înţelepciunii este frica de Domnul"(Prov. 9,10). Referitor la valoarea şi importanţa acestei înţelepciunii, el afirmă: "Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobândeşte priceperea"(Prov. 4,7); "Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul, ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea"(Prov. 3,14.15).
8:9 Şcoala lui Hristos
8:10 Cel ce caută cu sârguinţă dobândirea înţelepciunii şcolilor omeneşti trebuie să nu uite că şi o altă şcoală îl vrea ca elev. Hristos a fost cel mai mare învăţător pe care l-a văzut lumea vreodată. El a adus omului ştiinţă direct din cer. Lecţiile pe care ni
8:11 le-a dat sunt ceea ce ne trebuie atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. El ne prezintă adevăratele direcţii ale vieţii şi felul în care putem să le atingem.
8:12 În şcoala lui Hristos, studiile nu se încheie niciodată. Printre elevii ei, sunt şi tineri, şi bătrâni. Cei ce dau curs învăţăturilor Profesorului divin cresc constant în înţelepciune, rafinament şi nobleţe a sufletului, fiind astfel pregătiţi pentru a intra în şcoala mai înaltă, în care creşterea va continua de-a lungul veşniciei.
8:13 Infinita Înţelepciune ne prezintă marile lecţii ale vieţii - lecţia datoriei şi lecţia fericirii. Sunt două lecţii adeseori greu de învăţat, dar fără ele nu putem progresa cu adevărat. Ele ne pot costa efort şi lacrimi, şi chiar agonie, dar nu trebuie să şovăim sau să obosim. Vom auzi, în final, chemarea Învăţătorului: "Vino, copile, mai sus!"
8:14 Aici, în această lume, în mijlocul încercărilor şi ispitelor ei, este locul unde trebuie să dobândim calificarea pentru societatea purităţii şi a sfinţeniei. Aceia care ajung atât de absorbiţi în studii mai puţin importante, încât încetează să mai înveţe în şcoala lui Hristos, pierd enorm. Ei Îl jignesc pe Învăţătorul divin, respingând ofertele harului Său. Cu cât persistă în acest demers, cu atât ei se afundă mai tare în păcat. Plata lor va fi proporţională cu infinita valoare a binecuvântărilor pe care le-au nesocotit.
8:15 În religia lui Hristos există o influenţă regeneratoare, care transformă întreaga fiinţă, ridicându-l pe om deasupra oricărui viciu înjositor şi înălţându-i gândurile şi dorinţele spre Dumnezeu şi spre cer. În legătură cu Cel Infinit, omul este făcut părtaş la natura
8:16 divină. Asupra lui, săgeţile celui rău nu au efect, pentru că este îmbrăcat cu platoşa neprihănirii lui Hristos.
8:17 Fiecare capacitate, fiecare atribut cu care Creatorul i-a înzestrat pe fiii oamenilor trebuie folosit spre slava Lui, găsindu-şi în aceasta cel mai curat, cel mai sfânt şi cel mai fericit exerciţiu. Când principiul religios este suveran, orice pas înainte în dobândirea ştiinţei sau a culturii intelectuale este un pas spre unirea omenescului cu Divinul, a finitului cu Infinitul.
8:18 Biblia ca educator
8:19 Ca educator, Biblia nu are rival. Ea este cea mai veche şi cea mai cuprinzătoare istorie aflată la îndemâna oamenilor. Provenind proaspătă din fântâna adevărului veşnic, o mână divină i-a păstrat puritatea de-a lungul veacurilor. Ea luminează trecutul îndepărtat, unde cercetarea omului caută în van să pătrundă. Numai în Cuvântul lui Dumnezeu descoperim puterea care a pus temeliile pământului şi a întins cerurile. Numai aici găsim o relatare veridică despre originea popoarelor. Numai aici este prezentată o istorie a umanităţii, o istorie nealterată de mândria omenească sau de prejudecată.
8:20 În Cuvântul lui Dumnezeu, mintea găseşte subiecte pentru cea mai adâncă meditaţie, pentru cele mai înalte aspiraţii. Aici, putem fi alături de patriarhi şi profeţi şi putem auzi glasul Celui veşnic, vorbind oamenilor. Aici vedem Maiestatea cerurilor, umilindu-Se pe Sine pentru a fi înlocuitorul şi scăparea noastră, pentru a se lupta cu mâna goală cu puterile întunericului şi pentru a obţine biruinţa
8:21 pentru noi. O pioasă contemplare a unor subiecte ca acestea nu poate da greş în ceea ce priveşte înmuierea, purificarea şi înnobilarea inimii şi, în acelaşi timp, asigurarea minţii cu o nouă tărie şi vigoare.
8:22 Cei care consideră Biblia o lucrare omenească, tratând cerinţele lui Dumnezeu cu indiferenţă şi dispreţ, îşi dovedesc astfel propria nesăbuinţă şi ignoranţă. Fălindu-se cu libertatea şi independenţa lor, ei sunt în realitate robi ai păcatului şi ai lui Satana.
8:23 O viziune clară a ceea ce este Dumnezeu şi a ceea ce ne cere El să fim ne va conduce la o umilinţă totală. Acela care studiază cum trebuie Cuvântul sacru va afla că inteligenţa omenească nu este omnipotentă, că fără ajutorul pe care nimeni, în afară de Dumnezeu, nu-l poate da, tăria şi înţelepciunea umană nu sunt decât slăbiciune şi ignoranţă.
8:24 Acela care urmează călăuzirea divină a găsit singura sursă reală de har mântuitor şi adevărata fericire, şi a dobândit puterea de a împărtăşi din această fericire tuturor celor din jurul său. Nimeni nu se poate bucura cu adevărat de viaţă, fără religie. Dragostea pentru Dumnezeu purifică şi înnobilează orice gust şi dorinţă, amplifică orice sentiment frumos şi dă strălucire oricărei plăceri demne. Ea îl face pe om în stare să aprecieze şi să se bucure de tot ceea ce este adevărat, bun şi frumos.
8:25 Dar ceea ce, mai presus de toate considerentele, ne va conduce la preţuirea Bibliei este faptul că în ea este descoperită oamenilor voinţa lui Dumnezeu. În Biblie aflăm pentru ce am fost creaţi şi mijloacele prin care acest obiectiv poate fi atins. Aflăm cum să ne facem în chip înţelept mai bună viaţa actuală şi cum să ne-o asigurăm pe cea viitoare. Nici o altă carte nu poate răspunde tuturor întrebărilor minţii şi frământărilor inimii noastre. Dobândind
8:26 o cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu şi dându-i curs în viaţa lor, oamenii se pot ridica din cele mai joase adâncimi ale degradării la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, egali ai îngerilor fără păcat.
8:27 Lecţii din natură
8:28 În varietatea imaginilor din natură se află, pentru toţi cei care au învăţat să comunice cu Dumnezeu, lecţii despre înţelepciunea divină. Priveliştile ce se etalau în strălucire deplină privirii primei perechi de oameni din Eden sunt umbrite acum. Peste minunăţia creaţiunii s-a aşternut o pâclă. Şi, totuşi, oriunde ne-am întoarce, auzim glasul lui Dumnezeu şi-I admirăm lucrarea mâinilor.
8:29 De la solemna rostogolire a glasului puternic al tunetului şi de la vuietul necontenit al bătrânului ocean până la trilurile vesele ce umplu pădurile de muzică, zecile de mii de voci ale naturii Îi aduc slavă lui Dumnezeu. Pământul, marea şi cerul, cu minunatele lor culori şi nuanţe, variind în contraste uimitoare sau armonizându-se perfect, ne arată slava Lui. Munţii cei neclintiţi ne spun despre puterea Sa. Copacii, unduindu-şi coroanele verzi în lumina soarelui, şi florile, în frumuseţea lor delicată, arată spre Creator. Verdele viu, care acoperă ca un covor cenuşiul pământului, spune despre grija lui Dumnezeu faţă de cele mai neînsemnate dintre creaturile Sale. Adâncimile mării şi ale pământului descoperă bogăţiile Lui. Cel care a pus perle în ocean şi ametist, sau criolit, printre roci este un iubitor al frumosului. Soarele care răsare pe cer este o reprezentare a Celui care este viaţa şi lumina a tot ceea ce El a creat. Toată strălucirea şi frumuseţea care împodobesc pământul şi luminează cerurile vorbesc despre Dumnezeu.
8:30 Să-L uităm atunci pe Dătător, bucurându-ne în schimb de darurile Sale? Să ne îndreptăm mai bine spre contemplarea bunătăţii şi iubirii Sale. Fie ca tot ce este frumos aici, în casa noastră de pe pământ, să ne amintească de râul de cristal, de câmpiile verzi, de pomii unduitori şi de fântânile vii, de oraşul strălucitor şi de cântăreţii îmbrăcaţi în alb din căminul ceresc - acea lume a frumuseţii pe care nici un pictor nu o poate picta, nici o limbă muritoare nu le poate descrie. "Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc"(1 Cor. 2,9).
8:31 A locui veşnic în acest cămin al binecuvântării, a păstra în minte, trup şi suflet nu umbrele păcatului şi blestemului, ci desăvârşita asemănare cu Creatorul; a creşte necontenit, prin veacuri, în înţelepciune, cunoaştere şi sfinţenie, printr-o permanentă explorare a unor noi arii de gândire şi o permanentă descoperire a noi minuni şi slăvi; a ne dezvolta permanent capacităţile de a învăţa şi de a ne bucura de iubire şi cunoştinţă că, dincolo de noi, bucuria, dragostea şi înţelepciunea rămân infinite - acesta este obiectivul spre care visează speranţa creştină, obiectivul educaţiei creştine. Dobândirea acestei educaţii şi ajutarea altora să o dobândească trebuie să fie ţelul vieţii creştinului.
8:32 Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Isus este un izvor nesecat al bucuriei. El nu-Şi găseşte plăcerea în suferinţa oamenilor, ci Se bucură să-i vadă fericiţi.