5:1 Cap. 3 - Învăţătorul adevărului, singurul educator sigur
5:2 În lume sunt două clase de educatori. Una este formată din cei pe care Dumnezeu îi face canale de lumină; cealaltă este a celor pe care Satana îi foloseşte ca agenţi ai săi - înţelepţi în a face răul. Una contemplă caracterul lui Dumnezeu şi creşte în cunoaşterea lui Isus. Ea este complet dedicată acelor lucruri care aduc iluminare şi înţelepciune cerească, spre înălţarea sufletului. Orice capacitate a educatorilor din această clasă este în slujba lui Dumnezeu. Chiar şi gândurile lor sunt supuse lui Hristos. Cealaltă clasă este asociată cu prinţul întunericului, care este permanent în alertă pentru a găsi posibilitatea de a-i învăţa pe alţii ştiinţa răului şi care, dacă i se permite, nu va pregeta să-şi imprime calea în inimă şi în minte.
5:3 Este mare nevoie de ridicarea standardului neprihănirii în şcolile noastre, de predarea acelei învăţături după rânduiala lui Dumnezeu. Dacă Hristos ar intra în instituţiile noastre de educare a tinerilor, le-ar curăţi aşa cum a curăţit templul, eliminând multe lucruri care au o influenţă nefastă. Multe dintre cărţile pe care le studiază tinerii ar fi date la o parte, şi, în locul lor, ar fi puse altele, promovând o cunoaştere bogată şi abundând în comori pentru inimă şi minte, care să călăuzească în siguranţă conduita.
5:4 Este scopul lui Dumnezeu acela ca falsele principii, falsele raţionamente şi sofisticări ale lui Satana să fie păstrate
5:5 în mintea tinerilor şi a copiilor noştri? Vor fi prezentate elevilor noştri lucruri păgâne, drept acumulări de valoare la bagajul lor de cunoştinţe? Îşi imaginează aceia care se declară reformatori ce caută să-i îndrume pe copii şi tineri pe calea dreaptă, pe calea trasată pentru răscumpăraţii Domnului, că Dumnezeu vrea ca ei să prezinte tinerilor, spre studiu, ceea ce Îi reprezintă greşit caracterul şi Îl pune într-o lumină falsă? Vor fi ideile necredincioşilor şi teoriile uşuraticilor considerate demne de atenţia elevului, pentru motivul că sunt emanaţii ale unor oameni pe care lumea îi admiră ca fiind mari gânditori? Vor culege cei care-şi declară credinţa în Dumnezeu idei şi expresii ale acestor autori nesfinţi, ţinându-le ca pe nişte giuvaeruri preţioase, care trebuie păstrate printre comorile minţii? Ferească Dumnezeu!
5:6 Domnul a revărsat peste aceşti oameni, pe care lumea îi admiră, daruri intelectuale inestimabile şi i-a înzestrat cu minţi superioare. Dar ei nu şi-au folosit puterile spre slava lui Dumnezeu. Ei s-au despărţit de El, aşa cum a făcut şi Satana. Dar, făcând aceasta, le-au mai rămas încă multe din valoroasele resurse intelectuale, date de Domnul. Pe acestea, însă, le-au pus într-o slujbă greşită pentru a da satisfacţie simţămintelor lor lumeşti, pentru a face atractive concepţiile prinţului răului.
5:7 Este adevărat că, în scrierile necredincioşilor, se găsesc gânduri nobile,
5:8 atractive pentru minte. Dar ele au o explicaţie. Nu a fost Satana purtător de lumină, părtaş la slava lui Dumnezeu în cer şi imediat după Isus, în ceea ce priveşte puterea şi maiestatea? În cuvintele Inspiraţiei, el este descris ca fiind plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Profetul declară: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine"(Ezechiel 28,12.14.15).
5:9 Lucifer a pervertit măreţia şi puterea cu care l-a înzestrat Creatorul. Cu toate acestea, când îşi urmăreşte scopul, el poate provoca oamenilor simţăminte de admiraţie. Satana poate să-şi inspire agenţii cu gânduri ce par înălţătoare şi nobile. N-a venit el la Isus cu citate din Scriptură atunci când intenţiona să-L copleşească cu ispita? Tot aşa vine şi la oameni, mascându-şi ispitele sub o aparenţă de bunătate şi făcându-i să-l creadă nu vrăjmaşul, ci mai degrabă prietenul omenirii. În acest mod a sedus el oamenii, ademenindu-i cu ispite subtile şi dezorientându-i cu aparenţe înşelătoare.
5:10 Dumnezeu prezentat greşit
5:11 Satana Îi impută lui Dumnezeu toate relele pe care le moşteneşte natura umană. El Îl prezintă ca pe un Dumnezeu care Se bucură de suferinţele creaturilor Sale, un Dumnezeu răzbunător şi insensibil. Satana este cel care a inventat doctrina
5:12 chinului veşnic ca pedeapsă pentru păcat, pentru că astfel putea să-i ducă pe oameni la necredinţă şi răzvrătire, să tulbure sufletele şi să detroneze raţiunea umană.
5:13 Privind pe pământ şi văzând rătăcirile în care sunt duşi oamenii, Dumnezeu ştia că trebuia să meargă acolo un Învăţător divin. Prin prezentările incorecte ale vrăjmaşului, mulţi au fost atât de amăgiţi, încât s-au închinat unui dumnezeu fals, îmbrăcat în atributele unui caracter satanic. Aceia care se află în ignoranţă şi întuneric moral trebuie să primească lumină, lumina spirituală, pentru că lumea nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi El trebuie descoperit înţelegerii oamenilor. Adevărul a privit din cer pe pământ şi n-a văzut reflectarea imaginii Sale, întrucât norii denşi ai întunericului spiritual învăluiau lumea. Numai Domnul era în stare să risipească aceşti nori, pentru că El este Lumina lumii. Prin prezenţa Sa, El a putut să destrame umbrele întunecate pe care Satana le-a aruncat între om şi Dumnezeu.
5:14 O prezentare adevărată
5:15 Fiul lui Dumnezeu a venit pe acest pământ pentru a arăta oamenilor caracterul Tatălui, ca ei să poată învăţa să I se închine în spirit şi în adevăr. El a venit pentru a semăna adevărul în lume. El avea cheile tuturor comorilor înţelepciunii şi putea să deschidă porţile ştiinţei şi să pună în evidenţă nedescoperite surse de cunoaştere, esenţiale pentru mântuire. Lumina care luminează tot omul venit pe lume şi orice aspect al adevărului Îi erau cunoscute.
5:16 În zilele lui Hristos, învăţătorii vremii îi instruiau pe oameni în tradiţiile părinţilor, prin basme copilăreşti, amestecate cu idei ale celor consideraţi a fi înalte autorităţi. Dar nimeni nu putea afla lumină sau putere în învăţătura lor.
5:17 Isus vorbea ca nimeni altul până la El. El revărsa peste oameni întreaga bogăţie de cunoaştere şi înţelepciune a cerului. El nu venise pentru a prezenta incertitudini, ci pentru a rosti adevărul fundamentat pe principii. Isus ar fi putut face dezvăluiri ştiinţifice, care să pună în inferioritate descoperirile celor mai mari savanţi, dar nu aceasta era misiunea Lui. El a venit pentru a-i căuta şi salva pe cei pierduţi, şi nu Şi-ar fi permis să se abată de la acest obiectiv. El a redescoperit adevăruri care fuseseră îngropate sub balastul erorii şi le-a debarasat de pretenţiile şi tradiţiile oamenilor, proclamându-le apoi pentru a dăinui veşnic. El a scos adevărul la lumină şi l-a pus în forma potrivită pentru a putea străluci în splendoarea lui originală. Ce minune, mulţimile mergeau în urma Domnului, ascultând cuvintele Lui şi-I aduceau slavă!
5:18 Hristos aducea lumii ceva cu totul contrar prezentărilor lui Satana, referitoare la caracterul lui Dumnezeu, şi căuta să-i convingă de iubirea Tatălui, care "atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică"(Ioan 3,16). El le-a subliniat oamenilor necesitatea rugăciunii, a pocăinţei, a mărturisirii şi a părăsirii păcatului
5:19 şi i-a învăţat cinstea, toleranţa, mila şi compasiunea, cerându-le să îi iubească nu numai pe cei care îi iubeau, ci şi pe aceia care îi urau şi-i tratau ostil. Prin toate acestea, El le arăta caracterul Tatălui, care este îndelung răbdător, milos, plin de iubire, încet la mânie şi plin de bunătate şi de adevăr. Când Moise i-a cerul Domnului să-i arate slava Sa, Domnul a spus: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea"(Exod. 33,19). "Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: 'Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!' Îndată Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat"(Exod. 34,6-8).
5:20 Când vom fi în stare să înţelegem caracterul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Moise, şi noi ne vom grăbi să ne plecăm în adorare şi laudă.
5:21 Numai înţelepciunea lui Dumnezeu ne poate desluşi tainele planului de mântuire. Înţelepciunea omului poate sau nu poate fi de preţ, după cum va demonstra experienţa, dar înţelepciunea lui Dumnezeu este de neînlocuit. În ceea ce priveşte acumulările omeneşti, puteţi avea lipsuri, dar trebuie să aveţi credinţă în iertarea care v-a fost adusă cu un preţ infinit, altfel toată înţelepciunea dobândită pe pământ va pieri o dată cu voi.
5:22 Vom aduce în şcolile noastre pe semănătorul de neghină? Vom îngădui noi oamenilor care au fost învăţaţi de vrăjmaşul a tot ce înseamnă adevăr să se ocupe de educaţia tinerilor noştri? Sau vom lua Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuza noastră? De ce să luaţi cuvintele nestatornice
5:23 ale oamenilor drept înţelepciune de admirat, când o înţelepciune mai mare şi sigură vă stă la dispoziţie? De ce supuneţi atenţiei elevilor autori minori, când Cel ale cărui cuvinte sunt duh şi viaţă vă invită: "Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre"(Mat. 11, 28. 29). Isus sfătuia:
5:24 "Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui"(Ioan 6,27). Când vom asculta de acest cuvânt, vom înţelege corect învăţăturile Scripturii şi vom aprecia adevărul ca pe cea mai de preţ comoară cu care să ne îmbogăţim mintea şi vom avea astfel în noi un izvor de apă a vieţii, rugându-ne asemenea psalmistului: "Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale". Vom vedea atunci că "judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât aurul curat, sunt mai dulci decât mierea, decât picurul de faguri."(Ps. 119,18; 19, 9-11).
5:25 Numai viaţa poate da viaţă. Numai acela are viaţă, care este conectat la Izvorul vieţii, şi numai el poate fi un canal de viaţă. Pentru ca să-şi îndeplinească menirea, învăţătorul trebuie să fie o întrupare vie a adevărului, un canal viu, prin care înţelepciunea şi viaţa să poată fi transmise. O viaţă curată, rezultat al unor principii ferme şi obiceiuri corecte, trebuie, prin urmare, să fie considerată drept cea mai importantă calificare.