49:1 Cap. 47 - Distracţiile lumeşti
49:2 Dacă există ceva în lumea noastră, care ar trebuie să inspire entuziasm, aceasta e crucea de pe Calvar. "Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi usntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El." (1 Ioan 3,1). "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3,16). Hristos trebuie primit, crezut şi glorificat. Aceasta trebuie să fie tema conversaţiei noastre - însemnătatea lui Hristos.
49:3 Reuniunile de plăcere
49:4 În vreme ce există atâta teamă de prea mult entuziasm în slujirea lui Dumnezeu, entuziasmul se manifestă în altă direcţie, ce multora le pare pe deplin normală. Mă refer la reuniunile de plăcere, care au avut loc printre membrii noştri. Aceste ocazii au consumat mult din timpul şi atenţia celor care se declară servi ai lui Hristos. Dar au vizat aceste adunări slava Numelui Său? A fost Isus invitat să le prezideze?
49:5 Întâlnirile cu caracter social pot fi folositoare şi instructive în cel mai înalt grad atunci când cei ce se adună la un loc au vie în inimă dragostea lui Dumnezeu. Ei se întâlnesc pentru a analiza căi de avansare a
49:6 lucrării Lui şi de a face bine semenilor. Atunci când nimic din ceea ce se spune şi se face nu-L întristează pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, El este un oaspete binevenit la întâlnire, Dumnezeu este onorat şi cei care participă vor fi învioraţi şi revigoraţi.
49:7 "Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. 'Ei vor fi ai Mei' zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte'" (Maleahi 3,17.18).
49:8 Dar au avut loc un fel de reuniuni de plăcere, având cu totul altfel de caracter, întâlniri de plăcere, care au însemnat o dezonoare pentru instituţiile şi pentru biserica noastră. Ele au încurajat mândria vestimentară, satisfacerea sinelui, ilaritatea şi conversaţia uşoară. Satana este întreţinut ca un oaspete de seamă şi îi acaparează pe cei ce patronează astfel de reuniuni.
49:9 Mi-a fost prezentată o imagine a unei asemenea reuniuni, în care s-au întâlnit dintre cei care pretind a crede adevărul. Cineva cânta la un instrument muzical, iar cântecele care se auzeau îi făceau pe îngerii veghetori să lăcrimeze. Era veselie, erau râsete, entuziasm din abundenţă şi însufleţire. Dar veselia era o veselie cum numai Satana ştie să creeze. De acest fel de entuziasm şi bună dispoziţie trebuie să se ruşineze toţi cei care-L iubesc pe Dumnezeu. Ele inspiră participanţilor gânduri şi acţiuni nesfinte. Am motive să cred că unii dintre cei angajaţi în acea reuniune s-au căit din inimă pentru ruşinoasa lor performanţă.
49:10 Multe astfel de reuniuni mi-au fost arătate. Am văzut veselia, etalarea vestimentară, podoabele Toţi vor să pară strălucitori şi se dedau la ilaritate, flecăreli, glume proaste şi râsete zgomotoase. Ochii sclipesc, obrajii se îmbujorează, conştiinţa doarme. Mâncând, bând şi veselindu-se, ei fac totul ca să-L uite pe Dumnezeu. Plăcerea e paradisul lor, iar cerul priveşte, vede şi aude.
49:11 Mersul conversaţiei evidenţiază comoara din inimă. Discuţia ieftină, banală, cuvintele uşoare, spiritele proaste, făcute pentru a stârni râsul sunt bunurile lui Satana şi toţi care se dedau la astfel de discuţii îi fac jocul. Cei care aud aceste lucruri, primesc impresii asemănătoare cu aceea a lui Irod, când fiica Irodiadei a dansat înaintea lui. Toate aceste sunt înregistrate în cărţile cerului şi, în ultima şi măreaţa zi, ele vor apărea în adevărata lor lumină înaintea celor vinovaţi. Atunci toţi vor discerne în acestea seducătoarele şi înşelătoarele lucrări ale diavolului pentru a-i aduce pe calea şi poarta cea largă, care se deschide spre ruină.
49:12 Satana şi-a înmulţit capcanele; şi pretinşi creştini, superficiali în caracter şi experienţă religioasă, sunt folosiţi de ispititor ca momeală. Aceştia sunt întotdeauna gata pentru reuniuni de plăcere sau pentru petreceri, iar influenţa lor îi atrage şi pe alţii. Tineri şi tinere care încearcă să fie creştini biblici, sunt convinşi să participe la petrecere şi sunt antrenaţi în ea. Ei nu consultă în rugăciune standardul divin,
49:13 pentru a afla ce a spus Hristos în legătură cu roada ce trebuie adusă de pomul creştin. Ei nu-şi dau seama că aceste distracţii sunt adevărate banchete ale lui Satana, pregătite să împiedice sufletele să răspundă invitaţiei la masa de la Nunta Mielului şi să primească haina cea albă de nuntă, a caracterului, care este neprihănirea lui Hristos. Ei devin confuzi faţă de ceea ce trebuie să facă în calitate de creştini. Nedorind să fie consideraţi aparte, ei înclină în mod natural să urmeze exemplul celorlalţi şi astfel ajung sub influenţa celor care niciodată n-au simţit în inimă sau în minte atingerea divină...
49:14 Atitudinea corectă a creştinului
49:15 Dumnezeul cel veşnic a trasat linia de demarcaţie între sfinţi şi păcătoşi, între convertiţi şi neconvertiţi. Aceste două categorii nu se întrepătrund imperceptibil, aşa cum o fac culorile curcubeului. Ele sunt la fel de distincte ca amiaza de miezul nopţii.
49:16 Aceia care caută neprihănirea lui Hristos vor zăbovi asupra temelor măreţei mântuiri. Biblia este izvorul de hrană pentru sufletele lor. Ei meditează la întruparea lui Hristos, contemplă marea jertfă care a avut loc pentru a-i salva de la pieire, aducându-le iertare, pace şi neprihănire veşnică. Sufletul este sensibilizat de aceste teme înălţătoare. Sfinţenia şi adevărul, harul şi neprihănirea sunt cele ce preocupă gândul lor. Atunci eul moare şi Hristos trăieşte în servii Lui. Contemplând Cuvântul, inimile lor ard aşa cum ardea inima în cei doi ucenici, care mergeau spre Emaus
49:17 cu Isus alături, deschizându-le Scripturile referitoare la El.
49:18 Cât de puţini realizează că, nevăzut, Isus merge alături de ei! Cât de ruşinaţi ar fi mulţi să audă vocea Sa vorbindu-le şi să ştie că El ascultă conversaţia lor uşoară! Şi câte inimi ar arde de bucuria sfântă, numai dacă ar şti că Mântuitorul merge alături, că sfânta atmosferă a prezenţei Lui îi învăluie şi că El îi hrăneşte cu pâinea vieţii! Cât de bucuros ar fi Mântuitorul să-i audă pe urmaşii Lui vorbind despre valoroasele Sale învăţături şi să ştie că ei au plăcere în lucrurile sfinte!
49:19 Atunci când adevărul se află în inimă, nu mai este loc pentru critici sau pentru vânătoare de greşeli. Ceea ce este în inimă va curge de pe buze fără oprelişte. Lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc vor fi tema conversaţiei. Dragostea lui Hristos este în inimă ca un izvor de apă, curgând vioi spre viaţa veşnică şi trimiţând unde vii, aducătoare de viaţă şi voioşie, pretutindeni pe unde ajung. (Special Testimonies to the Battle Creek Church, 18 noiembrie 1896).
49:20 Creştinii au la dispoziţie multe surse ale fericirii şi pot spune precis care plăceri sunt corecte şi îngăduite. Ei se pot bucura de recreaţii care nu rătăcesc mintea sau înjosesc sufletul, care nu dezamăgesc, nu influenţează spre distrugerea respectului de sine şi nu barează calea spre utilitate.