55:1 Cap. 53 - Lucrarea evidentă a Duhului Sfânt
55:2 "Isus le-a zis: 'Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii'. Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei." (Ioan 12,35.36).
55:3 Unii bărbaţi din colegiul de la Battle Creek au o impresie greşită despre ceea ce înseamnă datorie. Domnul Dumnezeul cerurilor a trimis din când în când Duhul Său cel Sfânt asupra elevilor din şcoală, pentru ca ei să-L poată recunoaşte în toate căile lor, astfel încât să le poată călăuzi paşii. Uneori, manifestarea Duhului Sfânt a fost atât de hotărâtă, încât studiile au fost uitate, şi cel mai mare Învăţător, pe care lumea L-a cunoscut vreodată, Şi-a făcut auzit glasul: "Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre." (Mat. 11,28-30).
55:4 Domnul bătea la uşa inimilor şi am văzut că îngerii lui Dumnezeu erau prezenţi. Dar se pare că nu există din partea profesorilor un efort deosebit pentru a-i determina pe elevi să acorde atenţia cuvenită lucrurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu avea, însă, un Străjer în şcoală, care, deşi era nevăzut, Îşi făcea simţită influenţa...
55:5 Domnul a aşteptat mult să-i acorde inimii cea mai mare şi mai adevărată bucurie. Pe toţi aceia care privesc la El cu
55:6 inimi neîmpărţite, Domnul îi va binecuvânta mult. Aceia care au privit astfel la El au prins imagini mai clare ale lui Isus, ca purtător al păcatelor lor, ca jertfă îndestulătoare pentru ei, şi au fost ascunşi în adăpostul Stâncii, pentru a-L vedea pe Mielul lui Dumnezeu cum ridică păcatele acestei lumi. Când vom înţelege jertfa lui Isus pentru noi, buzele ne vor fi inspirate cu cele mai înalte motive de laudă.
55:7 Când elevii Îl privesc astfel pe Isus, suspendarea cursurilor nu va fi considerată o pierdere. Ei prind imagini ale Celui nevăzut. Duhul Sfânt lucrează nu numai pentru cei care şi-au pierdut dragostea dintâi, ci şi pentru sufletele care nu au stat niciodată de partea Domnului. Dovezile harului Său stârnesc bucurie în inima celor astfel binecuvântaţi şi se cunoaşte că mântuirea lui Dumnezeu este în mijlocul poporului Său...
55:8 De ce nu L-am aştepta pe Sfântul Străjer să vină în şcolile noastre? Tinerii noştri se află aici pentru a primi o educaţie, pentru a obţine o cunoaştere a singurului Dumnezeu adevărat, pentru a învăţa cum să-L prezinte pe Hristos ca Mântuitor ce ne izbăveşte de păcate. Ei sunt aici pentru a aduna preţioase raze de lumină, pe care să le poată retransmite, pentru a arăta bunătatea iubitoare a Domnului, pentru a vorbi de slava Lui, pentru a-L preamări pe Cel care ne-a scos din întuneric la lumina Sa minunată.
55:9 În repetate rânduri, Solul ceresc a fost trimis la şcoală. Atunci când prezenţa Lui a fost recunoscută,
55:10 întunericul a dispărut, iar lumina a strălucit cu putere şi inimile au fost conduse la Dumnezeu. Ultimele cuvinte transmise de Isus lui Ioan au fost: "Şi Duhul şi Mireasa zic: 'Vino!' Şi celui ce îi este sete să vină, cine vrea să ia apa vieţii fără plată" (Apoc. 22,17). Atunci când Îi răspundem lui Dumnezeu, spunând "Da, Doamne, vin", cu bucurie, El ne va scoate apă din fântânile mântuirii.
55:11 Să nu ne bucurăm noi pentru Dumnezeu? Să nu dovedim entuziasm în slujba Lui? Cu marea şi înălţătoarea temă a mântuirii dinainte, să fim noi reci ca nişte statui de marmură? Dacă oamenii se pot entuziasma atât de mult din cauza unei partide de criket sau a unei alergări de cai, sau atâtor lucruri care nu aduc bine nimănui, să nu fim noi mişcaţi când planul de mântuire este desfăşurat înaintea noastră? Să fie, de azi înainte, festivaluri ale bucuriei în Domnul în şcoala şi în biserica noastră. (Special Testimonies, on Education, pg. 77-82.)
55:12 Pericolul profesorilor înţelepţi lumeşte
55:13 Toate comorile cerului au fost încredinţate lui Isus, ca să poată împărtăşi aceste daruri căutătorului sârguincios, perseverent. "El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare" (1 Cor. 1,30). Dar chiar şi rugăciunile multora sunt atât de formale, încât nu au prin ele nici o influenţă spre bine. Ei nu răspândesc o mireasmă de viaţă.
55:14 Dacă profesorii şi-ar smeri inimile înaintea lui Dumnezeu şi
55:15 şi-ar da seama de responsabilităţile pe care şi le-au asumat, angajându-se în obiectivul educării tinerilor pentru viitoarea viaţă veşnică, s-ar vedea imediat o schimbare remarcabilă în atitudinea lor. Rugăciunile lor nu ar mai fi seci şi fără viaţă, ci ei se vor ruga cu seriozitatea sufletelor care se simt în pericol. Ei ar învăţa zilnic de la Isus, luând Cuvântul lui Dumnezeu ca manual al lor, având o vie conştiinţă că este glasul lui Dumnezeu, iar atmosfera din preajma lor s-ar schimba substanţial. Tentaţia de a fi primul va fi potolită prin lecţiile învăţate zilnic în şcoala lui Hristos. Ei nu se vor mai sprijini cu atâta încredere pe propria lor înţelegere.
55:16 Profesorii din şcolile noastre sunt azi în pericolul de a călca pe urmele iudeilor din vremea lui Isus. Oricare le-ar fi poziţia, ei s-ar putea mândri cu propria lor iscusinţă de a învăţa, dacă nu şi-ar deschide încăperile templului sufletului pentru a primi razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii şi ar fi înregistraţi în cărţile cerului, ca fiind necredincioşi. Prin ceea ce fac, ei opresc razele de lumină, care ar ajunge la studenţi. Pericolul lor este acela de a deveni egocentrişti şi prea înţelepţi pentru a mai primi învăţătură.
55:17 Trăim într-o lume plină de corupţie, şi, dacă nu-L primim pe viul Isus în inimile noastre, crezând şi împlinind cuvintele Sale, vom fi la fel de orbi ca şi iudeii. Toţi profesorii au nevoie să primească orice rază de lumină cerească, trimisă în calea lor; ca instructori, ei au nevoie de lumină. Unii spun: "Da, cred că doresc aceasta", dar se amăgesc singuri. Unde îţi este lumina? De la ce fântână ai luat apă?
55:18 Domnul mi-a spus că nu puţini dintre învăţători au lăsat apele curate ale Libanului pentru cele tulburi din vale. Numai Dumnezeu poate să ne călăuzească în căile ce duc spre o ţară mai bună. Dar profesorii care nu caută în mod serios şi inteligent această ţară mai bună îi conduc pe cei aflaţi sub influenţa lor spre ignorarea marii mântuirii, cumpărate pentru ei cu un preţ infinit.
55:19 O strânsă legătură cu Dumnezeu trebuie păstrată de către profesorii noştri. Dacă Dumnezeu ar trimite Duhul Său cel Sfânt în şcolile noastre pentru a transforma inimile, pentru a învăţa mintea şi pentru a da înţelepciune sfântă elevilor, vor fi şi dintre aceia care, profitând de poziţia lor, s-ar interpune între Dumnezeu şi cei care au nevoie de lumină, care nu ar înţelege lucrarea Duhului Sfânt, care nu au înţeles-o niciodată, în trecut; aceasta a fost o mare taină, aşa cum erau şi lecţiile lui Hristos pentru iudei. Lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu nu este aceea de a stârni curiozitatea. Decizia de a aproba sau nu manifestările Duhului lui Dumnezeu nu aparţine oamenilor. Noi trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze.
55:20 Atunci când profesorii sunt dispuşi să frecventeze şcoala lui Hristos şi să înveţe de la Marele Învăţător, ei se vor încrede mult mai puţin în ei înşişi decât acum. Când Dumnezeu devine profesorul, Numele Său va fi mărit. Elevii vor fi aşa cum erau şi tinerii din şcolile profeţilor, asupra cărora venea Duhul Sfânt, iar ei profetizau.
55:21 Marele vrăjmaş al sufletelor caută să aducă în toate instituţiile noastre o atmosferă moartă, lipsită de viaţă spirituală. El se străduieşte să întoarcă orice împrejurare în avantajul lui, spre respingerea lui Isus Hristos. Astăzi, Dumnezeu nu poate face multe lucruri mari, ca în vremea lui Hristos, datorită necredinţei celor aflaţi în poziţii de răspundere. Este nevoie de puterea de convertire a lui Dumnezeu, pentru ca ei să înţeleagă Cuvântul şi să fie dispuşi să se smerească înaintea Lui, ca învăţăcei.
55:22 Definitivare în şcolile lumii
55:23 Profeţia ne spune că suntem aproape de încheierea timpului. Inteligenţa, isteţimea nativă, presupusa lor judecată perfectă nu-i vor pregăti pe tineri să devină misionari pentru Dumnezeu. Nici unul, care caută pregătire pentru lucrarea şi slujirea lui Dumnezeu, nu va fi desăvârşit în Isus Hristos, primind aşa-zisa definitivare, într-o şcoală din lume, a studiului în cultura generală sau în domeniul medical. Mulţi au devenit nepotriviţi pentru lucrarea misionară, urmând asemenea cursuri. Ei L-au dezonorat pe Dumnezeu, dându-L la o parte pentru a căuta ajutorul oamenilor. "Voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi", spune Domnul (1 Samuel 2,30) .
55:24 Cuvântul lui Dumnezeu trebuie primit ca temelia şi desăvârşirea credinţei noastre. El trebuie primit cu înţelegere şi cu toată inima. El este viaţa şi de aceea trebuie integrat în chiar existenţa noastră. Astfel primit, Cuvântul lui Dumnezeu îl va smeri pe om şi-l va despărţi de orice influenţă corupătoare.
55:25 "În anul morţii împăratului Ozia", relatează Isaia, "am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt,
55:26 şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi; cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: 'Sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!'. Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: 'Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!'" (Isaia 6,1-5). O, cât de mulţi angajaţi în această lucrare de răspundere au nevoie să-L vadă pe Dumnezeu, aşa cum L-a văzut Isaia! Căci în prezenţa slavei şi maiestăţii Sale, eul cade în nimicnicie. (Special Testimonies on Education, pg. 165-170; scrise din Melboure, Australia, 10 februarie 1894, profesorilor de la colegiul din Battle Creek.)
55:27 Numai atunci când ne este prezentată o viaţă mai înaltă, o viaţă conformă cu învăţăturile lui Hristos, orice învăţătură poate fi, pe bună dreptate, "o educaţie mai înaltă". Şi numai cu ajutorul Duhului Sfânt poate fi obţinută această educaţie. Studierea ştiinţelor naturii de către om, fără ajutorul Duhului Sfânt, este lipsită de preţioasele lucruri pe care Hristos doreşte ca omul să le ştie din lumea naturii, pentru că el nu reuşeşte să descopere singur marile şi importantele adevăruri referitoare la salvarea lui.
55:28 Înţelegerea omenească poate mult atunci când este legată de Adevăratul Învăţător, care, în prezentarea lucrurilor naturii, a descoperit adevărul, prin mărturiile lui practice. Dumnezeu lucrează nevăzut la inima omului. Fără această putere divină, care acţionează asupra înţelegerii, mintea omului nu poate prinde înălţătorul adevăr. Ea nu poate citi cartea naturii şi nici nu poate înţelege simplitatea ei sfântă. Atunci când este liberată de influenţele corupătoare, mintea omului poate primi lecţiile lui Hristos. Dar nici un om nu poate înţelege adevărata ştiinţă decât în cazul în care, în înţelepciunea Lui, Dumnezeu îi va sfinţi capacitatea de a înţelege, prin Duhul Sfânt.
55:29 Dacă elevii care frecventează colegiile noastre ar fi hotărâţi şi integri, dacă nu s-ar asocia cu cei ce umblă pe cărările păcatului şi nici n-ar fi fascinaţi de societatea lor, ei s-ar bucura, asemenea lui Daniel, de favoarea lui Dumnezeu. Dacă ar renunţa la distracţiile nefolositoare şi la pofte, mintea lor ar fi limpede pentru cunoaştere şi ar avea astfel o putere care i-ar face în stare să nu se clintească atunci când sunt asaltaţi de ispită.
55:30 Aceia care sunt puşi în poziţii de răspundere, în instituţiile noastre, trebuie să ia asupra lor povara îngrijirii de sufletele celor aflaţi în sarcina lor.