50:1 Cap. 48 - Recreare în Domnul
50:2 N-ar fi bine pentru noi să ne petrecem zilele libere în Domnul, putând să ne împrospătăm în memorie amintirea felului în care El a avut grijă de noi? Nu ar fi bine să trecem în revistă binecuvântările din trecutul nostru, să ne amintim impresionantele avertizări trimise pentru sufletul nostru, ca să nu-L uităm pe Dumnezeu?
50:3 Lumea are multe zile libere şi oamenii sunt preocupaţi în ele de amuzamente, de curse de cai, jocuri de cărţi, fumat şi băut, arătând clar sub ce stindard se află. Este evident că ei nu se află sub steagul Prinţului vieţii, că prinţul întunericului îi conduce şi îi controlează.
50:4 Să nu aibă poporul lui Dumnezeu mai dese ocazii sfinte, în care să-I mulţumească pentru bogatele Sale binecuvântări? Nu găsim noi timp în care să-I aducem lui Dumnezeu slavă pentru odihna, pacea şi bucuria Lui şi nu-I vom arăta noi, prin laudă zilnică, că ne bucurăm de marea jertfă ce a fost făcută pentru noi, ca să putem fi părtaşi ai naturii divine? Să nu vorbim noi despre viitoarea odihnă în Paradisul lui Dumnezeu şi despre onoarea şi slava care-i aşteaptă pe servii lui Iehova? "Poporul Meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite" (Isaia 32,18). Suntem în drum spre casă, spre o ţară mai bună, o ţară cerească.
50:5 Lumea este în plină agitaţie. Oamenii par a-şi fi pierdut firea pentru lucruri mărunte, ieftine şi nefolositoare. Ce entuziasmaţi i-am văzut de rezultatul
50:6 unei partide de criket! În Sidney, am văzut străzi invadate de mulţime, şi, când am întrebat care era cauza agitaţiei, mi s-a spus că un oarecare mare jucător de criket câştigase partida. M-am simţit întristată.
50:7 De ce nu sunt aleşii lui Dumnezeu mai entuziasmaţi? Ei se luptă pentru o cunună nepieritoare, pentru o locuinţă acolo unde nu va mai fi nevoie de lumina soarelui sau a lunii, sau a vreunei lămpi, pentru că Domnul Dumnezeu le dă lumină şi ei vor domni din veac în veac, având o viaţă comparabilă cu viaţa lui Dumnezeu. Iar candela celui rău va fi aruncată în întuneric, iar cel neprihănit va străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui Nu recomand acele reuniuni de plăcere, în care tinerii se întâlnesc pentru simplul amuzament, pentru a se angaja în conversaţii ieftine, fără sens,
50:8 şi în care se aud râsete zgomotoase. Nu recomand acel gen de întâlniri, în care demnitatea este lăsată deoparte, iar atmosfera este una a slăbiciunii şi a prostiei.
50:9 De multe ori, tinerii pe care inteligenţele cereşti au aşteptat să-i numere printre misionarii lui Dumnezeu, sunt atraşi în adunări pentru distracţii şi sunt luaţi de valul fascinaţiilor lui Satana. În loc să le fie teamă de continua asociere cu fete fără o gândire profundă, al căror caracter este mediocru, ei se îndrăgostesc de ele şi încheie legământul logodnei. Satana ştie că, dacă aceşti tineri se logodesc cu tinere "fără minte", iubitoare de plăceri, nereligioase şi lumeşti, se leagă de nişte pietre de poticnire. Puterea lor de lucru va fi serios afectată, dacă nu chiar total compromisă. Chiar dacă ei reuşesc o predare totală lui Dumnezeu, vor constata un serios impediment în faptul că sunt legaţi de o soţie nepregătită, needucată, care nu se aseamănă lui Isus, inactivă pentru Dumnezeu şi pentru religie. Viaţa lor se va dovedi lipsită de satisfacţii şi nefericită.
50:10 Întâlnirile pentru distracţie fac credinţa confuză şi nesigură. Domnul nu primeşte o inimă împărţită. El îl vrea pe om întreg, aşa cum l-a creat. Jertfa Lui a fost întreagă, pentru răscumpărarea trupului şi a sufletului omului. Ceea ce cere El de la cei pe care i-a creat şi răscumpărat este rezumat în cuvintele: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Mat. 22, 37-39). Dumnezeu nu acceptă nimic altceva. (Special Testimonies on Education, pg. 80-83).
50:11 "Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă." (1 Cor. 10,12). Nu poate fi încumetare mai fatală decât aceea care-l face pe om să se aventureze pe calea satisfacerii plăcerilor egoiste. Nu vor lua seama taţii şi mamele la această solemnă avertizare a lui Dumnezeu? Nu vor arăta ei, cu credincioşie, tinerilor pericolele ce apar mereu pentru a-i îndepărta de Domnul?