48:1 Cap. 46 - Recrearea creştină
48:2 În vreme ce căutăm să ne împrospătăm spiritul şi să ne înviorăm trupul, Dumnezeu ne cere să ne folosim toate capacităţile în toate momentele, pentru cele mai bune scopuri. Putem şi trebuie să ne organizăm astfel recreaţiile, încât să fim mai buni pentru o mai bună împlinire a datoriilor ce ne revin şi pentru ca influenţa noastră să fie mai benefică pentru cei cu care venim în contact.
48:3 Ne putem întoarce de la asemenea ocazii la casele noastre cu mintea şi trupul refăcute şi pregătiţi să ne angajăm din nou în activitate, cu mai mult curaj şi cu o speranţă mai bună. Noi suntem dintre aceia care credem că este privilegiul nostru ca în fiecare zi din viaţă să-L slăvim pe Dumnezeu pe pământ, că nu trebuie să trăim în această lume doar pentru distracţie proprie, ci pentru a-i face şi pe alţii fericiţi. Suntem aici pentru binele omenirii şi pentru a fi o binecuvântare pentru societate. Dar, dacă lăsăm ca mintea să ne alunece acolo unde şi-o lasă să alerge mulţi dintre cei ce caută doar deşertăciune şi nesăbuinţă, cum putem fi un bine pentru semenii noştri, pentru generaţia noastră? Cum putem fi o binecuvântare pentru societatea din jurul nostru? Nu ne putem îngădui vreo distracţie care ne va descalifica pentru o mai bună achitare de datoriile obişnuite, fără a ne face vinovaţi.
48:4 Între întrunirile urmaşilor lui Hristos pentru recreare creştină şi reuniunile lumeşti pentru plăceri şi distracţii va exista un contrast evident. În locul rugăciunii şi al Numelui lui Hristos, împreună cu lucrurile sfinte, de pe buzele celor din adunările lumeşti vor fi auzite râsete fără rost şi conversaţii mărunte. Ideea este să avem
48:5 în general un timp de calitate. Întrunirile noastre trebuie să fie astfel organizate, iar noi să ne purtăm astfel încât, atunci când ne întoarcem acasă, să putem avea conştiinţa curată faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Să avem conştiinţa că nu am rănit în nici un fel pe nimeni şi nici nu am avut vreo influenţă dăunătoare asupra cuiva.
48:6 Mintea firească înclină spre plăcere şi satisfacerea de sine. Politica lui Satana este aceea de a căuta să umple mintea oamenilor cu dorinţa după distracţii lumeşti, pentru ca ei să nu aibă timp să se întrebe: "Cum stau cu sufletul meu?" Iubirea de plăceri este molipsitoare. Abandonată acestui sentiment, mintea aleargă de colo-colo, într-o continuă căutare de ceva distractiv. Ascultarea de Legea lui Dumnezeu contracarează această înclinaţie şi ridică bariere împotriva lipsei de sfinţenie.
48:7 Tinerii trebuie să nu uite că au de dat socoteală de toate privilegiile de care s-au bucurat, de folosirea timpului şi de folosirea capacităţilor ce le-au fost date. Ei se pot întreba: "Dar noi nu ne distrăm şi nu ne recreăm? Trebuie doar numai să muncim şi iar să muncim, fără nici o variaţie?"
48:8 Orice distracţie în care vă puteţi angaja, cerând, în credinţă, binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ea, nu va fi periculoasă. Dar orice distracţie care vă ia posibilitatea de a vă ruga în taină, de a vă închina sau de a merge la biserică nu este sigură, ci periculoasă.