64:1 Cap. 62 - Eşecul studierii Cuvântului lui Dumnezeu
64:2 Ceea ce, în consiliile cereşti, Tatăl şi Fiul au hotărât că este esenţial pentru mântuirea omului este clar prezentat în Sfintele Scripturi. Infinitele adevăruri ale mântuirii sunt prezentate atât de lămurit, încât e imposibil ca fiinţele limitate, cum suntem noi, care doresc să le cunoască, să nu le poată înţelege. Revelaţii divine au fost făcute pentru instruirea noastră în neprihănire, pentru a-L putea slăvi pe Dumnezeu şi a-i ajuta pe semeni.
64:3 Aceste adevăruri se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu - standardul prin care noi trebuie să discernem între bine şi rău. Ascultarea de acest Cuvânt este cel mai bun scut pentru tineri împotriva ispitelor la care sunt expuşi în timp ce primesc o educaţie. Din acest Cuvânt, ei învaţă cum să-L onoreze pe Dumnezeu şi cum să fie credincioşi faţă de omenire, îndeplinindu-şi voios datoria, înfruntând încercările aduse de fiecare zi şi purtându-şi curajos poverile.
64:4 Hristos, Marele Învăţător, încerca să distragă atenţia oamenilor de la contemplarea celor pământeşti, pentru a-i învăţa lucruri cereşti. Dacă învăţătorii din zilele Lui ar fi fost dispuşi să înveţe de la El, dacă s-ar fi unit cu El în semănarea în lume a seminţelor adevărului, lumea de azi ar fi fost cu mult diferită de ceea ce este. Dacă fariseii şi cărturarii şi-ar fi unit forţele cu Mântuitorul, cunoaşterea Lui ar fi refăcut chipul moral al lui Dumnezeu în sufletele lor.
64:5 Dar liderii din Israel au întors spatele fântânii adevăratei cunoaşteri. Ei studiau Scriptura doar
64:6 pentru a-şi argumenta tradiţiile şi pentru a impune ritualurile lor omeneşti. Prin interpretarea lor, ei dădeau Scripturilor sensuri pe care Dumnezeu nu le dăduse niciodată. Concepţia lor mistică făcea neclar ceea ce Dumnezeu lăsase foarte clar. Ei îşi disputau aspecte neesenţiale şi, practic, respingeau cele mai elementare adevăruri. Cuvântul lui Dumnezeu era jefuit de putere, iar duhurile rele lucrau în voinţa lor.
64:7 Cuvintele lui Hristos nu conţin nimic care este neesenţial. Predica de pe munte este un exemplu minunat, însă, e atât de simplă, încât şi un copil o poate studia fără greş pentru a o înţelege. Muntele fericirilor este un simbol al înălţimii spirituale, la care Isus a fost întotdeauna. Fiecare cuvânt rostit de El venea de la Dumnezeu şi El îl spunea cu autoritatea cerului. "Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt Duh şi viaţă" (Ioan 6,63), afirma El. Învăţătura lui Isus este plină de adevăr înălţător şi mântuitor, cu care cele mai înalte ambiţii şi cele mai adânci investigaţii ale omului nu se pot compara. Isus era conştient de ruina ce pândea omenirea şi a venit să mântuiască sufletele prin propria-i neprihănire, aducând asigurarea completei izbăviri.
64:8 Din cauza desconsiderării cuvintelor lui Hristos şi din cauza trecerii în plan secundar a Cuvântului lui Dumnezeu în educaţie, necredincioşia şi fărădelegea sunt în floare. Lucruri de însemnătate minoră ocupă mintea multora dintre profesorii de azi. Foarte multă tradiţie, conţinând doar o parte de adevăr, este prezentată în învăţătura din şcolile lumii. Multe învăţături omeneşti se bazează pe presupunere, şi nu pe adevăr. Profesorii de astăzi pot folosi doar abilitatea profesorilor precedenţi; şi, însă, cu toată importanţa deosebită
64:9 care poate fi ataşată cuvintelor acestor mari autori există o incapacitate evidentă de a stabili originea celui mai mare principiu, sursa înţelepciunii infailibile. Există o incertitudine dureroasă, o cercetare constantă, o alergare după siguranţa, care poate fi găsită doar în Dumnezeu. Trâmbiţa mărinimiei umane poate să răsune, dar acesta este un sunet al neîncrederii; el nu este demn de încredere, şi nu poate asigura salvarea sufletelor.
64:10 Dobândind o cunoaştere lumească, oamenii au crezut că au pus mâna pe o comoară şi au lăsat deoparte Biblia, neştiind că ea conţine cea mai de preţ comoară. Eşecul în studierea şi ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu a adus confuzie în lume. Oamenii au părăsit tutela lui Hristos pentru tutela marelui rebel, prinţul întunericului. Foc străin a fost amestecat cu focul sacru. Acumularea de lucruri care duc la poftă şi ambiţii a adus asupra lumii judecata cerului.
64:11 Atunci când se află în dificultate, filozofii şi oamenii de ştiinţă încearcă să dea satisfacţie minţilor, fără a apela la Dumnezeu. Ei vântură propria lor filozofie, referitoare la ceruri şi pământ, explicând plăgile, urgiile, epidemiile, cutremurele şi foametea, prin presupusa lor ştiinţă. Cât priveşte creaţiunea şi providenţa, explicaţia lor este: "aceasta constituie o lege a naturii."
64:12 Cunoaştere prin ascultare
64:13 Neascultarea a închis uşa pentru o mai mare cunoaştere ce ar putea fi obţinută din Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar fi fost ascultători, ei ar fi înţeles planul
64:14 conducerii lui Dumnezeu. Cerul şi-ar fi deschis cămările harului şi ale slavei pentru a fi explorate. În ţinută, vorbire şi cântec, oamenii ar fi fost superiori faţă de ceea ce sunt în prezent. Taina mântuirii, a întrupării lui Hristos şi uimitoarea Sa jertfă n-ar mai fi fost neclare în mintea noastră. Acestea ar fi nu doar mai bine înţelese, şi în final mult mai mult preţuite.
64:15 Eşecul în studierea Cuvântului lui Dumnezeu este marea cauză a slăbiciunii intelectuale şi a ineficienţei. Întorcându-se de la acest Cuvânt pentru a se hrăni cu scrierile unor profani, mintea îşi pierde puterea şi nobleţea. Ea pierde contactul cu principiile adânci şi cuprinzătoare ale adevărului veşnic. Înţelegerea se adaptează lucrurilor cu care este familiarizată şi, prin devoţiunea ei faţă de lucrurile mărginite, ea slăbeşte şi, după un timp, devine incapabilă de a se mai dezvolta.
64:16 Aceasta este o falsă educaţie. Lucrarea oricărui profesor trebuie să fie fixarea minţii tinerilor asupra marilor adevăruri ale Cuvântului Inspiraţiei. Aceasta este educaţia esenţială pentru viaţa prezentă şi viitoare.
64:17 Să nu se creadă că astfel va fi împiedicat studiul ştiinţelor sau va fi coborât standardul educaţiei. Cunoaşterea lui Dumnezeu este înaltă cât cerul şi vastă cât universul. Nimic nu este atât de înălţător şi înviorător ca studiul marilor teme referitoare la viaţa noastră veşnică. Tinerii trebuie să cunoască aceste adevăruri ale lui Dumnezeu şi mintea lor va creşte şi se va întări prin efort. Orice tânăr, care este un împlinitor al Cuvântului, va fi dus într-un mai larg câmp al gândirii şi va găsi o bogăţie
64:18 de ştiinţă care este nepieritoare.
64:19 Ignoranţa care bântuie în prezent lumea, în ceea ce priveşte cerinţele benefice ale Legii lui Dumnezeu, este rezultatul neglijării studierii Scripturilor. Planul lui Satana este să distragă într-atât mintea omului, încât marele Ghid al lui Dumnezeu să nu poată fi privit ca fiind Cartea Cărţilor, şi păcătosul să nu poată fi condus de la calea nelegiuirii la calea ascultării.
64:20 De ce tineretul nostru şi chiar cei mai maturi sunt atât de uşor de dus în ispită şi în păcat? Pentru că Biblia nu este studiată şi nu se meditează la învăţăturile ei, aşa cum ar trebui. Dacă ar fi studiu zilnic, ar exista corectitudine şi tărie morală, care ar opune rezistenţă ispitelor vrăjmaşului. Nu se vede în viaţă un efort serios de întoarcere de la rău, pentru că învăţătura dată de Cuvântul lui Dumnezeu nu este luată în seamă. Nu este făcut efortul necesar pentru umplerea minţii cu gânduri curate şi sfinte. Nu există o alegere a părţii celei bune - şederea la picioarele lui Isus, aşa cum a făcut Maria, pentru a învăţa lecţii de la divinul Învăţător.
64:21 Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este făcut sfetnicul nostru, când cercetăm Scripturile pentru lumină, îngerii din cer vin aproape pentru a ne impresiona mintea şi pentru a ne lumina înţelegerea, ca să putem, într-adevăr, spune: "Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate" (Ps. 119,130). Nu este de mirare că nu se mai vede dispoziţie sfântă printre tinerii care se declară creştini, când se dă atât de puţină atenţie Cuvântului lui Dumnezeu. Sfaturile divine nu sunt urmate;
64:22 avertismentele cerului nu sunt ascultate. Harul şi înţelepciunea cerească nu sunt căutate, pentru ca orice întinăciune să fie curăţită din viaţă.
64:23 Pe cărări oprite
64:24 Dacă mintea tinerilor ar fi îndrumată corect, atunci conversaţia lor s-ar axa pe teme înalte. Când mintea este curată, iar gândurile înnobilate de adevărul lui Dumnezeu, cuvintele vor fi şi ele la fel. "Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint" (Prov. 25,11). Dar cu înţelegerea actuală şi cu practicile din prezent, cu standardul coborât, cu care se mulţumesc creştinii, conversaţia lor este fără valoare şi nefolositoare. Ea este pământească şi nu atinge nici măcar nivelul conversaţiei lumeşti mai elevate. Când Hristos şi cerul sunt tema contemplării, conversaţia va releva acest fapt. Vorbirea va fi dreasă cu har, iar vorbitorul va arăta că şi-a făcut o educaţie în şcoala divinului Învăţător.
64:25 Trebuie să privim Biblia ca fiind descoperirea lui Dumnezeu, a lucrurilor veşnice - lucrurile cele mai importante pentru noi. Lumea a pus-o deoparte, ca pe o carte citită deja, dar o mie de ani de cercetare n-ar epuiza comoara ascunsă în conţinutul ei. Doar veşnicia va descoperi toată înţelepciunea acestei Cărţi, pentru că ea este înţelepciunea unei minţi infinite. Să cultivăm atunci o foame adâncă pentru producţiile autorilor omeneşti şi să ignorăm Cuvântul lui Dumnezeu? Tocmai această dorinţă după ceva ce niciodată n-ar fi trebuit să poftească îi face pe oameni să
64:26 înlocuiască adevărata cunoaştere cu ceva ce nu-i va putea face vreodată înţelepţi în mântuire. Speculaţiile oamenilor să nu fie privite ca adevăr, când sunt împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
64:27 Creatorul cerurilor şi al pământului, Izvorul întregii înţelepciuni nu este secundul nimănui. Dar presupuşii mari autori, ale căror lucrări sunt folosite drept manuale de studiu, sunt acceptaţi şi ridicaţi în slavă, deşi nu au legătură vitală cu Dumnezeu. Prin asemenea studii, omul a fost condus pe cărări oprite. Minţi au fost extenuate în solicitări fără folos, în încercarea de a obţine ceea ce echivalează cu acea cunoştinţă pe care, obţinând-o, Adam şi Eva au fost neascultători faţă de Dumnezeu.
64:28 Astăzi, tineri şi tinere petrec ani de zile făcându-şi o educaţie care va fi ca lemnul şi miriştea de ars în focul de pe urmă. Dumnezeu nu dă valoare unei asemenea educaţii. Mulţi elevi termină şcoala fără a mai putea să trateze Cuvântul lui Dumnezeu cu stima şi respectul pe care i-l acordau la început. Credinţa lor a fost eclipsată în efortul de a excela în diverse ştiinţe. Biblia n-a fost făcută o materie capitală în educaţia lor, în vreme ce cărţi cu idei necredincioase şi teorii nesănătoase le-au fost puse în mână.
64:29 Toate materiile fără folos ar trebui eliminate din programele de studiu şi puse înaintea elevului numai acele obiecte care îi vor fi de o reală valoare. Numai pe acestea trebuie el să le cunoască, pentru a-şi asigura viaţa împreună cu Dumnezeu. Atunci când mintea este pusă la contribuţie în marile teme ale
64:30 mântuirii, elevul se va înălţa din ce în ce mai mult în înţelegerea acestor subiecte, lăsând la o parte studiile ieftine şi nesemnificative.
64:31 O ilustraţie
64:32 Ce anume l-a făcut pe Ioan Botezătorul mare? El şi-a închis mintea pentru masa de învăţături ale tradiţiei, prezentată de învăţătorii naţiunii iudaice şi şi-a deschis-o pentru înţelepciunea de sus. Înainte de naşterea sa, Duhul Sfânt a spus despre Ioan: "Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El." (Luca 1,15-17).
64:33 În profeţia sa, Zaharia a spus şi el: "Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui, şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii, să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!" "Iar Pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel." (Luca 1,76-80)
64:34 Alegerea lui Ioan a fost să renunţe la plăcerile şi comoditatea vieţii de oraş pentru disciplina severă a pustiului.
64:35 Aici, condiţiile erau favorabile obişnuinţei cu simplitatea şi renunţarea la sine. Nederanjat de larma lumii, el putea să studieze lecţiile naturii, ale revelaţiei şi providenţei. Cuvintele spuse de înger lui Zaharia îi fuseseră adeseori repetate de părinţii lui, temători de Dumnezeu. Din copilărie i-a fost prezentată mereu misiunea şi el a acceptat investirea divină. Pentru el, singurătatea pustiului a fost o bine-venită evadare din societatea în care suspiciunea, necredinţa şi necurăţia deveniseră predominante. El nu se încredea în propria-i putere de a rezista ispitei şi se ferea de contactul direct cu păcatul, pentru ca nu cumva să-şi piardă extraordinarul simţ al neprihănirii.
64:36 Dar Ioan nu-şi petrecea viaţa în inactivitate, în posomorâre ascetică sau în izolare egoistă. Din când în când, el mergea printre oameni, fiind chiar un atent observator a ceea ce se întâmpla în lume. Din refugiul său liniştit, el urmărea desfăşurarea evenimentelor. Cu înţelegerea iluminată de către Duhul Sfânt, el studia caracterele oamenilor, pentru a putea înţelege cum să le atingă inimile cu solia cerului.
64:37 Despre Hristos, Simeon a spus: "Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel." (Luca 2,29-32).
64:38 Isus şi Ioan erau pentru educatorii vremii nişte ignoranţi, pentru că nu învăţaseră în şcolile rabinilor, dar Profesorul lor era Dumnezeul cerurilor
64:39 şi toţi care-i ascultau erau uimiţi de cunoaşterea lor în ceea ce priveau Scripturile.
64:40 Prima mare lecţie în orice educaţie este cunoaşterea şi înţelegerea voinţei lui Dumnezeu. Fiecare zi a vieţii trebuie să ne fie marcată de efortul obţinerii acestei cunoştinţe. A învăţa ştiinţa numai potrivit interpretării omeneşti înseamnă a obţine o falsă educaţie, dar a învăţa de la Dumnezeu şi de la Hristos înseamnă a învăţa ştiinţa cerului. Confuzia în educaţie a apărut din cauză că înţelepciunea şi cunoaşterea lui Dumnezeu nu au fost onorate.
64:41 Elevii din şcolile noastre trebuie să considere cunoaşterea lui Dumnezeu drept ceva mai presus decât orice. "Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: 'Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi, şi voi nimici priceperea celor pricepuţi'. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca după cum este scris: 'Cine se laudă, să se laude în Domnul'." (1 Cor. 1,18.19.25.30.31).
64:42 Aceia care pretind a crede Cuvântul trebuie să se roage zilnic, pentru ca lumina Duhului Sfânt să lumineze paginile Cărţii Sfinte, iar ei să poată înţelege lucrurile lui Dumnezeu Cuvintele oamenilor, deşi mari, nu ne pot face "desăvârşiţi şi cu totul destoinici pentru o lucrare bună" (2 Tim. 3,17).